Cum mi-am gasit sufletul pereche la sala (3)

Publicat în categoria Omul Nou

2.543 vizualizari

„Oare ce faci daca iti intalnesti sufletul pereche… la momentul nepotrivit?” (Lauren Kate)

De-acum cred ca v-ati dat deja seama ca daca am intarziat atat de mult continuarea povestii despre cum mi-am gasit sufletul pereche la sala este si pentru ca a venit vremea sa scriu despre sufletul pereche…

Am scris de nenumarate ori povestea asta, si tot de atatea ori n-a iesit tocmai perfect, si poate o data prea mult am sters totul ca sa o iau de la capat cu o alta poveste, cu un alt aspect…de fiecare data nou, putin strain, de parca povestea n-ar fi fost de fapt despre mine…

Povestea sufletului pereche este povestea unei cautari…povestea unui dans al sufletelor care se regasesc de multe ori numai pentru a se pierde din nou pe parcursul a zeci si poate sute de vieti.

Nu stiu daca e adevarat ca sufletele pereche au fost create din aceeasi raza de lumina acolo sus in cer si nici nu cred ca scopul existentei noastre pe Pamant este sa ne gasim sufletul pereche si sa traim cufundati in fericire tantrica pana la adanci batraneti…

Ceea ce cred insa, este ca omul poate nu a fost facut sa treaca singur prin viata, ca undeva in lumea asta exista suflete care atunci cand au fost create au facut parte din acea gramada de suflete care urma sa se potriveasca perfect cu sufletele din gramada in care ne aflam noi…un simplu design de fabricatie…

Cred ca exista oameni cu care avem afinitati misterioase, pe care ii cunoastem de cand lumea inca din prima clipa, a caror poveste o stim pe de rost fara sa fi auzit-o vreodata, ca exista relatii pe care mintea nu le poate pricepe pentru simplul fapt ca nu ea le-a fost plamada.

Daca sunt rupte din rai aceste relatii? Cine poate sti…poate de cele mai multe ori nu…poate de cele mai multe ori Fat Frumos s-a dovedit nedemn iar Ileana Cosanzeana neintelegatoare…poate relatia a fost de fapt nesanatoasa iar protagonistii, in loc de vesnic indragostiti, posesivi si gelosi…Si atunci ne spunem cu tristete ca n-a fost sa fie, ca n-a fost el, n-a fost ea, sufletul…sufletul care ne era menit, ca am pierdut atata timp alaturi de un oarecare…ca poate am ratat pentru totdeauna sansa marii iubiri.

Ce tindem sa nu intelegem de cele mai multe ori in furia sau tristetea unei relatii ratate este ca fiecare Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana defecti ne aduc putin mai aproape de noi insine, de acel suflet pereche pe care cineva, acolo in lumea asta mare il cauta cu infrigurare si nu il gaseste…si nu il gaseste pentru ca noi nu am apucat inca sa-l terminam de plamadit…

d.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Femei Frumoase
  • Hotii de sexualitate
  • Iertarea, lupul cu probleme psihologice si perceptia realitatii