Tot ce ai nevoie este…

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

1.187 vizualizari

Nu mai cere nimănui voie să fii tu. Nu mai cere voie pentru o pauză, dacă nu ești la lucru cumva. Nu cere voie pentru acea zi în care nu ai chef de nimic și te uiți la lucrurile care ”trebuie” făcute. Privește-le altfel, uită-te prin ele să știi ce nu te va omorî dacă nu faci. Ce crede lumea este doar problema lor, atâta vreme cât tu te înțelegi și susți.

Dă-ți voie să nu faci nimic sau să faci exact nebunia care te face fericit, fără să îți dea voie prietenii, familia, colegii, bugetul, îmbrăcămintea etc, atâta vreme cât nu afectează realitatea nimănui în mod negativ, trăiește-ți nebunia. Îndrăznește din când în când să îți încalci regulile și să te încarci cu energie proaspătă.

Menține-te viu! Ai citit bine. Nu te stinge în timp ce trăiești pentru că nu este nimic mai trist decât oamenii care trăiesc, fără să trăiască. Nimeni nu trebuie să îți dea voie, pentru că nu este treaba nimănui să decidă dacă să îți permită să trăiești sau nu.

Ce aleg ei să însemne absența ta uneori, este treaba lor. Dacă nu ai grijă de tine, nu vei putea avea grijă nici de restul. În fond, fiecare este unicul responsabil pentru propria fericire. Este egoism misogin ca cineva să aibe pretenția ca tu să fii acolo pentru ei, din cauză ca nu își fac singuri treaba. Te pun să muncești tu pentru starea lor de bine. Nu mai permite să fii tu cel ce încasează reproșuri pentru că nu își face altcineva bine sau deloc treaba, fiind atent la propriile emoții.

Imaginează-ți că cioplești un lemn în formă de inimioară sau orice dorești. Îți imaginezi că are putere asupra ta și pentru că tu crezi asta începe chiar să aibe într-un fel. Este normal că are, dacă tu îi dai puterea asta. Dimineața dacă vezi că e plouat, îl consieri trist și încerci să îl împaci. Automat ajungi să faci lucruri pentru asta, lucruri pe care nu le-ai face în mod normal. Deci îți afectează ție modul în care îți trăiești existența.

Apoi atunci când ai întrebări legat de ce trebuie să faci, îl cauți iar de umezeală, să știi dacă te aprobă. Și ar putea fi un exercițiu chiar bunicel de autosugestie în cazul în care cauți aprobare mai mult în exterior decât în interior. Nu ar fi mult mai simplu să decizi pur și simplu, liniștit pentru tine ce vrei să faci și ce nu? Nu căuta îndrumări în exterior, oricum modul corect de a trăi, este să greșești. Inevitabil vei ”greși”. Faci lucruri inutile în jurul unui lemn cioplit care nu face decât să existe acolo și a cărui scop este doar să își vadă de treabă, în timp ce tu îi dai o importanță diferită decât cea pe care o are în viața ta. La fel faci și cu oamenii. Ei nu au nici o putere de decizie asupra ta, tu le-o dai. Chiar și dacă și-o exercită ei inutil, e tot pentru că tu le dai putere, prin faptul că permiți ca asta să te afecteze.

Oferă-ți timpul necesar ție, atenția și tot răsfățul din lume pe care ți-ai dori să îl primești. Oferă-ți ție întâi și apoi vei avea de dat și altora. Să oferi altora fără să te ocupi de tine întâi, înseamnă să rămâi gol și dependent de stropul pe care îl primești de la alții. Este și normal în acest caz să devi frustrat pentru că ei niciodată nu vor știi ce ai tu nevoie sau cât și cum. Nu sunt atenți nici la propriile nevoie, cum vor putea fi atenți la ale altora?

E ca și cum fiecare am primit câte un râu cu apă. Obișnuim să nu ne atingem de propriul râu și să cerem altora, fiind frustrați de efortul făcut să primim și să cărăm bidoanele de apă care nu vin nici la timp, nici nu ajung destulă vreme sau măcar să fie destul cantitativ pentru ce avem nevoie în acel moment. Și stăm supărați cărând butoaie, în timp ce însetați facem reproșuri. Dar ce ar fi dacă fiecare ar bea din propria apă?

Dacă fiecare și-ar oferi iubirea pe care așteaptă să o primească, dacă fiecare și-ar oferi atenție, rasfăț, încredere și susținere? S-ar întâmpla ceva periculos, știu. Ideea de nevoie s-ar dizolva. Și ce ar mai fi relațiile fără ideea de nevoie care alimentează teama de a nu ne pierde reciproc? Îți spun eu! Ar fi iubire pură, plenară. Ar fi o iubire în care dai din ceea ce ai pentru tine întâi. Ar fi o decizie sinceră, fără interese reciproce, așteptări sau șantaje emoționale. Pur și simplu am ști că nu ai ce să primești fără să ai deja și că faci un schimb de experiențe pe care le savurezi din cauza complexității.

Poate că ar fi mai frumos ca doi oameni să meargă, pe picioarele lor,împreună de mână; decât să se cațere reciproc. E mai ușor să te duci pe tine, și ști exact cât, cum și unde. E normal că celalalt nu va fi mulțumit de ceea ce faci tu pentru el, pentru că nimeni nu este mai potrivit pentru satisfacerea nevoilor, decât propria persoană.

 

Sursa Foto: google

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!