Pledoarie pentru nebunie

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

1.566 vizualizari

Acceptă nebunia din tine. Acceptă prostia, acceptă greșeala, acceptă orice latură care există și de care ai spune că nu este bună. După ce le accepți plenar și le privești ca făcând parte din tine, parte fără de care nu ai mai fi atât de perfect, atunci abia vei putea cu adevărat să ai control asupra lor. Sună complicat într-o lume a dualității, nu?

Privește-le atent pe fiecare în parte ca pe niște copii ai tăi care se joacă în gradina inimii tale. Sunt ai tăi, de ce nu i-ai iubi? Privește-i cu răbdare și înțelegere, doar așa vei reuși să le câștigi încrederea. Nu ai idee ce nestemate prețioase pot deveni dacă le acorzi atenție. De unde ai mai știi că este bine ce ai ales să faci, dacă nu ți-a trecut prin cap și o posibilitate alternativă?

Nu este greșit că aceste laturi se află în tine, ești complet cu ele și perfect. Greșit este faptul că tu le vezi așa. Judecându-te pe tine, riști să faci la fel cu lumea din jurul tău și cu viața. Analizează de ce consideri un lucru atât de rău și apoi întreabă-te ce ar fi dacă nu este așa cum gândești tu.

Nu există inteligență fără prostie și nici geniu fără nebunie. Savurează-le pe amândouă, sunt laturile aceleiași monede. Nu ar veni una fără să anunțe și prezența celeilalte. În fond, Isus nu ar mai fi fost nevoit să ia apărarea tâlhariilor, curvelor și leproșilor dacă aceștia ar fi fost acceptați de societate.

Obișnuim să apreciem pomii și natura primăvara. Toamna atunci când observăm că ea se schimbă ne lovește un sentiment de melancole, de ce să fie așa? Considerăm că este rău ceea ce se întâmplă. Oare nu din cauză că nu îmbrățișăm schimbarea? ”Unicul lucru constant din Univers este schimbarea”. Atunci când frunzele devin palide, bătrâne și cad din pom, vor sta la radacina lui și prin procesul natural, acestea ajung să îi arate recunoștința, sărutându-i picioarele și fiindu-i hrană. Îl vor ajuta să facă alte frunze noi atunci când îi va fi vremea, fără să ceară mai mult, fără regret, ci doar recunoștință sinceră, îmbrațișând fiecare etapă a vieții lor.

Știu că adesea lucrurile care ne fac pe noi individuali, sunt lucrurile care vor ajuta să fim judecați de restul. Incercăm să stam cuminți fără a ieși din tipare cumva. Obișnuim să ne privim prin ochii altora și să ne judecăm prin ei. Însă adevărul este că ochii lor nu ne pot judeca, decât dacă noi le dăm puterea de a ne privi din interiorul nostru. Și atunci când te accepți așa cum ești, nu îți mai pasă. Ești tu. Ești liber. Și știi că mereu vor fi oameni sinceri care văzând cum ești tu cu adevărat te vor aprecia mai mult. În fond confortul tău în propriul camin, numit viață sau corp, este tot ce contează.

Atâta vreme cât vom privi doar o parte din viață, sentimente, gânduri, fapte și întâmplări cu inima deschisă, în timp ce le judecăm și respingem pe celelalte, nu vom putea sa observăm Întregul Vieții, complexitatea ei, frumusețea și scopul.

Îndraznește să fii nebun, îndraznește să decătușezi acea parte care te face să te savurezi pe tine în primul rând și abia atunci vei putea să guști nebunia celorlalți și a propriei vieți. Vei vedea ironia propriei existențe și nu te vei simți reținut de a râde de ea, de a simți libertatea de a te juca și de a fi cel ce creează lumea, nu doar se complace în creația altora fără să aducă vreo contribuție de culoare a nebuniei proprie.

Desigur că vei primi lecții. Asta este și frumusețea vieții, nu? Dar cum poți prelucra materialul prețios de care dispui, dacă nu ești capabil să îl observi și accepți? Deci iubește-ți nebunia, ea este lucrul care te face pe tine, tu.

Nu deveni perfect, devino omul ”imperfect” care ești. Bazează-te pe ce simți că ești, nu pe ce gândești că trebuie. Cănd vei deveni persoana ”ciudată” și ”imperfectă”care ești, plenar, abia atunci vei fi perfect.

 

Sursa foto: Polly’s pages (aka ‘Donna Williams’)

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!