Povestea mersului pe sârmă

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

315 vizualizari

Motto: ” ….povestea mea, povestea ta…a mea, a ta și-a altora!…același accident de circ, banal….alt acrobat, alt salt mortal!”. ( I.Minulescu)

Se spune că relaţia de cuplu este ” vindecarea sufletelor împreună”. Este una dintre cele mai profunde şi complexe experienţe pe care o putem avea pe pământ. Este, poate, una din misiunile noastre sacre care susţine nevoia fundamentală a Sufletului de reîntregire şi unitate.

Povestea mea începe cu mulţi ani în urmă. Eram copil şi singurul meu vis era că voi găsi persoana pe care să o iubesc, de care să mă îndrăgostesc şi trăiesc acea uniune minunată. Probabil, că la momentul acela nici nu înţelegeam prea bine ce mi se întâmplă şi poate nu aveam noţiunile care să definească dorinţa mea, dar ştiam ce simt. Ştiam că trebuie să mai existe şi altcineva, în afară de mine, lângă mine. O lungă perioadă de timp am crezut că toate lumea face la fel, că fiecare îşi caută jumătatea, dar pe măsură ce a trecut timpul am înţeles că asta este, de fapt, lecţia mea! Este o lecţie profundă pe care m-am întors să o termin. Tot timpul am avut nevoie de un băiat sau bărbat pe care să-mi proiectez nevoia de a iubi, de a mă iubi, de a dărui. Mă simţeam defragmentată fără o astfel de persoană lângă mine, care, de altfel, nu-mi împărtăşea fanteziile. Nici nu ar fi avut cum, pentru că eu trăiam în lumea mea frumoasă, plină de iubire şi înţelegere; ca să nu mai vorbim că ei nici măcar nu ştiau de existenţa mea. Şi nici nu aveam nevoie să ştie, din ce s-ar mai fi hrănit Victima dacă dragostea asta ar fi fost reală?! Interesant este că, de fiecare dată am reuşit să-mi creez realitatea ca aceşti Feți-Frumoși să ajungă să mă vadă şi să se îndrăgostească de mine. În acel moment, eu nu-i mai doream, îmi retrăgeam proiecţiile şi realizam că nu am nici cea mai vagă idee cine este omul de lângă mine. Şi îmi căutam altă „victimă”. Ce scenariu crud şi trist, în acelaşi timp!

Una din credintele mele profunde  a fost că sunt mică şi că trebuie să mă fac mare pentru a putea avea o relaţie cu un bărbat, trebuia mai întâi să învăţ şi apoi să mă ocup de viaţa personală. Drept urmare, aveam aproape 30 de ani şi eu tot aşteptam să cresc iar pe de altă parte aveam nevoie de acordul şi aprobarea mamei pentru relaţiile mele. De învăţat nu am terminat nici până în ziua de azi, dar am aflat, între timp, că sunt mare, că am crescut şi nu mai am nevoie de nici o validare.

În acest context de credinţe şi scenarii de viaţă, mi-am creat experienţe care să mă ajute să cresc, să mă înţeleg şi să mă apropii de cine sunt eu cu adevărat. Mână în mână cu relaţiile mele amoroase a mers relaţia cu mama, o altă lecţie profundă a acestei vieţi. Nici un partener nu a fost suficient de bun pentru mine, din punctul ei de vedere, toţi erau ba prea scunzi, ba prea înalţi, ba nu aveau suficientă şcoală sau nu mai aveau păr în cap. Indiferent de calitatea omului care mie îmi plăcea, din perspectiva ei, nu era bun. Dezideratul ei masculin pentru mine ( de fapt, era pentru ea) era un bărbat înalt, frumos, de carieră, cu bani şi obligatoriu doctor! Parcă doar ăştia erau bărbaţi pe lumea asta?! Dar, conform cu scenariul meu de viaţă ( eu o să fac altfel decât mama), nici măcar unul din partenerii mei nu a fost medic! Ce ironie?! Drept urmare, relaţia mea cu mama s-a redus la un conflict permanent: ea să mă convingă că respectivul  (indiferent care era) nu e bun şi să renunţ, eu să o determin să mă vadă şi să mă accepte aşa cum sunt.

Nici una din noi nu a reuşit să ajungă la cealaltă şi am fost ani de zile într-o oglindire perfectă şi într-o suferinţă cruntă. Cu fiecare relaţie a mea, tensiunea dintre noi se amplifica şi relaţia dintre noi se degrada.

Am avut trei relaţii importante, dintre care ultima încheiată cu căsătorie şi divorţ. Apogeul luptei mele cu mama a fost după cea de a doua relaţie, când am decis că e nevoie să fac ceva pentru a înţelege ce se întâmplă între noi! (va urma)

 

psihoterapeut Indra Iliescu

Imagine: ….primii pași ai Copilului in Viață

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Sfaturi de viata de la Bernard Shaw
  • 10 obiceiuri care te impiedica sa fii fericit
  • Crede in Dumnezeu, dar priponeste-ti camila!