Povestea mersului pe sârmă (2)

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

387 vizualizari

Motto: ,,Maică-mea e de vină pentru viața mea sexuală sărăcăcioasă. Mi-a spus doar „Bărbatul stă deasupra, femeia dedesubt”. Timp de trei ani, soțul meu și cu mine am dormit în paturi suprapuse”. (Joan Rivers)

 

Când începi să nu te mai înțelegi  cu tine însăți (ce să mai vorbim de ceilalți), ai două variante: te duci să te cauți sau mai faci o facultate! Eu le-am urmat pe amandouă. Hotărâtă în decizia mea, am început prima terapie individuală care m-a ajutat să conștientizez că baza problemelor și neîmplinirilor din viața de cuplu o reprezintă relația cu mama. Dură conştientizare! N-am ştiut de unde să o apuc şi nici terapeutul de atunci nu a reuşit să mă conducă pe drumul ăsta. Drept urmare, m-am înscris la facultatea de psihologie în speranţa că acolo voi găsi răspunsurile pe care le căutam. O destul de profundă eroare, nu am găsit nimic, nu m-am simţit mai liniştită, mai împăcată şi mai aproape de mine după ce am absolvit cursurile acestei facultăţi.

Dacă stau, acum, şi mă uit în urmă realizez că cea mai profundă relaţie a mea a fost cea de dinaintea căsătoriei oficiale. Mi-am dorit foarte mult ca acea relaţie să meargă, m-am implicat cu tot ce aveam eu de dat la momentul respectiv şi m-am simţit femeie. Dar planul sufletului meu a fost altul. Am trăit despărţirea din perspectiva celui părăsit, am trăit trădarea în toate formele ei, nevoia de răzbunare şi în cele din urmă, resemnarea, acceptare, înţelegerea lecţiei şi iertarea. Această relaţie a reprezentat cotitura fundamentală pentru relaţiile mele de cuplu. Am încheiat astfel scenariul conform căruia partenerul meu era un om cu un suflet minunat dar care făcea parte din altă clasă socială decât mine. Am văzut de prea multe ori „Dirty dancing” fără să ştiu că făcusem din el o cale de urmat.

În acest context mai larg al vieţii mele, cu destui ani în urma l-am cunoscut pe cel care urma să fie soţul meu. O poveste care a început fără prea mult entuziasm din partea mea, mai mult din dorinţa de a fi cu cineva şi de a ieşi dintr-o pseudorelatie în care nu mai doream să fiu. Ca să revin şi asupra relaţiei cu mama, acest început de relaţie a fost primit cu acceptare şi susţinere. Toate au mers bine până în momentul în care pretendentul s-a întâlnit cu părinţii mei. Defectul lui „capital” în această viaţă este că e un bărbat scund şi evident mai scund decât mine. Din acest moment toată viaţa mea s-a întors iar cu susul în jos. Mama a făcut tot ce i-a stat în puteri să mă convingă că nu este potrivit pentru mine şi că trebuie să închei relaţia. Şi astfel, bomba a explodat din nou!!! Abia din această perioadă a început creşterea mea şi ruperea cordonului ombilical cu mama, în plan energetic. Copilul din mine începea să vadă imperfecţiunea mamei şi să o de jos de pe piedestalul uriaş pe care o urcase. Câtă ipocrizie! După ce toată viaţa îmi spusese că frumuseţea omului e numai ambalaj (interesantă credință) şi că nu contează pentru că oricum trece, venea acum să-mi spună că de fapt e foarte importantă imaginea (mă întreb eu acum, oare pentru cine)  şi că nu pot să am o relaţie cu un bărbat mai mic de înălţime pentru că nu e estetic. Auzi, estetic!! De parca o relatie de cuplu se bazează pe estetică! Oricât de convinsă am fost că nu are dreptate, am reuşit să iau din ruşinea ei şi să o duc în căsnicia mea. (va urma)

 

psihoterapeut Indra Iliescu

 

Imagine: Relația cu mama (a mea…a ta…)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!