Aventurierii Sufletului

Publicat în categoria Omul Nou

7.286 vizualizari

Motto: ,,Partea pozitivă a muritului este că poți s-o faci stând întins”. (Woody Allen)

Nu este deloc ușor să devii CONȘTIENT. Propria Viață este mult mai ușoară înainte de a afla despre înțelesul mai profund al Alegerii, despre PUTEREA ALEGERII care însoțește asumarea Responsabilității. Lăsarea Responsabilității în seama unei surse exterioare poate părea mult mai ușoară, cel puțin pe moment. Totuși, odată ce știi mai mult, nu poți scăpa așa ușor păcălindu-te singur prea mult timp. Căutăm mereu o meditație ușoară, un exercițiu facil, o dietă la-ndemână, dar Conștiința nu lucrează în acest fel. Ironia soartei este că există o Cale simplă de ieșire, numai că nu este ușoară: RENUNȚĂ. Renunță la cum crezi Tu că ar trebui să fie Viața Ta și ACCEPTĂ VIAȚA care încearcă să își croiască drum în Conștiința Ta.
Atât de mulți Aventurieri ai Sufletului care se luptă să-și găsească drumul, se află în această stare de așteptare, necesară, dar plină de confuzie. O parte a fiecăruia dintre ei este dornică să permită Voinței Divine să le conducă Viața, totuși ei rămân chinuiți (asemenea regelui din parabola de mai jos), de teama că își vor pierde tot confortul din planul fizic dacă se vor preda într-adevăr Voinței Divine.

Povestea spune că un rege obișnuia să iasă în oraș în fiecare noapte, ca să vadă cum mergeau lucrurile. Umbla, bineînțeles, deghizat. Și el era mereu uluit de un tânăr foarte frumos, care mereu ședea sub un copac, la marginea drumului. În fiecare noapte ședea sub același copac. În cele din urmă, regele a fost învins de curiozitate, și s-a oprit lângă tânăr, întrebându-l : ,, De ce nu te duci la culcare ? ”  Tânărul i-a răspuns : ,, oamenii se duc la culcare pentru că nu au nimic de păzit; eu am comori atât de mari, încât nu pot dormi, trebuie să le păzesc… ”
Regele a spus : ,,Ciudat. Nu văd comori aici „.
,, Comorile sunt în Interiorul meu, tu nu poți să le vezi „.
Regele se oprea de-acum mereu  când trecea pe lângă acel tânăr. Era frumos, iar spusele lui îl făceau pe suveran să se gândească multă vreme. Regele a devenit atât de atașat și de interesat de cel care stătea sub copac, încât a început să-l vadă ca pe un sfânt; conștiința, pacea, liniștea, meditația, acestea erau comorile pe care el le păzea; nu-și putea permite să doarmă. Somnul și-l permit doar cerșetorii…
Povestea a început cu o simplă curiozitate, dar încet, încet , regele a început să-l respecte pe tânăr ca pe un ghid spiritual. I-a dat și o poreclă ,,Eremitul”. Odată, i-a spus :  ,,Știu că nu vei veni cu mine la palat, dar nu încetez o clipă să mă gândesc la Tine. Ai intrat în mintea mea de atâtea ori. Aș vrea să-mi fii oaspete la palat „.
Regele credea că tânărul nu va accepta – avea ideea preconcepută că sfinții trebuie să renunțe la lume – dar tânărul a spus : ,, Dacă mi-ai dorit atât de mult Prezența , de ce nu mi-ai spus mai înainte ? Adu un cal, și voi veni cu Tine”.
Suspiciunea a intrat atunci în mintea regelui: ,, Ce fel de sfânt e acesta ? Mi-a fost mult prea ușor…Acum este însă prea târziu. L-am invitat deja…” .

