Cum am slabit trei sute saptezeci de kilograme

Publicat în categoria Omul Nou

777 vizualizari

Sunt la regim de doua decenii. In total am slabit trei sute saptezeci de kilograme. Dupa toate calculele ar trebui sa atarn de un lantisor. – Erma Bombeck

Nu stiu cati oameni se pot lauda in ziua de astazi ca au o relatie normala cu mancatul. Multi dintre noi (mai ales doamnele!) am vrea sa mai slabim macar un kilogram – doua … si asta nu ca am fi grasi, mai mult asa din principiu, ca nu strica. Nu vreau sa spun cu asta ca toti cei care vor sa slabeasca o fac pentru motive gresite caci exista si o  categorie (din ce in ce mai numeroasa) a celor care ar avea nevoie sa slabeasca si care in majoritatea cazurilor nu reusesc.

Stiu…exista milioane de cazuri, toate individuale, fiecare cu specificul ei: prea multe kilograme, burtica proeminenta, celulita, picioare prea groase, fund prea mare…si lista ar putea continua la nesfarsit daca scopul acestui articol ar fi contabilizarea tuturor modurilor in care se aduna kilogramele in plus si a diferitelor indispozitii psihice ( toate nuantele care duc de la necaz la depresie) pe care ni le provoaca.

Veti spune ca motivele sunt chiar simple: o alimentatie din ce in ce mai putin naturala care se asociaza unui ideal de frumusete imposibil de atins pentru o persoana care se hraneste normal.

Prea mult stres! Prea multa oboseala! Prea multa mancare la dispozitia noastra la orice moment din zi si din noapte!

Mancaruri cu prea multe calorii…oh…numaratul caloriilor…s-ar putea scrie carti intregi despre drama numaratului de calorii!

O cultura bazata pe evenimente celebrate prin mese festive! (Si Doamne ajuta ca nu e Craciun decat o data pe an!) Mancam prea multa carne! Prea multa paine! Zaharul din alimente…sa nu uitam de zahar!

Si una dintre preferatele mele: metabolismul incetinit si problemele cu glanda!

Da! Exista o multime de motive, cauze si scuze pentru care devenim incet (in speranta ca nu si sigur) o societate de supraponderali obsedati de alimentatie si de diete…Scopul nemarturisit? Sa descoperim secretul care ne-ar permite sa mancam orice si oricand fara a suferi consecintele nefaste pentru sanatate.

In mod hotarat, mancatul nu mai este demult un simplu act necesar pentru a ramane in viata. Si cum ar putea sa mai fie avand in vedere ca de cand ne aducem aminte parintii ne-au indopat cu mancare chiar si cand nu ne era foame…ca sa crestem mari, ca sa nu ne anemiem, ca sa nu ne doara stomacul, ca suntem cam plapanzi, ca mor de fomica bietii copii din Africa…De cand ne-am pomenit pe lumea asta, o mana binevoitoare si iubitoare ne urmarea cu o lingurita de ceva de mancare sa ne indoape ca pe curcan sub motivul ca asta e ultima si sa nu o lasam in farfurie. Apoi argumentul asta nu l-am inteles niciodata, de ce este dezirabil sa mananc ceva care nu-mi mai trebuie ca sa nu ramana pe farfurie…la fel cum nu am inteles nici cum vor fi copiii din Africa mai satui daca mananc eu tot.

Si ca tot am ajuns la momentul confesiunilor, toata copilaria n-am auzit decat „mesteca, Dana, mesteca!” si top of the top ” cu paine, Dana, cu paine”! Si cum tonul face muzica, totul trebuie repetat ca o litanie nesfarsita, cu accentul lamentabil pe Dana si cu restul frazei pronuntata ca si cum v-ati da obstescul sfarsit.

Dar nici eu nu m-am lasat usor, caci gurile rele spun ca nici n-as fi pus mana pe lingura pana pe la venerabila varsta de 7 ani, tot atatia ani de lupta eroica importiva indopatului fara mila sub pretextul dragostei si grijii parintesti.

Ca am capitulat pana la urma, o dovedeste faptul ca am crescut un adult sanatos si responsabil care s-a inregimentat si el pe alocuri in armata numaratorilor de calorii. Si sa nu ma intelegeti gresit, nu cred ca toate problemele noastre complexe legate de alimentatie ni se trag de aici, cu toate astea, nu pot sa nu observ cum ne indopam copiii de frica sa nu moara de foame si cum, pe alocuri, le modificam instinctele naturale facand din ce in ce mai greu pentru ei sa isi asculte corpul si sa inteleaga cand le este foame cu adevarat.

d.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului
  • Iisus se barbierește