Inițiatul Păcălici și umbra lui salvatoare

Publicat în categoria Omul Nou

1.430 vizualizari

Motto:

,,Sunt recunoscător că există râsul, cu excepția cazului în care mi se face rău de la atâta râs”.

(Woody Allen)

În chelia Mea ,,iluminată” am ajuns să înțeleg că atunci când intrăm în această lume fiecare dintre noi avem câte două aripi.
Una este Aripa Puterii Infinite. Ea stabilește legătura dintre Tine și Univers. Fie că îți dai seama sau nu, această aripă bate pentru Tine și te susține douăzeci și patru de ore pe zi, trei sute șaizeci și cinci de zile pe an, de acum și până la sfârșitul veacurilor.
Cealaltă aripă este una pe care ai activat-o conștient. Este Aripa Acțiunii Personale. Iar această aripă trebuie să bată la fel de puternic ca și Aripa Puterii Infinite. Când se întâmplă acest lucru înseamnă că, zburând, ai pătruns în lumea posibilităților nelimitate, unde totul și orice este posibil pentru Tine.
Pentru a înţelege acest articol este necesar să dai o fugă până afară și să te zgâieşti puţin la cer. Vezi o pasăre în zbor? Privește cu atenţie. Are o aripă sau două? Acum caută să observi alte păsări. Există vreuna care să zboare cu o singură aripă? Mulțumesc, demonstraţia a luat sfârşit. Poţi reveni la articol, deoarece urmează să citeşti despre a doua Ta aripă.

Povestea ne trimite acum în universul unei fințe umane care a trăit în Egiptul antic, într-o perioadă istorică de la început. Într-un fel, această poveste simbolizează experiența umană actuală de pe Pământ.
A fost odată un inițiat care a venit la templul lui Hator (zeița fertilității, iubirii și bucuriei), dorind cu disperare să trăiască aceste stări de a fi. Dar el voia să înceapă procesul de inițiere de la nivelul cel mai înalt, fără să mai treacă prin templele de jos, ale lumii subterane. De fiecare dată când venea inițiatul, plin de speranță, la templul lui Hator – templul iubirii și bucuriei – era dat afară, cu lămurirea: ,,Nu ești pregătit. Trebuie să intri în lumea subterană.”
Fiind foarte șmecheră, această persoană a recurs la diverse deghizări, pentru a se prezenta drept o femeie, un olog, un cerșetor și chiar un înțelept. Dar era tot aceeași persoană și a fost alungată. Și totuși, a revenit, iarăși și iarăși, la templul lui Hator, dorind și căutând inițierea în mistere, dar fără să fie dispusă să treacă mai întâi prin templele de jos. De fiecare dată când apărea deghizată, era trimisă înapoi, la lumea subterană, în care refuza să intre și să înceapă procesul de inițiere, care, până la urmă, ar fi făcut-o să-și împlinească dorința inimii.
Tâlcul acestei povești este că nu poți ocoli propria lume subterană. Înainte de a căuta să afli misterele spirituale înalte, trebuie să cobori în catacombele propriului inconștient. Și să dai față cu Umbra.

Umbra conţine, e adevărat, toate acele aspecte din noi înşine pe care le negăm, pe care nu le iubim, de care ne este ruşine sau teamă, tendinţe, emoţii sau gânduri care ne par cumva de neacceptat şi pentru care ne simţim vinovaţi. Dar aceste aspecte sunt Ia fel de mult noi înşine ca şi ideile, sentimentele sau acţiunile pe care le exprimăm pe scena socială, în marele spectacol al măştilor. Capacitatea Eului de a recunoaşte şi de a trăi cu umbra sa este o expresie a sănătăţii psihologice. Şi chiar a sănătăţii fizice, dacă eşti de acord că umbra pe care nu o exprimi se exprimă singură, nu doar în psihic, ci şi în corp. Când Euî nu face faţă inconştientului, o altă parte din Tine îşi asumă responsabilitatea exprimării. Această parte este corpul. Corpul este acea parte a fiinţei tale care se sacrifică pentru Eu. Corpul se însărcinează să exprime inconştientul, adică să descarce frici, complexe sau frustrări reprimate. Aceste conţinuturi psihice respinse de Eu presează până reuşesc să iasă la suprafaţă sub forma unor boli sau tulburări organice, fie punctiforme, fie sistemice. De la banala migrenă, trecând prin ameţeli, palpitaţii, afecţiuni gastrice sau dureri de dinţi şi până la necruţătorul cancer poţi identifica, dacă eşti atent, chipul umbrei. Suferinţa fizică este ţipătul inconştientului tău supraîncărcat. Corpul semnifică, adesea cu un mare rafinament, dizarmoniile psihologice pe care le conţinem, dar refuzăm să le admitem. Corpul îşi „asumă” durerea pe care Eul o refuză. Este un gest de mare compasiune al corpului despre care avem tendinţa să credem că este inert. Oare de ce strămoșii noștri ancestrali ne-au transmis atâtea mesaje despre înțelepciunea corpului ?!…Ştiinţele esoterice, în special cele orientale, sunt din vremuri străvechi conştiente de reflectarea în corpul fizic a perturbărilor vibratorii din structurile sau „învelişurile” mai subtile ale omului. Nimic nou sub soare. De aceea, oamenii care îşi asumă responsabilitatea pentru trăirile şi gândurile negative, reuşind să le gestioneze mai adecvat, se eliberează de simptome fizice extrem de supărătoare sau neplăcute.

