In cautarea lui Nemo

Publicat în categoria Image Therapy

1.710 vizualizari

Ce am gasit la capatul marii (2)

Poate ca asta este adevarata libertate…o barcuta suspendata undeva intre imensitatea cerului si albastrul marii. Nimic pretentios, o saltea asezata pe punte noaptea, undeva intre picaturile de condensare care se scurg necontenit, cerul cu stele.

Ma asteptam la o liniste monumentala, intrerupta poate numai de zgomotul vantului si plescaitul valurilor cand se lovesc de punte…si totusi…simpla nostra pezenta in mijlocul marii falsifica simplitatea naturii. Zgomote familiare de voci, motorul generatorului de curent, barcile cu motor care fac legatura intre barcutele ancorate din vecinatate…acopera glasul marii. Omul nu poate sa traiasca in fundal, nu stie sa fie in plan secundar. In fata imensitatii naturii omul nu stie sa taca!

Dar nici marea nu tace…marea nu este un mormant…e dinamism, contiuna miscare, viata. E de-ajuns sa iti pui masca de snorkeling si sa privesti inauntru pentru ca zeci de metri de profunzimi care colcaie de vegetatie si de viata sa ti se deschida la picioare. Reciful de corali e o gradina subacvatica cu tufisuri variat colorate si pesti multicolori. Aici l-am intalnit intr-o dupa amiaza tarzie, cand tremuram deja de frig in ciuda izoprenului protector, pe Nemo si prietenii lui. Invesmantati in culori tipatore, de la galbenul cel mai aprins pana la albastrul electric, cu dungi negre si prortocalii, armate de pesti si pestisori plutesc pe cararile nisipoase are recifului.

Pentru motive evidente de protectie a mediului, nu avem voie sa inotam desupra recifului si nici sa il atingem…de fapt, ca sa fim sinceri, cel mai bine ar fi sa nu fim acolo deloc – oaspeti nedoriti intr-un areal care a invatat intr-un mod mult prea brutal ce inseamna influenta umana. Reciful moare incet, si nu numai in Marea Rosie, ci peste tot, sufocat de efectele unei incalziri globale decise sa ne aduca aminte ca toate speciile sunt interconectate, ca suntem cu totii prinsi in aceeasi retea invizibila a vietii si a mortii si ca, indiferent de aparente, suntem sortiti sa traim sau sa murim impreuna. In globalitate nu exista cale de mijloc. Numai gandirea fragmenteaza intregul pentru a-l putea poseda, vaduvindu-l in acelasi timp de calitatile sale esentiale.

E cun lucru curios – libertatea. Multi au plecat in cautarea ei si nimeni n-a fost in stare sa o gasessca. S-au purtat si din nefericire inca se mai poarta razboaie pentru libertate, si totusi nimeni n-a fost eliberat prin taisul spadei. Cu cat ne inversunam mai tare sa fim liberi cu atat mai constransi ne regasim…pentru ca printr-un paradox sublim, libertatea poate exista numai in renuntare…acea superba renuntare a lui Sisif care odata ajuns pe varful muntelui isi savureaza libertatea in timp ce bolovanul pe care e sortit sa-l urce la nesfarsit pe munte se rostogoleste la vale.

Poate ca libertatea este acceptarea propriului destin tradus ca realitate a vietii de zi cu zi. Poate ca incepem sa traim cu adevarat abia atunci cand incetam a mai opune rezistenta vietii…atunci cand o primim asa cum se prezinta, cu bune si cu rele, intr-o detasare totala nu de sentimentele noastre (cum prea multi am invatat sa facem) ci, intr-o lipsa totala de judecata. Nefericirea deriva din propria noastra judecata ca viata ar trebui sa arate intr-un anumit fel la un anumit moment. Oh…liberatatea care vine din constientizarea faptului ca nu exista TREBUIE pe lume, ca viata poate fi traita la intamplare, sarind din val in val si bucurandu-ne de aceasta minunata calatorie…Calatorie care, daca avem suficient noroc, poate include si o secventa cu o barcuta suspendata undeva intre imensitatea cerului si albastrul marii.

d.

Din aceeasi categorie:

  • Secretul succesului
  • Despre autenticitate
  • Disciplina mintii