Oglinda permanentă a Eurilor tale

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

555 vizualizari

Motto: ,,Să fim fericite!”

Se vorbește în stânga și în dreapta despre ce înseamnă să fii mamă. S-au făcut studii și cercetări despre ce trebuie să știi, ce să faci și ce să nu faci atunci când apare copilul. S-au scris biblioteci întregi pe această temă, dar cred ca ceva esențial s-a omis ( nu mă înțelegeți greșit, nu am citit toată literatura de specialitate): a fi mamă este un fel de a fi pe care îl dezvoltăm doar atunci când avem copii. Există sămânța plantată ancestral, dar fără „obiectul”  care să o facă să crească, rămâne doar în stadiu germinativ. Este o experiență pe care nu poți să ți-o imaginezi pentru că nu ai nici un reper. Oricât ți-ar povesti cineva ce înseamnă să fii mamă, este doar o informație la nivel mental.

Suntem programate prin credințele sociale să credem că este un dat iubirea pentru copil, iar nașterea vine cu depresie. Nu vi se pare că este o contradicție? De ce ai fi deprimată dacă iubești?! Asta inca nu s-a mai vazut!

Păi, să o luam pe rând. A avea un copil nu este ca și cum ți-ai lua un cadou. Mica făptură vine și nu mai pleacă și nici nu poți s-o pui într-un dulap și s-o folosești din când în când, atunci când ai chef. Ea este aici și depinde exclusiv de tine, trebuie să o îngrijești, să o hrănești, să o iubești căci altfel se ofilește, hm… Este o teorie pe care o știm cu toatele. Adevarul crud este că apariția copilului îți răpește libertatea, iți schimbă reperele, iți modifică structurile interne. Nu mai poți să vii și să pleci când vrei, să faci ce iți dorești fără să te gândești mai întâi, ce se întâmplă cu copilul. Un nou Eu începe să se formeze în tine. Un Eu responsabil, care ÎNVAȚĂ să iubească într-un mod nou, care iți cere o mare parte din energia pe care o ai, un Eu care trebuie să se adapteze în fiecare zi, în fiecare clipă. A fi mamă nu este ca și cum ai învăța o meserie căci copilul de lângă tine este într-o veșnică mișcare, schimbare, modelare. Și în aceeași măsură și Eul tău de mamă are nevoie să țină pasul. Altfel? Apare frustrarea! Nu poate exista o școală pentru părinți, căci fiecare copil este unic și evoluează într-un mod specific și inimitabil .

Plecând de la grădiniță, după ce am lăsat-o pe fiica-mea, o mămică își schimba copilul care plângea ( în holul grădiniței, bineînțeles) . Nu știu care era necazul lui, dar am auzit replica ei:” mai lasă-mă în pace, nu am de unde să-ți dau șervețel umed acum”!, vădit enervată și deranjată. Da, de multe ori copiii ne pun la încercare limitele, ne enervează, ne agasează, dar despre asta nu se vorbește căci, deh, ei sunt „lumina ochilor noștri”, motivul pentru care multe dintre noi încep să trăiască. Sau așa credem noi.

Adevarul este ca ceea ce face copilul într-un mod dur și fără perdea este să te pună în contact cu Tine însăți. Este o oglinda permanentă a tuturor Eurilor tale de la fiecare vârstă. Îți activează în fiecare zi traumele și tiparele de comportament, felul în care ai fost crescută, cu care, adult fiind, poate nu mai ești de acord..

De multe ori ne ascundem în spatele jobului și treburilor casnice căci adevarul din fața noastră este prea dur. Este greu să fim prezente cu copilul nostru pentru că asta înseamnă să ne uităm în interiorul nostru și să acceptăm că, poate, nu suntem atât de bine pe cât credem, că nu am primit iubirea de care aveam nevoie iar părinții noștri nu sunt „zeii” care credeam. E nevoie să-i dăm jos de pe piedestal și să acceptam că și ei sunt oameni, că au făcut greșeli… și asta e foarte greu pentru Copilul din noi. Dar ceea, ce trebuie să știe acest Copil este că ei au făcut tot ce au crezut ei că e mai bine pentru noi, așa cum au putut ei atunci.

Și astfel, retrăim, în fiecare zi, conștient sau nu, alături de copilul nostru, propria noastră copilărie. Așa parcă mai are un sens depresia postpartum sau nesfârșită de după, nu?!  Cu cât fugim mai mult de noi însele cu atât este mai greu să fii mamă. Și singurul mod în care putem sa ne iubim cu adevarat copiii este să fim NOI fericite! Aceasta este cea mai mare responsabilitate a unei mame, căci copilul învață mult mai mult din ceea ce SUNTEM noi decât din ceea ce dorim să-l învățăm. Și, nu-i așa, dorința cea mai aprigă a unei mame, este fericirea puiului ei!

Și dragi mămici, în final, doresc să vă mi spun un singur lucru: suntem SINGURA mamă pe care o are copilul nostru!

Fiți fericite!!!

Indra

Un răspuns la “Oglinda permanentă a Eurilor tale

  1. În mare parte este adevărat! Cu toate acestea, eu cred că a fi părinte este un lucru pe care mulți dintre noi ar trebui să-l studieze pentru a reuşi să se adapteze la fiecare vârstă a copilului, pentru a le înţelege și împlini nevoile ce diferă în funcţie de perioada lor de dezvoltare, pentru a înţelege cât de important este ca ai noştri copii să fie, dar mai ales să se simtă mereu și constant auziți, văzuţi, iubiți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!