Falsificatorii de realitate si frica de viata

Publicat în categoria Calatorii initiatice

2.809 vizualizari

Cine a spus ca o calatorie initiatica trebuie sa fie undeva la capatul Pamantului? Avem des impresia ca trebuie sa facem o calatorie lunga si istovitoare pentru a putea avea pretentia ca ceva miraculos sa se petreaca in viata noastra. Poate de vina sunt povestile pe care le-am auzit in copilarie care implicau de cele mai multe ori o calatorie initiatica a eroului principal care trebuia sa calatoreasca peste noua mari si noua tari pentru a gasi obiectul fermect, printesa rapita de zmeul cel rau, apa vietii…stiti si voi…

Si in niciun caz nu am pretentia ca povestile mint si ca Fat Frumos ar fi obtinut obiectul fermecat, printesa rapita de zmeul cel rau sau apa vietii fara sa fi intreprins calatoria fara doar si poate initiatica, aflata sub auspiciile cifrei noua (cifra schimbarii si autodesavarsirii). Ceea ce vreau sa subliniez este ca lungul drum intreprins de personajul din poveste este un drum interior, de dezvoltare personala, de maturizare si ca in ciuda referintelor geografice si geopolitice din poveste, adevarata calatorie, adevarata transformare se intampla in realitate in interiorul nostru.

Uneori este suficient sa iesim din casa pentru a ne trezi pe nepusa masa personajul principal in propria Odisee (mai ales daca am uitat cheia inauntru si usa se incuie automat!). Nu trebuie sa ne imbarcam pe un vas de croaziera si nici sa luam primul zbor Ryanair spre necunoscut pentru a merita sa luam parte la miracolul universal. E suficient sa fim putin atenti in jurul nostru si vom afla cu surprindere ca … nimic nu este asa cum credeam noi.

Lumea e intr-o continua schimbare si adevarata magie o experimentam nu la mii de kilometri distanta unde exoticul inlocuieste si anihileaza intr-o mare masura miracolul lumii, ci aproape de casa, acolo unde, daca privim mai atent, putem avea surpriza sa vedem mereu altceva.

Da! Miracolul se reveleaza atunci cand cotidianul se dovedeste exotic, cand acelasi colt de gradina este mereu altfel, unde acelasi colt de cer este mereu in schimbare. Iar accentul cade pe acest „acelasi” care „ramanad acelasi” este mereu „altceva”. De fapt, el nu ramane niciodata „acelasi”, acesta este numai un truc al mintii noastre care aproximeaza realitatea in asa fel incat sa putem naviga prin viata cu impresia ca suntem in control…ah controlul…ce cuvant frumos si cate capcane ascunde el totodata…Nevoia noastra de control, de siguranta, incapsuleaza lumea intr-un instantaneu fotografic, un simplu clic al realitatii la un moment dat pe care mintea il reproduce obsesiv si ni-l vinde drept realitate pura. Suntem cu totii niste falsificatori de realitate, vindem timp mort din cauza fricii de viata. Coltul nostru de gradina nu este niciodata acelasi. Coltul cunoscut de gradina este instantaneul din mintea noastra. Si in timp ce mintea deruleaza cu siretenie diafilmul gata pregatit, misterul lumii se desfasoara nestingherit si nevazut chiar sub ochiii nostri pentru ca himnotizati de imaginile atat de realiste (din nefericire nu si reale!) din capul nostru, am uitat cum sa privim realitatea in fata, fara intermediari.

Heraclit spunea ca nu ne putem scalda de doua orin in acelasi rau, pana sa apucam noi sa ne cufundam a doua oara, raul este deja altul. Raul lui Heraclit este metafora vietii. Nimic nu ramane neschimbat, pana si pietrele crapa si se transforma in sol fertil, arbustii isi cresc coroane impresionante si devin copaci, crengute se usuca si pica, pasari vin si se aseaza mereu pe alt ram ciripind mereu acelasi cantec vag altul.

Mintea noastra simplifica realitatea pentru a o putea cuprinde si controla, dar in acest proces ucide viata si odata cu ea miracolul universului. Nu ne putem ascunde de schimbare, asa cum nu ne putem ascunde de moarte. Mintea noastra s-a dezvoltat cu un singur scop, sa ne tina in siguranta, sa ne asigure supravietuirea. Si este un scop laudabil si demn de luat in seama. Ramane totusi intrebarea: merita oare sa sacrificam realitatea de dragul iluziei sigurantei? Merita ca din cauza fricii de moarte sa ratam esentialul, sa traim un simulacru de realitate in speranta ca vom adauga astfel un an, un minut, o secunda unei vieti in esenta netraite?

Un răspuns la “Falsificatorii de realitate si frica de viata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • India - Pe urmele lui Mircea Eliade
  • Pe drum spre India - despre succesul in viata si energia creatoare
  • In cautarea lui Nemo