Iisus se barbierește

Publicat în categoria Omul Nou

5.759 vizualizari

Motto: ,,Știm că trebuie să răspundem răului cu bine – dar s-ar putea să fie doar o greșeală de traducere.” (John Vanbrugh)

 

Cu drag îmi amintesc de multe ori și acum cum mergeam cu măicuța(bunica Mea) la biserică. Am copilărit printre moți, oameni cu frica de Dumnezeu dar și cu blastămul la purtător. Duminica era un Ritual permanent al comunității prin care Templul Divinității îi strângea laolaltă pe fiecare întru` bunătate creștinească, chit că după câteva ore, mulți dintre creștinii care se rugau cot la cot în biserică mai apoi se înjurau ca la gura cortului la birtul din sătucul moților uitat de lume, între munți… Vreau să subliniez prin asta că port un respect profund pentru credința lor și ceea ce a semnificat ca lecție pentru Mine atitudinea lor de Recunoștință în fața Forței Nevăzute a Creatorului. Dar lucrurile se schimbă și Universului nu-i pasă de ,,încremenirea în proiect” a multora…

Dragul Meu prieten, citind acest titlu, poate dacă ești credincios nevoie mare risc o înjurătură pur creștinească; mi-o asum. Dacă ești un ateu, poate îți vei face semnul cruci în cerul gurii și vei spune: ,,încă un țicnit pe tarlaua umanității!”. Mulțumesc, ador să fiu ”nebun” (dar nu cu acte în regulă). Iar dacă totuși, zăbovești puțin mai departe printre aceste rânduri, ”welcome in the club”: o nouă lume îți bate la poarta Inimii și Te cheamă să sărbătorești noua Realitate ce se infiripă lângă Tine zi de zi, clipă de clipă…

Povestea spune că Iisus, impresionat de numărul mare de creștini la care s-a ajuns pe pământ, decide să se achite de promisiunea făcută cu ceva timp în urmă și să vină pentru a doua oară. Pentru că în doi totul e mai ușor, îl ia cu El și pe Sfântul Petru. Imediat ce au ajuns, Sf. Petru apare pe canalele media pentru a anunța venirea Fiului lui Dumnezeu. Deoarece nimeni nu l-a crezut, îl sfătuiește pe Iisus să repete unul din miracole.

-,,Dacă vei păși pe apă, ca atunci, pe marea Galileei, oamenii se vor convinge că e vorba de Tine”.

Iisus acceptă recomandarea directorului său de campanie și, ca dovadă, merge cu o barcă până în mijlocul unui lac, sub privirile a mii de jurnaliști înarmați cu camere de luat vederi. Ajuns acolo, coboară din barcă și începe să meargă pe apă. După numai câțiva pași însă, Iisus se scufundă spre dezamăgirea celor prezenți.

Pe mal, sfantul Petru, încă sub imperiul șocului îl întreabă:

-,,Ce s-a întâmplat Doamne?”.

Iisus îi răspunde vizibil iritat:

-,,De ce nu mi-ai amintit că ultima dată când am mers pe apă nu aveam găurile astea în picioare?”.

În înțelepciunea Lui, uneori Iisus pare foarte tranșant. Unii chiar l-au ascultat. Există oameni venerați în Biserică, oameni care s-au automutilat (de pildă, și-au tăiat organele sexuale). Îți vine să crezi? Prostia umană nu are limite. Să nu uităm că Iisus vorbea în parabole. Folosea un limbaj metaforic. Acesta e limbajul emisferei drepte, limbajul artistic. Limbajul emisferei stângi este un limbaj ştiinţific. „Apasă această tastă și apoi Enter.” Acestea sunt indicații precise, fără nici un fel de subînţeles. Ştiința nu suportă ambiguitatea, poezia, metafora. Iisus nu a fost un om de ştiință, ci un mistic. Problema câtorva din cei care l-au urmat a fost că structura lor mentală nu era mistică, ci ştiinţifică. Ca atare au rămas fără penis.

Gata cu gluma (deocamdată). Îți propun pentru un minut seriozitate (maximă!). Sunt două feluri de oameni pe lume (spune o glumă veche): cei care cred că totul poate fi împărțit în două categorii și voi, ceilalți. Ființele umane par să aibe această înclinație naturală de a vedea viața în perechi opuse. Est vs. vest, Marte vs. Venus, logică vs. emoție, stânga vs. dreapta. Am amintit adineaori despre emisfera dreaptă. Este cea care anunță și creează noua Realitate. Aptitudinile ce decurg dintr-o gândire specifică emisferei drepte, atât de des disprețuite și subapreciate, precum simțul artistic, empatia, gândirea în perspectivă și urmărirea transcendentului, vor determina din ce în ce mai mult cine are succes și cine se poticnește. Nevoia de transcendent a devenit o realitate cotidiană. Dacă tot nu ești convins, deși cred că ești în forul Tău Interior, îți mai dau o ultimă statistică de natură să Te lumineze. Iluminatul electric era puțin răspândit acum un secol, dar astăzi este banal. Becurile sunt ieftine, electricitatea este peste tot. Cine mai are nevoie de lumânări? Se pare că o mulțime de oameni. În Statele Unite, se vând anual lumânări în valoare de 2,4 miliarde de dolari, din motive de depășesc nevoia logică de iluminat și țin mai degrabă de nevoia incipientă de frumusețe și transcendență a unei țări prospere.

