Al șaptelea cer în Sexualitate și paradisul într-o țigară

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

1.082 vizualizari

Motto: ,,Viața este o maladie mortală cu transmitere sexuală”. (Woody Allen)

O poveste. Ar putea fi chiar a Ta. Te trezești într-o bună dimineață cu razele soarelui inundându-ți camera și îți vine cheful să fii TU ÎNSUȚI, să Te manifești firesc, fără a lua locul nimănui. Chiar așa, neurmărind obținerea unui scop, a unei performanțe, ci urmându-ți doar Elanul, ENTUZIASMUL INTERIOR. Pare la îndemână. Pare lucrul cel mai natural din lume, și așa și este. Nu-ți percepi clar Starea, dar știi, SIMȚI că este foarte plăcută, agreabilă. Corpul Tău pare că se simte bine în această haină emoțională. Îți imaginezi că ai putea lăsa firul să se desfășoare de la sine, fără să Te preocupi de imaginea Ta.
Dar iată că niște temeri își fac deja apariția. Ai o întâlnire peste o oră și trebuie să arăți mai bine. Apoi trebuie să pregătești micul dejun, să duci copiii la școală, după care urmează toate obligațiile vieții de zi cu zi, adică ale vieții care se va derula până seara, fără să fi avut timp să fii TU ÎNSUȚI. Situația este lipsită de satisfacție, frustrantă. Atât de nesatisfăcătoare, încât trebuie să-ți acorzi câteva recompense pentru a-i da cât de cât un SENS. Te-ai trezit scăldat(ă) în Lumina Soarelui; îți vei termina ziua sorbind un pahar cu vin în semiîntuneric, deoarece fără acest pahar, edificiul se va prăbuși. Poate o cură de ,,dragoste emoțională” în fața cutiei/laptop sau tv. Sau poate, o partidă de dragoste(sex) ,,real” cu un partener real , nu virtual…
În esență, existențele noastre urmăresc căutarea satisfacției. După cum a observat Freud în urmă cu peste un secol, creierul este guvernat de principiul plăcerii. Care dintre noi nu și-a dorit o viață plină de plăceri și lipsită de eforturi? Nu ajută la nimic să o ascundem: suntem înainte de toate conduși de nevoia de satisfacere a necesităților. Am fi ipocriți dacă am pretinde contrariul. Căutăm o formă de EXTAZ în mâncare, al șaptelea cer în sexualitate și paradisul în țigară. Toate acestea sunt legate de FORȚA VITALĂ din noi, de Pulsiunea de Viață, care ne incită fără încetare să căutăm o satisfacție profundă, durabilă, în comuniune cu Respirația Universală.
Având CONȘTIENȚA acestui fapt, ne împrietenim încet, dar sigur, cu Puterea Personală și astfel dăm mâna cu Sinele nostru AUTENTIC. Acesta desemnează partea VIE din noi, care există în mod natural și simplu, fără să se aștepte la vreo consecință a existenței sale. Avem în noi tot timpul o parte bună, veselă și iubitoare. Această parte se află mereu acolo și ea așteaptă cu răbdare. Este partea cea mai frumoasă și mai extinsă a Sinelui, asemenea terenului virgin care nu a fost atins de vicisitudinile existenței.
Totuși, de îndată ce ne identificăm cu mecanismele noastre de protecție, care ne dau un sentiment de securitate și de apartenență la grup, influența posibilă a bucuriilor proprii se restrânge. Fluxul creator din noi devine limitat și, în consecință, ELANUL – de care aminteam la început – care ne împinge să ne implicăm în lume cu talentele și darurile noastre este inhibat.
Temerile din noi fac în așa fel încât funcționarea mecanismului să se inverseze. Despuiați de propriile resurse, privați de PUTEREA PERSONALĂ INTERIOARĂ, ne căutăm validarea, confirmarea valorii în privirile celorlalți, dezvoltând, tocmai pentru a le fi pe plac, niște abilități care n-au nimic de-a face cu gusturile noastre.
Ne trezim în pielea unui personaj fabricat din cap până în picioare, în care nu ne mai recunoaștem. Există o ruptură intimă la nivelul Ființei. Se naște un conflict inconștient între individualitatea creatoare plină de ELAN și ENTUZIASM, pe de o parte, și nevoile personajului de supraviețuire, pe de alta. Iar dezechilibrul generat se manifestă prin tensiuni între noi și anturaj, prin suferințe psihologice, boli și accidente.
Cu toate acestea, supraviețuim lipsei de armonie și frustrărilor. Ajungem chiar să le ignorăm. Și reușim, pentru că investim cu plăcere atenție și Energie în anumite domenii, în care căutăm cu prioritate consolare și delectare…ce poate de altfel să fie mai bun decât senzația că ești în al șaptelea cer după o partidă ,,cool” de sex și o țigară paradisiacă ,,după”?!…
Astfel se face că, încetul cu încetul, FORȚA VITALĂ din noi, Pulsiunea de Viață își ratează ținta, în timp ce la suprafață totul pare că merge bine…

O poveste de demult ne redă o scenă plină de tâlc…
…La sfârșitul unei cine copioase la palat, Marele Calif îl întreabă pe Înțelept dacă i-a plăcut friptura.
-,,A fost foarte bună! răspunse Înțeleptul înfulecând ultima bucată.
-,,Crezi? spune Califul, nu foarte convins. Mie nu mi s-a părut așa de reușită”.
-,,Aveți dreptate, friptura nu a fost cine știe ce!”
-,,Bine, Eremitule, dar tocmai ai spus c-a fost foarte bună! De ce te-ai răzgândit?”
-,,Mi s-a părut c-a fost foarte bună, e adevărat, dar eu trăiesc în țara asta ca să-mi slujesc regele, nu friptura!”

Parafrazând povestea cu tălc, imaginează-ți că ești REGINA/REGELE Inimii Tale. Și că, dincolo de forma de extaz creată de mâncare, sex și alte plăceri lumești nenumărate, Sinele Tău AUTENTIC tânjește după BUCURIA Sensului pe care l-ai ales înainte de a te încarna…E adevărul după care Sufletul Tău caută în acele momente în care SIMȚI că dincolo de toate aceste plăceri omenești mai există ceva…Ceva ce nu poți să descrii în cuvinte, dar pentru care simți o bucurie tainică în Inima Ta…că există…acolo, undeva, dincolo de Tine…

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!
  • Sfaturi de viata de la Bernard Shaw