Despre HARA porcului

Publicat în categoria Omul Nou

4.814 vizualizari

Motto: ,,Într- o dimineață am împușcat un porc în pijama. Cum a ajuns în pijamaua Mea, habar n-am”. (Grucho Max)

 

Un filozof (Ludwig Wittgenstein – dacă vrei să-ți impresionezi prietenii), întreba odată: ,,Ce rămâne după ce scad faptul că brațul meu se ridică din faptul că eu îmi ridic brațul?” (Poate ar trebui să citești asta încă o dată. Eu așa am făcut-o și sincer, încă nu m-am oprit,,,). Da` poate că întâmplarea de mai jos ne va edifica mai mult această dilemă.

Un tip merge pe un drum, când la un moment dat vede un fermier care ridică cu un braț un porc sub un măr. De câte ori fermierul ridică porcul, acesta mușcă dintr-un măr.  Tipul din mașină oprește, se freacă la ochi o dată, de două ori, apoi întreabă ce se întâmplă.

Fermierul îi spune:

-,,Îi dau porcului să mănânce.”

Tipul din mașină spune:

-,,Dac-ai scutura pomul și-ai lăsa porcul să mănânce merele de pe jos, n-ai câștiga foarte mult timp ?”

Iar fermierul spune:

-,,Ce importanță are timpul pentru un porc?”

Buuun, Acum Te invit să lăsăm brațul să se odihnească puțin dar porcul nu, nici vorbă, căci precum vei vedea, e o ființă prețioasă în povestirea noastră superspirituală…Apropo, știai că porcii se clasifică pe prima poziţie în topul animalelor domestice cele mai înțelepte potrivit cercetătorilor de la Universitatea Penn State. Oamenii de știință subliniază că aceste animale sunt foarte pricepute la comportamentele pe care le învaţă de la oameni, însă nu se descurcă prea grozav în a înţelege lucruri de unele singure.  De fapt, porcii pot învăţa lucruri aproape la fel de repede precum cimpanzeii, consideraţi pentru mult timp cei mai inteligenţi reprezentanţi ai lumii animale. Înainte să-ți iei un porc, ia aminte avertismentul cercetătorilor: dacă principala motivaţie a câinilor este a face pe plac stăpânilor, în cazul porcilor aceasta este mâncarea. Mai ales merele…

Înțeleptul porc a fost împovarat cu simbolul murdăriei, ignoranței și lacomiei dar în antichitate, scroafa era un simbol al fertilității și era sacră pentru Isis în Egipt , pentru zeița agriculturii Ceres, in Grecia antica si in Roma, deoarece scormonea pământul.
Cultura amerindiană identifica porcul cu un aducător de ploaie ce fertilizează pământul. Așadar, precum vezi dragă prietene, încă din vremuri imemoriale porcul știa să aibe grijă de hara lui!…Da` cum rămâne cu HARA Omului frate?…

Există totuși oameni (precum porcii) a căror legătură cu natura originară este atât de puternică, încât nu o pierd niciodată complet. Încrederea pe care o au ei înșiși în ei și în Viață este hrănită de această legătură, oricare ar fi evoluția lor spirituală și independent de ce le rezervă destinul. Sunt ”scormonitori” ai Vieții cu adevărat autentici. Am putea spune despre ei că posedă HARA în mod natural, chiar dacă nu sunt conștienți de asta (o altă asemănare izbitoare cu Măria Sa porcul!). Această înrădăcinare, această împământare a lor se manifestă în toate situațiile de Viață prin trei caracteristici: o forță de rezistență, de creație și de unire. ,,Forța ce îl susține (pe Om, nu pe porc, n.a.) și îl împiedică să cadă nu provine de la puterea Eului, nici de la Spirit ci din legătura cu puterile cosmice. El dispune de o Sursă de reînnoire ce nu seacă, atât în Viața sa fizică, cât și cea psiho-socială” – spunea cândva Maestrul Durckheim, cel care a adus HARA lumii occidentale la un nivel de înțelegere profund spirituală.

 

HARA – sau Centrul Vital din abdomenul inferior, emană o Energie VIE, Vindecătoare, pentru Cel ce este CONȘTIENT de ea

 

Cu o HARA bună, ești conectat la Pământ și la Înțelepciunea Intuititivă care conectează toate ființele; a gândi prin pântec înseamnă a-ți atinge Înțelepciunea; ”creierul intestinal” acționează autonom, adică cu propria inteligență – unele teorii recente ale oamenilor de știință susțin că este un fractal, o versiune a creierului din cap sau poate creierul din cap este doar o versiune fractală a ”creierului intestinal?!”…În oglindă, amerindienii afirmă că HARA (și nu se refereau aici doar la porcul scormonitor – animalul lor sacru), este ”Locul natal”, locul de unde pleacă toată cunoașterea către Spirala Vieții.

IUBIREA din HARA este VIE, AUTENTICĂ, VITALĂ…,,Întreabă albinele” – spun amerindienii – ,,pentru că ele nu au uitat cum să iubească prin HARA lor…ele au o legătură specială cu Sursa, ajutând Frumusețea și Diversitatea să înflorească; ele sunt o punte între macrocosmos și microcosmos. Există o singură Inimă – HARA care le conectează pe toate, un stup dacă vrei. Ca un ”creier deschis”, stupul trimite propriile vise lumii exterioare spre a se mainfesta” ..Precum albinele, NOI AM FOST ÎNTOTDEAUNA CONECTAȚI PRIN HARA, dar am uitat asta de-a lungul karmelor experimentate până acum…

 

Potriviti tradițiilor orientale, această nouă perspectivă despre HARA modifică simbolistica Trupului Tău. Capul și tot ceea ce este situat deasupra reprezintă Spiritul și Împărăția Lui, și sunt considerate drept componente ale ordinii cerești. Inima și bătăile ei reprezintă Sufletul și sfera lui, ca loc de unde pleacă forțele ce îi permit omului să manifeste Ființa în Iubire și în Libertate. Abdomenul Inferior – HARA -în schimb, simbolizează Marea Natură ce lucrează în mod tainic; este Spațiul Originii Divine. În acest spațiu, tot ceea ce s-a pietrificat se topește, se transformă și renaște. Orice RENAȘTERE începe printr-o mișcare în jos.

În loc să se agațe de false idealuri care îl fac să piardă tot mai mult contactul cu solul, omul trebuie să învețe ”să dea drumul”, să se ”ancoreze” în temelia sa, adică în bazinul său, și să lase să vină ceea ce urcă ” de jos”, din adâncuri. Conștiința centrată pe Eu, Inima înlănțuită de Eu, Natura limitată de Eu, toate trebuie să se dizolve și să fie abandonate în timpul coborârii ”în jos”, înainte ca Omul să poată întreprinde pelerinajul spre adevărata Lumină. Numai mișcarea care îi permite Eului crispat să se dizolve în Centrul-Pământ Maternal poate aduce o RENAȘTERE. Dar pentru aceasta, trebuie my friend să-ți regăsești legătura cu Pământul, cu Pacha Mama cum îi spun amerindienii.

Știu, vei spune că HARA, tradus literal înseamnă ”abdomen”. Fizic, poate că așa e. Dar, Te invit să mergem puțin mai departe. Hai să presupunem că HARA poate fi și Centrul Spiritual în măsura în care Corpul este învelișul natural al Spiritului. HARA nu este doar un DAR original făcut omului de către Natură. Este înainte de toate rezultatul unei auto-educații permanente, rodul unei dezvoltări personale conștiente: calm absolut și necondiționat, sensibilitate extremă, înțelepciune, toate acestea legate de o promptitudine de reacție în situații neașteptate și de o extraordinară rapiditate de decizie.

Un om așezat în Hara nu este iritabil, violent sau, mai familiar, ,,se înfurie ușor”: Abdomenul ,,care se odihnește”, ”Hara suwatte imasu” – cum mai spun japonezii, evocă o impasibilitate care nu este imobilitate, ci o Pace Interioară neclintită, o dezinvoltură totală (care nu este relaxare) și, în plus, o putere de acțiune rapidă și sigură; această impasibilitate caracterizează o stare de calm permanent ce permite să se facă față la orice, oricare ar fi momentul. Cel care o posedă este la înălțimea oricărei situații și nimic nu-l poate face să se clatine.

HARA, dragul Meu prieten, ascunde o comoară care ți-a fost dată încă de la început, dar care dispare odată cu dezvoltarea conștiinței Ego-ului Tău autonom; redescoperirea acestei comori și practia ei sunt condiția sănătății și a maturității totodată, adică a realizării complete a Sinelui Tău.

 

-,,Am o nevoie disperată de ajutor; simt că am să înnebunesc. Trăim într-o singură cameră, eu și soția mea, copiii și socrii mei. Nervii noștri sunt întinși la limită, țipăm unii la alții, iar viața noastră a devenit un iad.”

-,,Promiți să faci ce am să Te învăț Eu?” l-a întrebat Maestrul cu seriozitate.

-,,Jur că am să fac tot ce spui”.

-,,Foarte bine. Câte animale ai?”.

-,,Un porc și șase găini”.

-,,Bun, ia-le pe toate în cameră cu voi. Apoi, întoarce-te peste o săptămână.”

Discipolul era consternat, dar promisese să facă ce îi va spune Maestrul! De acea, el a băgat anumalele în casă. o săptămână mai târziu, el s-a întors la Maestru, cu o figură demnă de milă:

-,,Sunt în pragul unei crize de nervi. Ce murdărie! Ce miros! Ce zgomot! Am ajuns cu toții în pragul apoplexiei.

-,,Perfect”, i-a răspuns Maestrul. Acum du-te înapoi și scoate animalele din casă.

Fericit, omul a alergat și a scos animalele din casă. A doua zi, s-a întors cu ochii strălucind de BUCURIE.

-,,Ce dulce mi se pare Viața! Fără animale casa mi se pare un paradis – e atât de liniștită, de curată și spațioasă!”.

 

atar

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Iisus se barbierește
  • Umbra, Mon Amour!...(1)
  • Colorează-ți viața