Îmi aduc aminte, la școală fiind, într-o zi a venit un psiholog să ne evalueze I.Q-ul (nivelul de inteligență). Acesta m-a rugat să-mi mișc capul dintr-o parte într-alta, ca să-mi poată auzi ”singuraticul” IQ clătinându-mi-se în cap, ca o minge de pin-pong între cele două palete (emisfere). După ce am făcut așa, a susținut că l-a auzit. L-am rugat și eu, naiv, să-și rotească capul dintr-o parte în alta. Când a făcut asta, i-am spus consternat: ,,Nu se aude nimic în capul dumneavoastră”. De atunci tot îmi caut IQ-ul, doar, doar, voi atinge în această karmă desăvârșirea întru` Spirit…
Apropo, pomenind aici de desăvârșire, gândul mă duce la o altă parabolă exprimată de Iisus: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48). Răspunsul de acest tip este corelat cu o lege secretă a manifestării, lege numită uneori legea Karmei. „Culegi ceea ce ai semănat.” Nimic nu vine către Tine (obiect, persoană, eveniment) dacă Tu nu l-ai atras. E o lege foarte nesuferită, deoarece Te obligă la ATENȚIE CONTINUĂ. Trebuie să fii atent la acțiunile Tale, fizice sau subtile, întrucât, mai devreme sau mai târziu, ele se întorc la Tine. Este ca un bumerang de care nu poţi scăpa. Îl arunci şi el se întoarce la Tine. Aşa că e mai inteligent să fii atent la ceea ce faci, deoarece, la un moment dat, acel lucru ţi se va face. Prin urmare, dacă acum ai relaţii dificile, Te confrunţi cu oameni care îţi doresc răul eşti tiranizat, exploatat, judecat pe nedrept, acuzat, neînţeles, nerespectat sau proscris, aceste evenimente au o cauză în propriul tău trecut (uneori extrem de îndepărtat). Dacă răspunzi la fel ,intri în cerc vicios. Cercurile vicioase nu sunt deloc amuzante. E nevoie de un răspuns creativ. Adică să Te abonezi la emisfera dreaptă din creierul Tău sinaptic (pardon, simpatic!). Răspusul creativ întrerupe circuitul răului. Te scoate din cercul vicios. Te înnoieşte. Devii o altă persoană. Te naşti din nou. Te eliberezi din închisoarea tiparelor învechite de reacţie.

A fi Înalt creativ înseamnă a fi capabil să născocești o poveste bună și să combini idei aparent fără legătură între ele, într-o invenție nouă. A fi înalt creativ presupune capacitatea de a empatiza, de a înțelege subtilitățile interacțiunii umane, de a găsi BUCURIA în sine însuși și de a ști să le-o provoci altora, de a ieși din cotidian, în căutarea scopului și Sensului. Și ca să Te conving, iată: Japonia își restructurează mult lăudatul sistem educațional, ca să favorizeze mai mult CREATIVITATEA, SIMȚUL ARTISTIC și JOACA. Mai exact, Ministerul educației îi îndeamnă pe elevi să reflecteze la sensul și scopul vieților lor, încurajând ceea ce instituția numește ”educație a Sufletului”.

Prin tot ce face și prin tot ce spune, Iisus însuși e, s-a spus, o ,,parabolă în act”..,,Cu auzul veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu privirea veți privi, dar nu veți vedea”(Matei 13, II-17). Un om cu asemenea Forță Spirituală anunța de pe atunci că vremurile se vor schimba și că întruparea lui va să vină. Ființa Christică iată, se întrupează ACUM prin trezirea în masă a celor care îmbracă noua haină, noul chip pe care-l transmite Iisus celor ce-i înțeleg semnificația parabolelor, accesând natural sinapsele emisferei drepte eliberate de povara credințelor karmice învechite, rigide, sufocate de frică.

E clar ca bună ziua: Iisus se barbierește și capătă o nouă față, modernă, dar în esență, aceeași. Ferice de cei ce înțeleg și SIMT Măreția, Frumusețea, Iubirea și BUCURIA  Lui!…

 

Povestea spune că odată, într-o dimineață, Eremitul s-a adresat unui discipol care se ruga tot timpul:

-,,Când ai să încetezi să Te mai bazezi pe Iisus și ai să începi să Te sprijini pe propriile Tale picioare?”

Discipolul a rămas uluit:

-,,Dar Tu însuți ne-ai învățat să îl privim pe Iisus ca pe Tatăl nostru.”

-,,Când oare ai să înveți că tatăl nu e cineva de care Te sprijini tot timpul, ci cineva care Te învață să scapi de tendința de a Te sprijini de alții?”

 

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului
  • Umbra, Mon Amour!...(1)