Leul aristocrat și mâțul cocalar

Publicat în categoria Omul Nou

29.850 vizualizari

Motto:

,,Soția mea și cu mine ne-am găndit o vreme dacă e preferabil să ne luăm concediu sau să divorțăm. Am ajuns la concluzia că vacanța în Bermude ține două săptămâni, pe când divorțul îți rămâne pe viață”. (Woody Allen)

Dacă încep prin a-ți spune că, la nivel energetic, nu ai nevoie de cineva ca să Te iubească, foarte probabil Te vei gândi că am luat-o razna…Aparent așa este, și totuși… Tu nu iubești pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubești pentru că asta Te face pur și simplu fericit(ă). Iubirea reală NECONDIȚIONATĂ, există doar atunci când nu mai ai nevoie de un alt om! Nu ai nevoie ca celălalt să Te aprecieze, să Te laude, să-ţi acorde timpul lui, să Te facă să trăieşti orgasme multiple sau să-ţi facă zilnic de mâncare.  Aceasta nu este iubire. Este un gen de afecţiune interesată, un fel de a avea sentimente pozitive pentru oameni care Te ajută să-ţi împlineşti nevoile şi dorinţele personale. Într-o exprimare deloc elegantă sau diplomată, Tu nu îi iubeşti pe oameni. Te foloseşti de ei pentru a-ţi satisface nevoile.

A iubi necondiţionat este o expresie a realităţii, pe când orice altă formă de „iubire” este iluzorie. Realitatea, Sinele, Ființa, Iubirea, Conştienta, Dumnezeu, Fericirea, Bucuria – acestea sunt degete care arată spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins în cuvinte, dar poate fi simţit, experimentat, trăit plenar.

Iubirea interesată, adică amestecată cu nevoi personale, fără să îţi dai seama, ştirbeşte libertatea celuilalt. Dacă am nevoie de ceva de la Tine pentru a fi fericit, dacă fericirea mea depinde de Tine, Te voi manipula, adesea inconştient. Ori, acolo unde manipularea creşte, libertatea scade. Relaţiile de cuplu – o energie cu care lucrez adeseori în wshopuri –  sunt pline de manipulări şi contramanipulări, străduinţe inconştiente de a obţine afecţiunea, grija sau banii celuilalt şi frustrările corespunzătoare eşecului acestor eforturi.

Între a oferi locul în autobuz cu bucurie, respectiv dintr-un sentiment al datoriei există aceeaşi diferenţă ca între un leu şi un motan. Amândouă sunt feline, însă numai unul este regele animalelor. Iubirea reală, necondiționată, are o calitate aristocratică în sensul cel mai elevat al acestui cuvânt. Ea se manifestă în acţiuni care izvorăsc din preaplin, din abundenţă sau exces, spre deosebire de iubirea în accepţiunea ei curentă, care e activată de nevoie, deci de lipsă sau deficit. Maestru spiritual Osho spunea că lumea e plină de cerşetori, oameni care îşi cerşesc iubire unii altora. Ei se simt dezamăgiţi şi frustraţi, deoarece nici un cerşetor nu poate face fericit un alt cerşetor. În ce-i priveşte pe împăraţi, nu există nici un pericol de suprapopulare. Pentru a fi asemenea unui împărat, asemenea unui REGE, trebuie mai întâi să-ţi cunoşti Sinele, întreprindere destul de anevoioasă când eşti prins în mrejele acestei lumi, cu frică de Dumnezeu. Apropo de Cel de Sus, iată ce s-a întâmplat, cândva, undeva, într-o familie cu frica lui Dumnezeu…

Familia tânărului era foarte supărată pentru că fata cu care el avea de gând să se însoare e atee.

-”Nu vrem să te însori cu o femeie care nu crede în Dumnezeu!”, îi spune tatăl lui.

-”Dar ce să fac, tată? O iubesc!”

-”Dacă te iubește cu adevărat, o să asculte de tine! Vorbește-i despre religie, despre Dumnezeu! Dacă insiști, o s-o câștigi de partea ta!”

După câteva săptămâni, tânărul apare la micul dejun cu o față abătută.

-”Ce-ai pățit?” îl întreabă tatăl. Credeam că faci progrese cu explicațiile tale religioase!”

-”Tocmai asta-i problema, tată, că am făcut progrese prea mari!…Noaptea trecută, în brațele mele, iubita mea mi-a mărturisit că vrea să se călugărească!”.

Nu Te amăgi spunându-ţi că e vorba de dragoste atunci când îi spui prietenei sau prietenului Tău: „Te iubesc atât de mult. Nu pot trăi fără Tine”. Aceasta nu e dragoste, ci teamă. Te agăţi de ea/el deoarece nu ştii cum să fii fericit(ă) fără el/ea. Nu este dragoste nici când îi spui soțului sau soţiei tale: „Inima mea este rănită când Tu iei masa în oraş cu o/un alt(ă) femeie/bărbat”. Este posesivitate. Mâțul sau mâța cocalar(ă) se agață cu disperare de ,,obiectul” pretinsei iubiri, invadându-i spațiul, intimitatea. De câte ori crezi că suferi din dragoste, de tot atâtea ori nu eşti conectat la realitate. Este mult mai măgulitor pentru imaginea Ta de sine să gândeşti că la baza suferinţei tale este iubirea când este, de fapt, egocentrismul. Sau, ca să nu sune atât de dur, să-i spun identificarea cu Eul.

