Metoda de învățământ Montessori

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

439 vizualizari

Metoda Montessori, a început din perioada interbelica, anul 1934, în România. Are sloganul ”Ajută-mă să fac singur”, funcționează pe principiul conștientizării faptului că școlarizarea unui copil nu constă doar în obligarea acestuia să învețe niște discipline obligatorii. Copiii sunt încurajați spre creativitate, fără a fi criticați, în timp ce cu atenție se observă abilitățile acestora și sunt încurajate spre dezvoltare.

Maria Montessori, fondatoarea acestui sistem de învățământ, a mers pe ideea că toate marile persoanalități ale lumii, au fost educate spre a-și crește încrederea în ei și că acest lucru este esențial în formarea unui copil care va fi adultul de mai târziu. Se pune accent pe interacțiune, ambiționare, creativitate, înțelegere, abilități sociale și toleranță.

Orașele din România care au acest sistem de învățământ sunt: București, Timișoara, Cluj-Napoca, Drobeta Turnu Severin și Sibiu.

Acest sistem de învățământ este aplicat de grădinițe, școli și licee. Grupele în care fac parte copiii, sunt diferite de sistemul tradițional și anume, sunt împărțite de la 0-18 luni, 18 luni-3 ani, 3-6 ani, sau în cazul școliilor, diferența de vârstă dintre copiii din aceași grupă, poate ajunge la trei ani, astfel, considerând că pe cei mici îi stimulează să învețe mai repede și cei mari învață toleranța în diversitate.

 

Conform montessoriedu, aceștia urmăresc:

  1. Interacțiune – Pentru că fiecare copil trebuie să interacționeze cu alți copii ale căror abilități și vârste sunt variate, acesta va învață să ajute și să se lase ajutat. Se creeaza un sentiment de reciprocitate folositor și copilul învață să lucreze în grup.
  2. Copiii învață unii de la alții– Copiii mai mari învață răbdarea și toleranța și servesc drept lideri și modele. De asemenea, când un copil predă un lucru, acest proces îl ajută să și-l însușească și să-l înțeleagă mai bine.  Cei mici învață cum să se poarte, cum să ducă la bun sfârșit noi activități, cum să aplaneze un conflict și noi moduri în care să facă lucrurile.
  3. Copilul lucreaza în ritmul său – Chiar dacă într-o grupă avem copii de vârste, interese și abilități diferite, NU există un ritm care trebuie urmat de tot grupul astfel că fiecare copil are libertatea să petreacă atâta timp cât dorește sau consideră necesar pentru a înțelege un concept.
  4. Se creeaza sentimentul unei comunități – Colaborând în anumite activități și luând contact cu ceilalți, copiii simt că fac parte dintr-o comunitate.
  5. Se dezvoltă ambiția Văzând cum alți copii reușesc să facă lucruri pe care ei încă nu le pot face, copiii își stabilesc singuri provocări și așteaptă cu interes urmatoarele activități propuse de educator. În același timp ei sunt în mod natural motivați de realizările celorlalți.
  6. În locul competiției apare, în mod natural, cooperarea– Dacă ai fi o muscă pe peretele unei clase Montessori, ai observa cum copiii se ajută între ei pentru a face ordine în locul în care s-au jucat și cum încearcă să se înțeleagă în mod pașnic în loc să se ciondănească. Acest tip de comportament începe să facă parte din personalitatea lor și le va fi de folos mai târziu.

 

Sursă Foto: omamicamoderna.ro

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!