Take a fresh look at your lifestyle.

Aventurierii Sufletului

0 3

Comoara mea e cu Mine. Va fi cu mine oriunde voi merge. Vii sau nu ?” Regele a spus: ,,Cum să vin cu Tine ?! Regatul meu, palatul meu, toată viața mea e în urmă”. Străinul a râs și a spus: ,,Acum vezi care este diferența ? Eu pot să stau gol: nu e nici o diferență între copac și palat. Du-te înapoi. Eu voi merge în țara vecină. Țara Ta nu merită să mă aibă”. Regele s-a căit. A atins picioarele tânărului și a spus: ,,Iartă-mă. M-am gândit la tot felul de lucruri rele despre Tine. Ești un mare sfânt. Nu pleca, nu mă lăsa așa. Voi suferi toată viața”. Străinul a spus: ,,Nu mi-e greu să vin înapoi cu Tine, dar aș vrea sa fii atent. Vei vedea că imediat ce ajungem la palat, vei avea aceeași problemă. Așa că mai bine plec. Îți dau un timp de gândire, dacă vrei. Pentru mine nu contează dacă merg înainte sau dacă mă întorc. Dar ar fi mai bine să părăsesc regatul Tău. Așa măcar mă vei privi ca pe un sfânt. Înapoi la palat, îndoielile tale vor crește din nou: dacă ai fost înșelat ?…Dacă insiști, mă întorc. Voi pleca din nou după șapte zile, când problema va deveni foarte grea pentru Tine”. Drumul spre a deveni CONȘTIENT este de multe ori mai atractiv în teorie decât în practică. Obținerea Conștienței în mod teoretic, prin cărți și discuții, ne îngăduie să ne imaginăm că ajungem pe Tărâmul Făgăduinței fără a trebui să facem, de fapt, vreo schimbare în Viața noastră. Însuși gândul că există un tărâm făgăduit poate face ca o persoană să se simtă extraordinar pentru o perioadă. Într-o oarecare măsură, ,,dependenții de seminarii” chiar asta fac – ajung într-o zonă superioară prin conversație, dar se întorc la casele și la viețile lor, regăsindu-le exact cum le lăsaseră. Totuși, în cele din urmă, mințile noastre ajung să fie supraîncărcate cu informații și vine ziua când nu mai putem călări două nivele de percepție simultan. Încercăm să facem cum vrem, dar nu putem la nesfârșit să ,,vizităm” ADEVĂRUL și apoi să ne întoarcem la Iluzie. Și bătrânul Sol visa la Tărâmul Făgăduinței în timp ce zăcea pe patul de moarte. Dintr-o dată a simțit aroma ștrudelului său preferat urcând pe scări. Și-a adunat toate puterile care-i rămăsese și s-a ridicat din pat. Sprijinindu-se de perete, a ieșit cu greu din dormitor și s-a chinuit să coboare scările, ținându-se cu ambele mâini de balustradă. Cu răsuflarea tăiată, s-a sprijinit de tocul ușii, uitându-se în bucătărie. Dacă nu l-ar fi durut îngrozitor în piept, ar fi putut crede că ajunsese deja în rai – Tărâmul Făgăduinței… Pe masa din bucătărie, etalate pe șervete de hârtie, erau sute de bucăți din plăcintele lui preferate. Sol a zâmbit: iată un ultim gest de dragoste nemărginită din partea iubitei lui soții, Sophie, care avea grijă ca el să părăsească lumea asta fericit. A întins o mână tremurătoare ca să ia o bucată de ștrudel, dar a simțit o lovitură bruscă peste mână. -”Nu te atinge de-astea”, a spus Sophie. ”Sunt pentru după”!. …Toți maeștrii lumii au spus povești și parabole. De ce ? Adevărul poate fi spus foarte simplu, nu e nevoie de atât de multe cuvinte. Poveștile pe care le-au spus înțelepții sunt niște ciudățenii. Ei nu spun adevărul, ci doar Te conduc într-un loc din care să-l vezi singur. Un loc în care Marele Mister ți se dezvăluie…Nu e nevoie decât de…un miros mai fin (ca al lui Sol), sau dacă vrei, de Intuiție (căutătorii spirituali serioși sunt mulțumiți acum), …și Tărâmul Făgăduinței poate bate la ușa Sufletului Tău… …Dac-ar fi așa de simplu!… atar ]]>

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare şi servicii adaptate nevoilor şi interesului fiecăruia. Navigarea pe acest site reprezinta acceptul dvs. Acceptă Mai mult