13 și norocul ascuns al ghinionului

Publicat în categoria Omul Nou

8.656 vizualizari

Motto:

,,Prefer incinerarea înmormântării și pe-amândouă unui weekend în familie”. (Woody Allen)

O întâmplare adevărată . Doi bărbați, amândoi grav bolnavi, locuiau în aceeași cameră. Unuia îi era permis să stea în picioare timp de o oră la amiază, mai exact la ora 13. Pentru el era o BINECUVÂNTARE acest număr devreme ce putea să scape de imobilizarea la pat. Patul era aproape de singura fereastră a camerei. Celălalt bărbat trebuia să-și petreacă tot timpul șezând în pat. Cei doi bărbați obișnuiau să vorbească ore întregi despre familiile lor, casele lor, slujbele avute și speranțele încă rămase. Și în fiecare după-amiază când bărbatul de lângă fereastră putea sta în picioare, își petrecea vremea povestind colegului său lucrurile pe care le putea vedea prin fereastră.

Celălalt bărbat începuse să trăiască numai pentru perioadele acestea de o oră, unde lumea lui se mărea și devenea animată de aceste activități petrecute afară. Pentru el, 13 semnifica TREZIREA, poarta de comunicare cu lumea de afară și cu Sufletul lui în același timp.

Fereastra oferea priveliștea unui parc drăguț. Rățuște și lebede se hârjoneau în apă, în timp ce copii manevrau bărcuțele lor automate. Tineri îndrăgostiți se plimbau ținându-se de mână printre florile ce purtau culorile curcubeului. În timp ce bărbatul de la fereastră descria scena cu detalii încântătoare, celălalt închidea ochii și-și imagina scena pitorească.

Într-o zi, asistenta a venit să le aducă apă pentru băut, găsind astfel și trupul neînsuflețit al bărbatului de la fereastră. Murise pașnic în somnul său. Întristată, a sunat după personalul spitalului să-i ridice trupul. Când a găsit de cuviință, celălalt bărbat a întrebat dacă ar putea fi mutat lângă fereastră. Asistenta a făcut schimbul și l-a lăsat apoi singur.

Încet și cu multă suferință, el s-a ridicat puțin sprijinindu-se în cot pentru a putea privi pentru prima dată lumea de afară. În sfârșit avea BUCURIA să vadă singur cu proprii săi ochi. A privit prin fereastră. În față se afla un zid alb.

„Ce l-ar fi putut împinge pe colegul meu decedat să-mi descrie lucruri atât de minunate când afară nu este nimic altceva decât un zid alb ?”, a întrebat-o el pe asistentă.

„Omul era orb și nu putea vedea zidul „, l-a informat ea, zâmbindu-i cu înțeles. „Ce vedea era în mintea lui și nu dorea decât să te încurajeze”.

Dincolo de zidul alb pe care-l aduce viața Ta de multe ori, se află o lume magică Interioară. O lume în care, dacă zăbovești câte puțin, încet, treptat, redescoperi CEL/CEA care ești cu adevărat: un MARE Creator (in)CONȘTIENT  al Realității pe care o trăiești în fiecare clipă. Simbolic, precum vezi, numărul 13 poate semnifica norocul ascuns, MIRACOLUL/BUCURIA trezirii la viață, conștientizând MAGIA inefabilă a lumii interioare. Cum tot așa, potrivit credințelor inoculate, 13 poate proiecta imaginea ghinionului , o abordare care nu e menită să ofere speranță, încurajare…

Să recunoști latura Ta spirituală înseamnă să fii în stare să faci diferența dintre zgomotele(”trebuie sau nu trebuie”) din capul Tău și acea Voce Interioară înțeleaptă, Ghidul Tău Interior, Cel ce Te conectează la Puterea Ta Personală. Iar acea Voce interioară Te energizează, Te centrează și îți aduce astfel în mintea Ta CONȘTIENȚA. Ceea ce este făcut fără conştientizare nu are nici o legătură cu Dumnezeu. Dumnezeu este Conştienţa Infinită. A fi conştient înseamnă a avea acces la EL. Un om conştient este mai mult înserviciul lui Dumnezeu decât 100 de preoţi inconştienţi. Ortodocşi, catolici, protestanţi, budişti, nu are importanţă. Subliniez asta ca să nu înţelegi că am ceva cu slujitorii religiei creştine. Sunt împotriva oricărui tip de condiţionare religioasă şi sunt în totalitate pentru orice sistem sau ansamblu de tehnici care au ca obiectiv amplificarea sau extinderea conştientei.

Dumnezeu înseamnă Conştienţa, iar CONȘTIENȚA este BUCURIE.

În acest caz, ce este conştienţa? În nici un caz nu este cunoaştere. Dar ce este? Îmi vine greu să explic. De ani de zile îmi bat capul cu asta. Este ceva ce depăşeşte nivelul mental. Este ca şi cum m-ai întreba cum arată CIFRA 13, Tu fiind orb (Osho prefera cuvântul ”adormit”). Ce-aş putea să spun? „Arată ca o simfonie esoterică”. „Perfect, acum ştiu cum arată cifra 13!”. Nu! Nu ştii. Eventual ţi-ai făcut o idee, dar nu ştii. Dar Tu insişti. Eşti tenace. Vrei să ştii cum arată cifra 13. „Este dulce, acrişor sau sărat?” Mă pui în încurcătură. Ce să-ţi răspund? „Este catifelată, aspră, rugoasă?” Deja încep să devin neliniștit. Aş vrea să Te ajut dar nu pot. Nu este nici catifelată, nici aspră, nici rugoasă, nici pufoasă, nici dură, mama ei de cifră! Nici aşa, nici aşa! (”Neti – Neti”, faimoasa tehnică vedantină de realizare spirituală). Pot să fac analogii, asocieri, să încerc să-ţi ofer repere. Deşi, între noi fie vorba, cel mai bine ar fi să Te duci să te operezi la ochi (glumesc!).