Ai fost, ești și vei fi întotdeauna o Regină/un Rege.

Când nu te mai identifici cu Eul, când ajungi în acest punct, este imposibil să mai confuzi dragostea cu dorinţa, siguranţa sau plăcerea. Ești un Rege. Doar că ai uitat între timp. Ai fost, ești și vei fi întotdeauna o Regină/un Rege. Este ca şi cum ai fi Soarele. În nici un mod nu mai poţi confunda lumina cu întunericul. Întunericul există doar acolo unde Lumina Ta nu pătrunde. Dacă eşti acoperit de un nor dens, lumina continuă să-ţi rămână accesibilă. Însă pentru cineva aflat pe Pământ, Lumina Ta pare a fi dispărut. Apoi norul trece şi Tu reapari. Însă Tu nu ai dispărut niciodată! Totul a fost o iluzie. Creaţia, este acest joc de lumini şi umbre, rafinat, amplificat şi îmbogăţit la nesfârşit…

„Sunt înnebunit(ă) după Tine. De când te-am văzut am ştiut că suntem făcuţi unul pentru celălalt”. Iubire reală? Deloc. Dragoste pasională, explozie de hormoni? Cu siguranţă. „Eşti minunat(ă). Nu semeni cu nici unul din foştii mei parteneri”. Nu mai pun întrebarea deoarece ştii răspunsul. Iubirea este confundată cu dorinţa sau cu nevoia. „Te iubesc” în traducere înseamnă adesea „Am nevoie de tine”. Ar trebui retrasă licenţa de practică. Traducerea corectă este: „Am ceva să-ţi ofer. Gratuit.”

O confuzie clasică este cea între gelozie și iubire. Iubirea nu are cum să fie geloasă, tot aşa cum căldura nu are cum să fie rece. Gelozia indică limpede nu prezenţa iubirii, ci prezenţa Eului/Egoului. Eul se simte rănit, umilit, neliniştit. De ce? Femeia/Bărbatul  pe care pretinzi că o/îl iubeşti este tandru(ă) cu un alt bărbat/o altă femeie. Îl/o ţine de mână, îl/o priveşte cu afecţiune. Tu vezi asta şi mai că nu leşini. Mâțul cocalar mai că e paralizat. Iubire mare, nu-i aşa? Nu e. Gelozie, cât cuprinde. Care este mecanismul? De ce suferi? De ce nu suporţi asta? Pentru că îţi este frică! Dacă recunoşti asta trebuie să fii un leu aristocrat, în faţa căruia mă înclin. Dacă nu…

Dar de ce anume Te temi? Sunt mai multe răspunsuri. Te temi de singurătate. Ea/el îl/o va prefera pe celălalt/cealaltă şi Te va părăsi pe Tine. Vei rămâne singur(ă) şi nu ai suficientă încredere în Tine. Nu crezi că Te vei descurca. Prin urmare, la nivel inconştient Te autopercepi un copil, care are nevoie de o mamă. Această mamă este femeia pe care o „iubeşti” şi care te temi că Te va abandona, cum, la fel, acest bărbat este tatăl pe care-l ”iubești” și care Te temi că Te va părăsi. Nu Te temi de singurătate. Ştii că o să faci faţă. Te temi de propriul Tău sentiment de inferioritate. Dacă îl/o preferă pe celălalt/cealaltă, înseamnă că celălalt/cealaltă este mai bun(ă) ca Tine. Deci Tu eşti inferior/inferioară. Eşti slab(ă). E cumplit să simţi asta. Demonul comparaţiei a pus stăpânire pe Tine. Nu Te temi de singurătate şi nu ai nici complexe de inferioritate pe linia masculinităţii/feminității. Te temi că nu mai ai pe cine să posezi. Tu erai fericit(ă) nu pentru că o/îl iubeai, ci pentru că o/îl posedai. Mâțul/Mâța cocalar(ă) posesivă. A poseda înseamnă control. Control înseamnă putere. Ea/El este tandră/tandru cu un alt bărbat/o altă femeie şi Tu nu poţi controla asta. Îngrozitor! Suferi pentru că vezi că se simte bine cu altcineva. De necrezut. El/Ea poate fi fericit(ă) cu altcineva. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Tu nu ai exclusivitate. Adică nu ai o valoare specială. Ţi-ai dat seama, aici suntem pe o problemă de autovalorizare şi stimă de sine. Dacă ai fi sigur(ă) de valoarea Ta, nu ai avea nevoie de nici o exclusivitate.

Atunci când dăm vina pe alții, îmi aduc aminte de povestea unei femei care se plângea rabinului că nu mai poate continua să trăiască cu soțul ei.

-”Păi de ce nu?”, întrebă rabinul.

-”Soțul meu crede că este un frigider!”, spuse ea disperată.

-”Păi acceptă-l așa cum e”, a glumit rabinul cu înțelepciune.

-”Nu pot!”, zise femeia plângând, sporindu-și disperarea, ”doarme cu gura deschisă și lumina mă deranjează.”

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului
  • Iisus se barbierește