I-a dat cea mai bună cameră din palat, cea destinată celor mai de seamă oaspeți , regilor și împăraților. Credea că tânărul va refuza, că va spune : ,,Eu sunt un sfânt, nu pot trăi în acest lux „. Dar el n-a spus nimic decât: ,, Foarte bine „.
Regele n-a închis ochii toată noaptea, gândindu-se: ,, Se pare că omul acesta m-a păcălit, nu e nici sfânt, nici altceva  ” . De două, trei ori, s-a ridicat și a privit pe fereastră, în camera de oaspeți. Sfântul dormea. Și înainte nu dormise niciodată, doar șezuse sub un copac. Regele s-a gândit. ,, Am fost înșelat. Acesta este un mare mincinos.”
A doua zi, Eremitul a mâncat cu regele la masă – mâncăruri rafinate, nici urmă de vreo formă de abstinență –  și s-a desfătat. Regele i-a oferit haine noi, demne de un om de vază, și sfântul nu le-a refuzat. În tot timpul acesta, regele se gândea: ,,Cum să scap de el, acum ?  ” În șapte zile, a și obosit tot spunându – și: ,, Eremitul este un șarlatan, m-a înșelat „.
…În cea de-a șaptea zi, regele s-a dus la tânăr și i-a spus: ,,Vreau să-ți pun o întrebare”. Străinul a spus: ,,Știu ce vrei să mă întrebi. Vroiai și acum șapte zile, dar din politețe n-ai făcut-o. Mi-am dat seama. Eu nu-ți voi răspunde aici. Poți să mă întrebi, și după aceea o să plecăm la o plimbare călare, de dimineața, și eu voi găsi locul potrivit pentru răspuns.”
Regele a răspuns: ,,Bine. Întrebarea mea este: care e acum diferența între mine și Tine? Trăiești ca un rege, dar ai fost un sfânt. Acum nu mai ești”.
Tânărul a spus: ,,Pune să se înșeueze caii!” Au plecat, și pe drum regele a spus de mai multe ori: ,,Haide să ne oprim. Răspunde-mi aici”. Au ajuns la râul care era granița regatului său. Regele a spus: ,,Suntem la graniță. Dincolo este altă țară. Aici e un loc bun.” Tânărul a spus: ,,Eu merg mai departe. Dacă vrei, poți să vii cu mine.”
,,Unde mergi ?” a întrebat regele. Tânărul a spus: ,,Comoara mea e cu Mine. Va fi cu mine oriunde voi merge. Vii sau nu ?”
Regele a spus: ,,Cum să vin cu Tine ?! Regatul meu, palatul meu, toată viața mea e în urmă”.
Străinul a râs și a spus: ,,Acum vezi care este diferența ? Eu pot să stau gol: nu e nici o diferență între copac și palat. Du-te înapoi. Eu voi merge în țara vecină. Țara Ta nu merită să mă aibă”.
Regele s-a căit. A atins picioarele tânărului și a spus: ,,Iartă-mă. M-am gândit la tot felul de lucruri rele despre Tine. Ești un mare sfânt. Nu pleca, nu mă lăsa așa. Voi suferi toată viața”.
Străinul a spus: ,,Nu mi-e greu să vin înapoi cu Tine, dar aș vrea sa fii atent. Vei vedea că imediat ce ajungem la palat, vei avea aceeași problemă. Așa că mai bine plec. Îți dau un timp de gândire, dacă vrei. Pentru mine nu contează dacă merg înainte sau dacă mă întorc. Dar ar fi mai bine să părăsesc regatul Tău. Așa măcar mă vei privi ca pe un sfânt. Înapoi la palat, îndoielile tale vor crește din nou: dacă ai fost înșelat ?…Dacă insiști, mă întorc. Voi pleca din nou după șapte zile, când problema va deveni foarte grea pentru Tine”.

Drumul spre a deveni CONȘTIENT este de multe ori mai atractiv în teorie decât în practică. Obținerea Conștienței în mod teoretic, prin cărți și discuții, ne îngăduie să ne imaginăm că ajungem pe Tărâmul Făgăduinței fără a trebui să facem, de fapt, vreo schimbare în Viața noastră. Însuși gândul că există un tărâm făgăduit poate face ca o persoană să se simtă extraordinar pentru o perioadă. Într-o oarecare măsură, ,,dependenții de seminarii” chiar asta fac – ajung într-o zonă superioară prin conversație, dar se întorc la casele și la viețile lor, regăsindu-le exact cum le lăsaseră. Totuși, în cele din urmă, mințile noastre ajung să fie supraîncărcate cu informații și vine ziua când nu mai putem călări două nivele de percepție simultan. Încercăm să facem cum vrem, dar nu putem la nesfârșit să ,,vizităm” ADEVĂRUL și apoi să ne întoarcem la Iluzie.
Și bătrânul Sol visa la Tărâmul Făgăduinței în timp ce zăcea pe patul de moarte. Dintr-o dată a simțit aroma ștrudelului său preferat urcând pe scări. Și-a adunat toate puterile care-i rămăsese și s-a ridicat din pat. Sprijinindu-se de perete, a ieșit cu greu din dormitor și s-a chinuit să coboare scările, ținându-se cu ambele mâini de balustradă. Cu răsuflarea tăiată, s-a sprijinit de tocul ușii, uitându-se în bucătărie.
Dacă nu l-ar fi durut îngrozitor în piept, ar fi putut crede că ajunsese deja în rai – Tărâmul Făgăduinței… Pe masa din bucătărie, etalate pe șervete de hârtie, erau sute de bucăți din plăcintele lui preferate. Sol a zâmbit: iată un ultim gest de dragoste nemărginită din partea iubitei lui soții, Sophie, care avea grijă ca el să părăsească lumea asta fericit.
A întins o mână tremurătoare ca să ia o bucată de ștrudel, dar a simțit o lovitură bruscă peste mână.
-”Nu te atinge de-astea”, a spus Sophie. ”Sunt pentru după”!.

…Toți maeștrii lumii au spus povești și parabole. De ce ? Adevărul poate fi spus foarte simplu, nu e nevoie de atât de multe cuvinte. Poveștile pe care le-au spus înțelepții sunt niște ciudățenii. Ei nu spun adevărul, ci doar Te conduc într-un loc din care să-l vezi singur. Un loc în care Marele Mister ți se dezvăluie…Nu e nevoie decât de…un miros mai fin (ca al lui Sol), sau dacă vrei, de Intuiție (căutătorii spirituali serioși sunt mulțumiți acum), …și Tărâmul Făgăduinței poate bate la ușa Sufletului Tău…
…Dac-ar fi așa de simplu!…

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Pe barbat il cunosti cu adevarat doar in pat!
  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului