Suntem asasinii unui zeu

Publicat în categoria Creativitate

1.124 vizualizari

Norocul si blestemul nostru
au inceput cand m-ai nascut.

Ca orice zeu de viata datator
ai vrut sa ma faci dupa chipul si asemanarea ta.

Dar n-ai fost un zeu atotputernic, Mama!

Ca dovada, ai varsat in mine nu numai lumina, dar si umbra:
Fricile tale, Anxietatile, Durerea, Tradarea, Rusinea…

M-ai invatat sa fiu femeie dupa cum si tu invatasesi la randul tau sa fii,
Perpetuand din generatie in generatie durerea de a naste plozi vii si a-i hrani cu laptele tau.

Durerea ta, mama, de a fi renuntat la sine ca sa ma cresti ma doare ca o rana.
O port ingropata in suflet ca pe un pacat de neiertat.

Privirea ta ma arde caci simt in ea intrebarea nerostita:
„Ce ai facut cu viata mea?”
„Ce ai facut cu visele mele neimplinite?”
„A meritat?”

Stiu ca sunt o dezamagire, ca sa pot exista a trebuit sa renunt la visele tale
A trebuit sa-mi rup straturi de piele unul dupa altul
Ca sa pot ajunge la os.

Ca sa pot exista, te-am omorat de mii de ori
Si tot de atatea ori ai reaparut (caci erai infipta bine)!

Suntem cu totii zeicizi, cu totii ne omoram mamele ca sa putem exista.

Am obosit de razboiul nostru, Mama
Tot ce cer este sa fiu EU
Si sa ma iubesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Meditatie - Secunda de aur
  • Dumnezeu nu joaca poker
  • Celui care a plecat