Ce ascunde lenea

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

894 vizualizari
Dezvoltare personala

Lenea este probabil unul din cele mai complexe fenomene si printre cele mai putin studiate…oare cate stari diverse se ascund in spatele cuvantului lene…cum ne folosim de lene pentru a ne minti pe noi insine, pentru a ne ascunde cu capul in nisip, pentru a spune ca pana una alta lucrurile nu sunt atat de grave, atata ca ne este putin lene…un mod ascuns de a spune: am obosit, nu mai pot, nu mai vreau, situatia asta nu e pentru mine, imi investesc energia in o mie si una de lucruri care nu imi aduc nimic inapoi, traiesc in cercul meu stramt si nu las energiile nici sa intre, nici sa iasa, sunt un butoi cu pulbere gata sa explodeze…

Mi-e lene inseamna iarasi am una dintre starile alea pe care nu vreau sa le am, pe care nu am voie sau nu-mi dau voie sa le am…lenea este numai varful icebergului si spune un singur lucru: cacatul a inceput sa iasa la suprafata iar noi facem eforturi disperate sa nu-l vedem si sa-l impingem inapoi in adancurile subconstientului. Lenea este (dupa cum spune englezul) scheletul din dulap atunci cand s-a deschis accidental usa iar noi o trantim brutal inapoi cu o lene.

Pentru tine ce ascunde lenea? Ajunge sa te intrebi de fiecare data si ai sa fii uimit(a) de cate lucruri interesante vei afla despre tine.

Astazi am ratat meditatia de dimineata. A doua zi la rand…Nu ca nu m-as fi trezit, nu ca nu as fi inteles importanta meditatiei pentru mine…in termeni obisnuiti as spune ca mi-a fost lene. In pat, inca pe intuneric, a trebuit sa fac un exercitiu de sinceritate… de ce mi-e frica? Ce din tot procesul meu interior imi este atat de greu de digerat ca prefer sa il indes inapoi decat sa dau cu ochiii de el? De ce ma autosabotez?

Raspunsul a venit cu un ton de indignare: „pentru ca oricum abia reusesc sa tin capul la suprafata!”

Oare nu asta facem majoritatea dintre noi, ne sprijinim cu o mana pe icebergul proceselor noastre subconstiente incercand sa il indesam inapoi unde ii este locul si in acelasi timp sa ne tinem capul la suprafata? Atata ca risipa nosatra de energie este in mod splendid inutila pentru ca ne plasam impotriva curentului vietii. Ne tine blocati intr-o lupta perpetua de a nu vedea, de a nu intelege lucruri pe care le-am trait deja, sentimente care deja ne-au coplesit pentru ca altfel nu ar fi putut sa ajunga in subconstientul nostru suprapopulat. Din aceasta perspectiva, frica noastra de a explora si a cataloga continutul mult temutului nostru subconstient se aseamana cu frica lui Fat Frumos de balaurul pe care deja l-a omorat. Suntem cu totii eroi fara sa stim, si vestea buna este: cu totii am supravietuit celor mai tragice evenimente din viata noastra, celor mai coplesitoare spaime, celor mai mari nedreptati. Povestea lor este inscrisa in subconstientul nostru, si refuzul nostru de a o citi, de a o recunoaste produce lenea, apatia, oboseala…In mod paradoxal, singurul mod in care ne mai pot face rau aceste povesti este atunci cand le reprimam in subconstient…medicamentul, v-ati dat si voi singuri seama, se dovedeste in aceasta situatie fatal pentru ca…de…pacientul era de fapt sanatos…ii lipsea numai o doza cat de mica de prezenta de spirit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Crezul parintelui
  • Cardul cu viata
  • Umilinta: pana unde sa renuntam la sine?