Povestea mersului pe sârmă (5)

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

469 vizualizari

Motto:  „Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanţe chimice: dacă există o reacţie, amândoi suferă o transformare.”  (C.G.Yung )

 

 

A urmat un moment in care i-am spus soţului meu prin ce trec şi ce se întâmplă cu mine, că am luat hotărârea să salvez căsnicia (de parcă eram singură în relaţia asta) şi că mi-aş dori să facă şi el ceva pentru noi. Din teamă de a nu mă pierde, şi-a găsit un terapeut şi a început să meargă o dată pe săptămână la el. Au fost luni în care am tot discutat despre perspectiva căsniciei noastre, ce şi cum să facem. Adevărul este, că fiecare din noi, dorea, conştient sau nu, să se încheie calvarul şi să ne regăsim echilibrul interior. La momentul acela am fost întrebată dacă l-aş alege din nou pe el, dacă aş putea să o iau de la capăt. Răspunsul meu de atunci a fost următorul:

„de fiecare dată când am fost pusă să mă gândesc dacă aş schimba ceva din trecutul meu, răspunsul a fost nu! Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege la fel, aceeaşi oameni deoarece, în felul ăsta am devenit Eu. Şi pe soțul meu l-aş alege din nou, fără nici un dubiu căci, se pare că nu mi-am luat tot ce aveam nevoie din relaţia asta. Dacă ar fi să mă gândesc ce aş alege acum….decizia de a salva căsnicia se poate traduce ca şi cum l-aş alege tot pe el. Dacă e bine, e rău, cine poate aprecia?! Mă întreba cineva ce îmi aduce această relaţie? De multe ori îmi iau de aici linişte, armonie, apreciere (dincolo de critici), acceptarea a ceea ce sunt aşa cum sunt. Dar cred că cel mai important este că suntem oglinzi unul pentru celălalt. Îmi este destul de clar că am intrat în această relaţie pentru a mai învăţa ceva despre mine, pentru a mai vindeca ceva. Îmi oglindeşte nevoia de control (s-a diminuat drastic în ultima perioadă), dependențele pe care încă le mai manifest (nu mă mai deranjează aşa de tare dar încă le mai văd), şi cred că ce trebuie să învăţăm amândoi este să fim femeie, respectiv bărbat şi să acceptăm asta, să învăţăm să creăm un cuplu format din oameni independenţi! ”

Realitatea arată  că nu am reuşit să facem asta împreună. Cu siguranţă, o parte din lecţie ne-am făcut-o, iar o altă parte o vom duce împreună până la capăt, alături de copilul nostru.

Răspunsul meu de astăzi la întrebarea de mai sus este tot: da! Am trăit experienţa căsniciei determinate social şi am înţeles că nu este ceea ce îmi doresc mai departe în viaţă. Îmi place să cred că am dat înapoi poverile pe care le-am cărat pentru alţii, şi cu siguranţă, nu doar din viaţa asta, şi îmi asum pe deplin viaţa mea aşa cum mi-o creez, din ce în ce mai conştient. Fiecare relaţie prin care am trecut a fost o treaptă pe scara evoluţiei mele şi dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege tot ce am ales în viaţa asta. Nu aş înlocui pe nimeni, pentru că fiecare din ei m-a ajutat să mă apropii de Mine şi le sunt profund recunoscătoare.

Singurul meu vis adevărat, a fost să găsesc Marea Iubire! Asta e tot ce am visat vreodată, bărbatul pe care să-l iubesc şi care să mă iubească cu cea mai profundă iubire posibilă. Şi iată că visul meu a devenit mai mult decât amintirea unei promisiuni. O promisiune pe care am facut-o în alte dimensiuni şi care a venit vremea să se materializeze. Şi dacă e aşa, înseamnă că merit, că mi-am făcut lecţiile, că Dumnezeu mă iubeşte şi mă binecuvântează cu iubirea eternă (Dumnezeul din mine, bineînțeles).  Dar asta este o altă Poveste, este Noua Poveste, în care am ales Altceva!  (Sfârșit)

 

psihoterapeut Indra Iliescu

 

Imagine: Salvador Dali

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!