Corpul, cu toate energiile lui, este un vehicul fabulos. Dintre toate învăţăturile spirituale, tradiţia tantrică a înţeles cel mai bine lucrul acesta. A fi împotriva corpului înseamnă a fi împotriva evoluţiei tale. Este ca şi cum ai dori să escaladezi un munte, ai studia traseele, ţi-ai procura echipamentul necesar şi apoi ţi-ai tăia picioarele. Nu există întâmplări sau evenimente pe care Corpul Tău în înțelepciunea Lui să nu ți le semnaleze. Câteva tradiţii spirituale care au intuit secreta Lege a Oglindiri au repetat aproape obsesiv că nimic nu este întâmplător. Accidentele, coincidenţele, evenimentele neaşteptate apar astfel numai datorită ignoranţei noastre.
Universul ne dirijează întotdeauna spre acele medii şi persoane sau creează exact acele circumstanţe în care putem experimenta ceea ce încă nu acceptăm în noi înşine, dar a sosit timpul să o facem. Este ca şi cum inteligenţa cosmică ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punăndu-ne constant în faţa sarcinilor noastre de dezvoltare. Şi de ce atâta neodihnă şi chin? Pentru că doreşte să ne împingă spre totalitate, adică spre acel nivel de integrare lăuntrică pe care psihologia analitică mai întâi şi terapia experienţială a unificării, mai apoi, l-au numit Sinele.
Din clipa în care începi să-ţi asumi aspectele neconştientizate, se întâmplă ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect către tine. De ce? Deoarece ceea ce accepţi înăuntrul tău nu mai e nevoie să fie creat în afara ta. Scopul a fost atins.
Procesul de conştientizare şi de transformare a început. În conformitate cu legea oglindirii amintite mai sus, transformările din interiorul tău sunt reflectate de schimbările din afara ta. Nu întotdeauna imediat, deoarece principiul inerţiei funcţionează şi el. Pe termen lung însă, exteriorul reflectă cu necesitate transformarea lăuntrică.
Anumite genuri de persoane sau de situaţii apar periodic în viaţa noastră deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi, care, fiind permanent respinse, se constelează în umbră. De acolo acţionează aidoma unor magneţi, ghidându-ne inconştient spre anumiţi oameni şi evenimente specifice. Nimic nu este întâmplător, nu voi înceta să repet. Noi gravităm, în mod natural, spre aceia care ne reflectă umbra. Acest adevăr este cum nu se poate mai clar în relaţia de cuplu.

Se pare că singura dorinţă a Universului este ca noi să fim întregi, iar asta îl face neobosit în a ne trimite persoane care să manifeste puternic aspectele pe care noi le negăm sau refuzăm să le recunoaştem. De câte ori te observi implicat emoţional într-o relaţie cu o persoană, pe o durată de timp deja semnificativă, întreabă-te: Ce încearcă acest om să mă înveţe? Ce aspect din mine însumi întruchipează? Dacă vei şti să răspunzi la aceste întrebări, relaţia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamnă că-l vei uita sau că vei tânji după el. Dacă ai înţeles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tău va fi de recunoştinţă. Dacă n-ai înţeles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni până când vei înţelege. Asta s-ar putea să dureze, dar răbdarea lui Dumnezeu este nemărginită…

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Dincolo de frontiera gandului
  • Scrisoare catre fiinta interioara
  • Misoginismul porneste de la dependenta de femei