Înțeleptul lepros și Iubirea interzisă

Publicat în categoria Omul Nou

3.203 vizualizari

Motto: ,,Viața mea amoroasă e oribilă. Ultima dată când am intrat într-o femeie a fost când am vizitat Statuia Libertății” (Woody Allen)

O poveste de iubire adevărată.
Pe o insulă din Pacific era un leprozat. Numai cadavre ambulante, disperare, ură, răni și mutilări oribile. Și totuși, în mijlocul acestei devastări, un bătrân bolnav își păstra ochii surprinzător de luminoși și de surâzători iar zâmbetul enigmatic nu-l părăsea niciodată. Suferea, ca și nefericiții săi tovarăși, dar demonstra atașament față de viață și nicidecum disperare, ci blândețe în a-i trata pe ceilalți. I se spunea Înțeleptul.
Curios, din cauza acelui adevărat miracol de viață din infernul leprozarului, supraveghetorul locului căută să afle explicația: ce putea să-i dea atâta dorință de viață acelui bătrân atât de bătut de soartă?
L-a urmărit de departe, discret. Descoperise că, de fiecare dată, la răsăritul soarelui, bătrânul se târa la gardul care înconjura leprozarul și mergea într-un anume loc. Se așeza și aștepta…
Nu răsăritul soarelui îl aștepta el. Nu spectacolul răsăritului de soare de la Pacific. Aștepta până când, pe partea cealaltă a gardului apărea o doamnă, bătrână și ea, cu fața acoperită și ea de riduri fine, cu ochii plini de dulceață.
Femeia nu vorbea. Lansa numai un mesaj tăcut și discret: un surâs. Dar omul se ilumina de la acel surâs și răspundea cu un alt surâs. ,,Discuția” tăcută dura câteva clipe, apoi bătrânul se ridica și mergea cu pași mărunți și repezi spre barăci. În fiecare dimineață. Un fel de împărtășire cotidiană. Un Ritual al Iubirii trăit dincolo de cuvinte. Leprosul, hrănit și întărit de acel surâs, putea să suporte o nouă zi și să reziste până la o nouă întâlnire cu surâsul acelei fețe feminine.
Când supraveghetorul l-a întrebat, leprosul i-a răspuns: ,,Este soția mea!”. Și după un anumit timp de liniște adăugă: ,,Înainte de a veni aici, m-a îngrijit pe ascuns, cu tot ce reușea să găsească. Un vrăjitor i-a dat o cremă. Mă ungea pe față în fiecare zi, mai puțin pe o mică parte, de ajuns pentru a o atinge cu buzele sale pentru un sărut…Dar totul a fost în zadar. Atunci m-au prins și m-au adus aici. Dar ea m-a urmărit. Și când o revăd în fiecare zi, numai datorită ei știu că încă sunt viu, numai pentru ea mi-aș dori încă să trăiesc”.
Nu după mult timp de la discuția avută, într-o dimineață, supraveghetorul observă că la întâlnire nu mai apărea bătrâna doamnă. Și totuși, bătrânul lepros, conștiincios, era prezent, în fiecare dimineață, la răsăritul soarelui, în același loc, de unde se întorcea mereu cu aceeași licărire luminoasă în ochi, însoțită de nelipsitul zâmbet misterios și mereu aceeași dorință de viață. Zilele treceau. Mulți leproși părăseau locul, ducându-se pe cărarea Sufletului lor. Martorul tăcut, bătrânul lepros – Înțeleptul nebun – cum îi spuneau acum cu respect tovarășii de suferință, împlinea în fiecare zi, în fiecare dimineață, același Ritual cu femeia lui invizibilă. Curios din nou, supraveghetorul află de la localnicii din comunitatea locală că bătrâna doamnă, soția bătrânului lepros, se stinse din viață, împăcată și senină.
În următoarea dimineață, simțind compasiune față de bătrân, îl așteptă la locul întâlnirii cu iubita lui soție (decedată), și îi adresă următoarele vorbe:
-”Înțeleptule, bătrâna ta a murit. De ce tot mai vii aici, doar știi că nu mai vine?!…”.
După câteva clipe de tăcere, bătrânul răspunse:
-”Dunele deșertului se mișcă cu o forță misterioasă pe care nu o înțeleg, fiindcă nu reușesc să zăresc vântul. Dar eu voi continua să zâmbesc, fiindcă îmi place că mă cred nebun toți cei de-aici… Zâmbetul este felul meu de a spune: ,,Pot să-mi nimicească trupul, dar nu-mi pot distruge Sufletul. Căci cu el, îmi port în Inimă, mereu, pentru totdeauna, Femeia mea Interioară”. Și fiecare privire a Ei, e ca un fir de nisip ce-mi curge încetișor și-mi alintă Inima Mea de-a pururi îndrăgostită…Căci totul se petrece în Inima Mea”…
…Au trecut mulți ani de la acest dialog purtat între lepros și supraveghetor. Ani în care Înțeleptul a reușit să facă vindecări miraculoase cu mulți din cei năpăstuiți de soartă. Doar cu o vorbă blândă, plină de bunătate, însoțită de atingeri ușoare, diafane, divine… Și-n tot acest timp, în fiecare dimineață, când Soarele își începea Ritualul Iubirii cu ființele lui dragi, Înțeleptul lepros împlinea cu smerenie în fiecare dimineață Iubirea Interzisă cu Iubita lui dragă…

