Despre machiaj

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

440 vizualizari

În ciuda părerilor contra, machiajul este o artă, care are istorie și este simbolul frumuseții. În antichitate se foloseau tatuaje și machiaje pentru diverse ritualuri. Pentru femeile de până în zilele noastre are un efect foarte important în manifestarea feminității acestora. Conform psihologiei, bărbații sunt copiii care nu au crescut din acest punct de vedere, și care toată viața vor fi atrași de culori.

O să vorbesc un pic despre machiaj în anumite zone, însă se știe că s-a găsit, peste tot în lume, inclusiv în tot felul de triburi, până în prezent.

În Egiptul Antic se practica machiajul, conform desenelor găsite. Până în prezent, Cleopatra este simbolul frumuseții din a cărei metodă de machiaj și coafură se inspiră și astăzi lansatorii modei.

Vechii egipteni au lăsat în urmă adevărate truse de machiaj, care aveau la bază  plumb și mercur. Tehnica folosirii a unei cantități mici de plumb în machiaj era laudată de către medicii greci și romani. Mai ales în jurul ochilor.

Existau persoane care se ocupau în mod special de prepararea machiajelor, fiind folosite de pe atunci culorile stridente cum ar fi verdele sau albastrul ca machiaj al ochilor, acestea având rol protectiv al glandelor lacrimogene, mai ales pentru persoanele care se expuneau căldurii mai mult timp.

Se folosea mascara care era Khol dizolvat, khol-ul negru fiind folosit din abundență. De asemenea aceștia prin combinația unor plante preparau vopsele care schimbau culoarea părului.

Egiptul a avut o influență mare asupra popoarelor din Mediterană și Orientul apropiat, până în Evul Mediu. Machiajul era și atunci realizat în funcție de trăsăturile pe care le avea persoana care urma sa fie machiată. Deasemenea machiajul era practicat și pentru sexul masculin.

În Orient machiajul avea o tehincă specifică. Pielea albă semnificând nobilețea, până în zilele noastre, aceștia obișnuind să folosească produse care să facă fața să fie cât mai albă, buzele și unghiile roși, ochii conturați cu o linie neagră și un semn roșu în frunte, în dreptul celui de-al treilea ochi. La fel ca în China, în India și Nepal există aceași tehnică a punctului roșu din mijlocul frunții care înseamnă o angrenare în viața religioasă sau spirituală.

Gheișele care erau crescute de mici în școli speciale, obișnuiau să își machieze și gâtul și ceafa, aceste părți fiind considerate cele mai senzuale părți ale unei femei.

În Roma Antică femeile foloseau fond de ten numit fucus. La fel ca și în Grecia Antică, pentru albirea feței se folosea carbonatul de plumb, deși se știa de toxicitatea acestuia. Acestea mai foloseau oxid roșu de plumb, carmin și extract de fecale de crocodil. În perioada Imperiului Roman , femeile atingând apogeul, aveau chiar sclavi care se ocupau de aplicarea machiajelor.

În Grecia Antică erau la mare căutare batoanele de vopsea roșie și creioanele de cărbune. Femeile obișnuiau să își vopsească palmele cu hena roșie, iar cleiul de ocru și crema de fier, erau rujul lor. Pentru colorarea genelor acestea foloseau funingine și erau fixate cu albuș de ou iar pentru epilare se folosea un produs pe bază de arsenic.

Machiajul dintotdeauna a avut o influență mare asupra modului în care persoanele care îl purtau aveau sa fie văzute de societate. Machiajul este o arta, și la fel ca îmbrăcămintea, are un rol foarte important în modul în care ne simțim în ziua în care îl purtăm. Trăim în secolul posibilității folosirii a celui mai puțin nociv machiaj. În plus e plăcută schimbarea din când în când.

 

 

 

 

Sursa: stiriapropo.ro

Sursa Foto: garbo.ro

Din aceeasi categorie:

  • Sfaturi de viata de la Bernard Shaw
  • 10 obiceiuri care te impiedica sa fii fericit
  • Crede in Dumnezeu, dar priponeste-ti camila!