Viața lui Petre Ispirescu, o lecție

Publicat în categoria Comunitate

852 vizualizari

Petre Ispirescu ne dă o lecție de viața și prin ceea ce nu a scris

Născut la București, în mahalaua Pescăria Veche, asculta adeseori povești de la clienții tatăui său care era frizer. A moștenit darul povestirii de la părinții săi, mama sa fiind transilvăneancă pe nume Elena, iar tatăl său Gheorghe.

Acesta a încetat din viață în anul 1887 fiind editor, folclorist, povestitor, scriitor şi tipograf. Este cunoscut mai ales datorită activitaţii sale de culegător de basme populare româneşti: „Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, „Aleodor Împărat”, „Greuceanu”, Înşir-te mărgăritari” (n. 1830).

Acesta nu a terminat nici primele 4 clase, fiind educat de mai mulți dascăli de pe lângă biserici, și ulterior la vârsta de 14 ani, de locul lui de muncă. Acesta s-a angajat la tipografia condusă de Z. Carcalechi, care se ocupa și de tipărirea ziarului Vestitorul Românesc. În 1848 acesta a devenit tipograf calificat.

În 1854, Petre a părăsit tipografia lui Z.Carcalechi şi s-a angajat la tipografia Copainie, unde se tipăreau în traducere „Atala, Paul şi Virgina„, precum şi lucrări de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes. În această perioadă, a depus eforturi să citească Fabulele lui Jean Pierre Claris De Florian în original. Petre a continuat să locuiască împreună cu mama sa, şi-şi petrecea duminicile acasă. Între timp acesta după moartea tatălui său a învățat să cânte la chitară pentru a-i ține de urăt mamei sale și a compus primele lui versuri care erau destul de simple pe atunci.

În contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, în 1858, fără a prezenta textul cenzurii, corespondenţa secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionişti. Poliţia i-a arestat pe toţi participanţii afacerii. Ispirescu a stat trei săptămâni în închisoare, pierzându-şi serviciul şi rămânând astfel trei luni fără lucru. Dar nu a fost descurajat și în scurt timp a ajuns să lucreze la o tipografie mai modernă prin intermediul căreia a ajuns să citească autori renumiți cum ar fi Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc. Persoane importante pentru cultură cu care a ajuns să intre în contact.

Perioadă după care s-a ridicat financiar și a început să își publice propriile lucrări începând cu anul 1862, când publică primele șase basme culese de el, astfel continuând după o pauză de un deceniu.

În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reuneşte toate basmele şi legendele într-o culegere completă: Legendele sau basmele românilor. Alecsandri îi elogiază culegerea printr-o scrisoare convertită ulterior în prefaţă a volumului publicat: „recunoştinţa noastră îţi este dar câştigată pentru totdeauna. Preţiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”.

Niciodată nu a ieșit din Bucureştiul natal, până a călătorit la Roşiorii de Vede, situat la 120 km de Bucureşti, unde fiica sa trebuia să fie numită institutoare, în anul 1880.

Haideți să învățăm o lecție frumoasă de viață, înțelegând că piedicile vieții, nu se află în exteriorul nostru, ci în interiorul minții noastre. Fricile sunt cei mai mari dușmani ai noștrii. Avem nenumărate exemple care ne pot fi învățători. Acești oameni au luptat să demontreze că se poate pentru ei în primul rând. Haideți să ne trăim viața în afara barierelor culturale. Noi ne suntem singurii făuritori ai propriului destin.

 

 

 

 

 

 

Sursa: descopera.ro

Sursa Foto: Identitatea Românească

Din aceeasi categorie:

  • 25 de gânduri înțelepte spuse de Coco Chanel
  • Locuri spectaculoase în lume
  • Cea mai mare grădină verticală din lume se află în Singapore