Toate ființele și obiectele sunt asemenea unor rezonatori, cu anumite frecvențe de vibrație. Acordând pe aceeași frecvență, cei aflați în câmpul de rezonanță vibrează la unison. Poate ai auzit de Legea Rezonanței sau a Afinității. Uneori e numită și Legea Ecoului și nu e întâmplător faptul că rezonanța vine din latinescul ,,resonare”, care înseamnă, ce coincidență, ,,a răsuna, a repeta un sunet”. Așadar, cu mii de ani înainte ca fizicienii să descopere fenomenul rezonanței, el era cunoscut și aplicat în școlile spirituale.
Înțelegerea acestui principiu esențial al rezonanței Te poate ajuta să-ți schimbi radical Viața. Știind că ceea ce gândești atrage gânduri asemănătoare, vei continua să le emiți dacă sunt răuvoitoare, întunecate? Dacă emoțiile pe care le trăiești sunt neplăcute, epuizante, nu vei încerca oare să le schimbi? La ce bun să nutrești ostilitate față de cineva, indiferent cât rău ți-a făcut, dacă ostilitatea Ta atrage ostilitate? Aceasta este baza metafizică , ezoterică, de pe care Iisus ne sfătuiește să ne iubim dușmanii. Din această perspectivă, a-l ierta pe celălalt este un act salvator, în primul rând, pentru Tine.
A-l ierta înseamnă a renunța la resentimente, a înlocui agresivitatea neexprimată cu compasiune, astfel încât să nu atragi la Tine energiile periculoase ale urii și ostilității.

Ceea ce SIMȚI și gândești are consecințe. Viitorul începe ACUM, și da!, el va fi minunat dacă ceea ce hrănești înăuntrul Tău este luminos și elevat. Este o Mare iluzie să crezi că trăiești într-o deplină Libertate. Singura Ta libertate este cea de A ALEGE, a decide, CONȘTIENT, direcția de acțiune a Legii rezonanței. Odată declanșată, orice Libertate dispare. Legea Rezonanței ne pune în egală măsură atât cu Ființele Astrale cât și cu cele ce domiciliază în Purgatoriu. Depinde doar de Viața pe care o ducem dacă suntem vizitați de îngeri sau demoni. Nimeni nu este persecutat gratuit. Într-o bucătărie care strălucește de curățenie nu apar gândaci, pentru că nu au ce să mănânce ( nu există resturi). Într-un hotel de mâna a doua nu vine să înnopteze regina Marii Britanii….

Creaturile invizibile, dar și cele vizibile, se îndreaptă spre acele ființe și locuri care sunt în corespondență cu ele, care vibrează pe lungimea lor de undă. Și Te rog, nu Te lăsa amăgit de aparențe. Dacă nu-ți sunt clare asemănările cu prietenii Tăi sau cu partenerul de Viață, nu înseamnă că acestea nu există. Suntem legați, ca prin niște fire invizibile, de AFINITĂȚI INCONȘTIENTE. O muncă intensă de CONȘTIENTIZARE și Mărturisiri Interioare le va revela cu siguranță. Dar asta este, dragă prietene, o altă poveste…

…Povestea spune că într-o seară, Rașela, care era pe patul de moarte, îl roagă pe Yosuf (soțul) să se apropie pentru că vrea să-i facă o mărturisire importantă. Yosuf se conformează și Rașela îi spune:
– ,,Dragă Yosuf, păstrez secretul ăsta de mult, nu pot să plec cu el în mormânt. Ștrul, copilul nostru, nu este al Tău.”
Vădit surprins de mărturisirea Rașelei, Yosuf o întrebă:
– ,,Dar…cu cine l-ai făckut?”
– ,,Cu studentul acela care a stat mai mulți ani în gazdă la noi.”
– ,,Îmi amintesc de el, era un băiat cuminte. Cum ai reușit să-l convingi?”
– ,,I-am dat bani, mulți bani!”
Yosuf întrebă mirat:
– ,,Dragă Rașela, de unde ai avut Tu atâția bani?”
– ,,Din portofelul Tău.”
– ,,Și-atunci, de ce zici că nu este al Meu?!…”

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului
  • Iisus se barbierește