Ce l-a invatat Eminescu pe Einstein despre originile universului

Publicat în categoria Omul Nou

6.483 vizualizari

Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur.Iată-l,
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
(Mihai Eminsecu – Srisoarea I

http://m.versuri.ro/versuri/mihai-eminescu-scrisoarea-1-_hdd2.html)

Fascinatia stiintei de a explica originea universului este legata de cautarea inconstienta a sensului vietii, astfel istoria mare, a universului, ar veni sa explice si sa valideze istoria mica, a sufletului. Si totusi, reuseste cosmologia moderna sa explice marea aventura a sufletului?

Repovestita pentru copii, teoria Big Bangului ar suna cam asa: a fost odata un punct care a explodat, un timp cu un sens inapoi pe care nimeni n-a mers niciodata si o energie neagra nevazuta dar care impinge galaxiile cu viteza nebuneasca spre capatul universului.

Dar sa pornim metodic…

Conform modelului cosmologic dinamic, universul s-ar fi nascut dintr-un punct de mare densitate – o singularitate – care ajuns la temperaturi imposibil de suportat ar fi explodat in mii de bucatele, tot atatea galaxii in devenire. Acesta ar fi fost Big Bang-ul care dupa cum o spune si numele a fost o mare explozie, un mare „Bang!”.Nimeni nu stie ce a fost inainte de Big Bang si nici de unde a venit punctul, dar istoria universului asa cum o cunostem astazi valideaza teoria ca ar fi existat totusi un punct.

Timpul s-ar fi nascut si el din aceasta explozie de dimensiuni cosmice care a fost Big Bangul . Din perspectiva timpului, e neimportant ce a fost inainte de Big Bang pentru ca el nu poate fi perceput in afara materiei. Dupa cum a demonstrat Einstein, timpul nu e decat o alta dimensiune a spatiului. Consecinta practica? Timpul ( ca si autostrada Soarelui) are si el doua sensuri, unul inainte si celalat…da… inapoi. Si cu toate astea de ce umanitatea se incapataneaza sa se inghesuie bara la bara pe ‘sensul de inainte’ nu a reusit nimeni inca sa explice. Matematic insa, stim ca e cu putinta sa mergem si pe sensul opus. Si totusi, cine nu ar vrea, macar matematic, sa se intoarca in timp… si sa refuze acea a treia prajitura de ciocolata de la masa de pranz.

Expansiunea universului este a treia consecinata a Big Bangului. Galaxiile explulzate isi contiuna si astazi calatoria primordiala, mereu tot mai departe de centrul universului impinse de o forta necunoscuta, numita conventional energie neagra. Energia neagra n-a vazut-o inca nimeni ( si asta nu din cauza ca e neagra) dar existenta ei a fost dedusa tocmai din aceasta miscarea neincetinita a galaxiilor. Conform legii gravitatiei, pe masura ce corpurile ceresti capata volum, ar trebui sa fie atrase unele de altele iar miscarea lor sa fie, in consecinta, incetinita. Si totusi, galaxiile continua sa se indeparteze cu viteze mereu mai mari ca si impinse de o forta necunoscuta.

Ca si cu toate acestea nu ar fi deja suficient de complicate, daca cititi cu atentie motto-ul (si eu va sfatuiesc sa o faceti!) veti constata impreuna cu mine ca intuitia Big Bangului au avut-o inaintea oamnilor de stiinta, poetii. Poezia lui Mihai Eminescu este plina de imagini cosmogonice parca desprinse din cartile de fizica moderne…numai ca…ups…da…avem o problema de timp…la 1880 cand Mihai Eminescu isi desavarsea majoritatea operelor…toate aceste teorii nu existau inca. Oare gasise Eminescu o cale de a merge pe faimosul sens „inapoi” al timpului?

Big Bangul descris de Eminescu vazut prin ochi de copil

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Iertarea, lupul cu probleme psihologice si perceptia realitatii
  • Mihai Eminescu a prezis sfarsitul lumilor
  • Treziti-va!