CONȘTIENȚA este atenţie, claritate, luciditate, trezire, ENTUZIASM, SIMȚUL UMORULUI. Este ca atunci când Te trezeşti din somn. Chiar dacă ai avut un vis încântător, ceea ce SIMȚI fiind treaz are o claritate cu totul diferită. Din acest motiv, unele tradiţii spirituale compară realizarea spirituală cu trezirea dintr-un vis. Ce este conştienţa? Este martorul acestui vis. Martorul este real. Martorul este Dumnezeu, iar lumea este visul Lui. Aceasta este o filosofie extrem de îndrăzneaţă. Ea nu putea să apară decât în India deoarece acolo, din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut o preocupare fundamentală: să exploreze, curajos, cele mai ascunse unghere ale fiinţei. Conştienţa mai seamănă cu un cer. Cerul este vast, aproape infinit. Ici-colo sunt câţiva nori. Aceşti nori sunt gândurile. Aceasta este cunoaşterea. Îţi aminteşti? Conştienţă – cunoaştere. Cer – nori. Norii apar şi dispar. Cerul rămâne. Cunoaşterea se schimbă în permanenţă. Ea avansează, apoi regresează, înveţi foarte multe în această viaţă şi în viaţa viitoare trebuie să o iei de la capăt. Nu-ţi mai aminteşti aproape nimic. Conştienţa nu se schimbă pentru că nu mai este nimic de schimbat în ea. Este perfectă aşa cum este. Ce ai putea să faci cu cerul? Cerul este spaţiu. Ce poţi să faci cu spaţiul? Să-l lungeşti, să-l colorezi, să-l muţi mai la stânga, mai la dreapta? Nimic din toate acestea.

Conştienţa este observaţie.
Pe cine observi? Pe Tine însuţi. Observi ceea ce se întâmplă în Tine – senzaţii, trăiri, gânduri, fără să intervii în curgerea lor, fără să le evaluezi. Mi s-a întâmplat zilele trecute. Plângeam. Plângeam de mama focului. În acelaşi timp, exact în acelaşi timp, Mă observam. Poate să ţi se pară ceva straniu. Într-un fel este. Lacrimile curgeau pe obraji, durerea curgea prin Inimă şi ceva din Mine urmărea acest spectacol. Aceasta este
starea de Martor. Această stare mi-a focalizat Atenția și interesul asupra câmpului Energetic din care se nășteu gândurile, eliberându-mă astfel din închisoarea conținutului lor. Acesta este câmpul conștiinței denumit în învățăturile antice și MARTORUL/OBSERVATORUL.
La un moment dat lacrimile s-au oprit şi s-a aşternut o mare linişte. Mi-am adus aminte de metafora din Kena Upanishad, cu cele 2 păsări care stau pe aceeaşi ramură. Una din ele se mişcă, cealaltă stă şi o priveşte cu atenţie. Autoobservaţia este un proces foarte interesant, savuros pe alocuri. El constă în a Te privi pe Tine însuţi ca şi cum ai privi pe altcineva.
Se poate ajunge în felul acesta la Dumnezeu? Cu siguranţă, şi e un drum foarte scurt. Nu trebuie să-ţi torturezi mintea sau corpul. Nu trebuie să stai zilnic 30 de minute în Shirshasana. Trebuie doar să Te observi, fără să evaluezi nimic din ceea ce observi.
La un moment dat înţelegi.
Înţelegi că Mintea ta este un parc de distracții, plin de emoții, defulări și curiozități. Este, de asemenea, un teatru al absurdului, prin drama sentimentelor și identificărilor sociale. Este interpretarea unui ”rol” prin faptul că reprezintă o caracterizare, o dramatizare și o expunere personală. În sfârșit, înțelegi Cine EȘTI! Înțelegi și SIMȚI Dumnezeul din Tine. Această înţelegere vine peste Tine cu forţa unui torent şi nu poate fi pusă în cuvinte. E destul de amuzant. Ştii cine eşti, ai o înţelegere cristalină a propriei fiinţe, dar nu o poţi exprima…ajungi ZEN în mod firesc, natural, senin/ă și detașat/ă, astfel încât, la un  moment dat, exclami relaxat/ă precum Woody Allen…”…Nu mi-e frică de moarte. Vreau doar să nu fiu de față când se petrece…”.

Povestea spune că un om a traversat munții și mările pentru a se convinge personal de autenticitatea faimosului Maestru.
– ,,Ce miracole a făcut maestrul Tău?” l-a întrebat el pe un discipol.
– ,,Ei bine, există miracole și miracole. În țara din care vii Tu, oamenii consideră un noroc miracolul când Dumnezeu împlinește voința cuiva. În țara noastră, se consideră un miracol atunci când cineva împlinește voința lui Dumnezeu”.

Un răspuns la “13 și norocul ascuns al ghinionului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Pe barbat il cunosti cu adevarat doar in pat!
  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului