Cum mi-am gasit sufletul pereche la sala (4)

Publicat în categoria Omul Nou

559 vizualizari

In care se dovedeste ca Sylvie nu era ea insesi…

Povestea despre aventurile mele la sala de fite scrisa in stil Petre Ispirescu ar incepe cam asa: multe cursuri de toate felurile de gimnastica au trecut si multa apa s-a mai scurs in jacuzzi-ul de la sala de fite de cand nu am mai scris nimic pe aceasta tema. Si asta nu pentru ca nu as mai fi fost pe acolo, dimpotriva, viata mea a capatat o noua orientare, un nou sens de curgere spre directia padurii unde se afla clubul de sport. Am infruntat traficul de la ora 18:00, am refuzat invitatii si am ales sa imi neglijez obligatii sociale pentru doua ore de relaxare la sala…

Totusi, niciodata…and I mean NEVER…nu mi-a mai trecut prin cap sa ma prezint la cursul de TBC ( in traducere libera to be confirmed dead). Dar la fel cum si porcii (spre bucuria lor si tragedia noastra) or sa zboare intr-o zi, tot asa a venit si pentru mine ziua in care sa ma intorc la cursul de chinuiala sigura a lui Sylvie (55 de minute mai precis!).

De ce am facut-o…hm…greu de explicat…e drept ca poate am fost si putin stransa cu usa de nevoia acuta de a-mi refula frustrarile zilnice prin ceva miscare si cum nu era nimic altceva in oferta care sa ma coafeze…da! frustrarile erau mari cat casa…si din perspectiva asta, Sylvie ar fi fost un aliat de nadejde sa le sperie un pic…ca pe mine cu siguranta ma speria teribil. Clar este ca in buna traditie dipolmatica, unde-s doi puterea creste…ca urmare iata-ma inapoi la TBC cu Sylvie.

Ce sa va povestesc, nici n-am intrat bine pe usa ca am si vrut sa dau bir cu fugitii…alaturi de fiecare covoras de yoga stateau confortabil aranjate instrumentele de torura: o coarda galbena (deja simt ca mi se face rau…), un tub portocaliu – gol si destul de usor (hmm asta la ce o mai folosi?), doua cerculete de material albastru inchis (macar astea par inofensive) si o greutate de 5 kilograme (iti bati joc de mine? 5 kilograme?).

Si pana sa ma hotarasc eu care este conduita cel mai sigur de urmat (Sigur! Ca aici nu mai era vorba de nicio rusine, cu rusinea mori de foame, si cine m-ar fi putut vreodata acuza de lasitate stiind-o pe Sylvie) cursul a si inceput. Iaca la stanga, iaca la drepta, unu, doi -incalzire…dar stai putin…persoana asta suava, toata un zambet, dulce si intelegatoare pentru durerile noastre umane…stai putin…dar asta nu este Sylvie…este un inger trimis din cer sa ne izbaveasca de pacatele noastre gastronomice…am uitat de toate frustrarile…transpiratia imi siroieste pe frunte…sunt izbavita!

d.

P.S v-ati fi intreband pe buna dreptate care mai sunt vestile despre sufletul pereche..dar asta ca de obicei in episodul urmator…Pentru moment ar trebui sa fie suficient sa mentionez ca Da! de frustrarile legate de sufletul pereche venisem eu sa ma exorcizez la cursul de TBC – 55 de minute de chinuiala sigura cu Sylvie.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Pe barbat il cunosti cu adevarat doar in pat!
  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului