Libertatea de lângă tine

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

609 vizualizari

Motto:  Omul s-a născut liber și este pretutindeni în lanțuri.  (Jean Jacques Rousseau)

 

Suntem condiționați, de când ne naștem, de la primele scâncete pe care le scoatem. Suntem tributari familiei noastre, culturii, religiei, miturilor și poveștilor noastre. Nu cred că am putea crește altfel având în vedere starea de dependență cu care venim pe această lume. Fără familie nu am supraviețui ( cineva care să aibă grijă de noi), fără o mama care să ne ofere ceea ce avem nevoie, hrană, îmbrăcăminte și cel mai important afecțiune. Apoi, pe măsură ce creștem și începem să mergem singuri, să ne îmbrăcăm și să ne luam hrana singuri, avem în continuare nevoie de cineva care să ne asigure climatul de siguranță. Avem fundamental nevoie să știm că suntem iubiți și în siguranță pentru a nu ne dizolva. Mai târziu, avem nevoie de repere, pentru a înțelege lumea în care am venit. Și cum putem să facem asta, dacă nu prin ochii celor de lângă noi?! Da, suntem condiționați! Tot ceea ce învățăm, de la a merge până la a trăi în societate se bazează pe un mecanism de condiționare. Organismul nostru este construit în  felul acesta, fiecare organ e condiționat de altul și nu poate funcționa unul fără celalalt. În același fel și noi funcționăm în lume. Reproducem la scară macro ceea ce se întâmplă în   microuniversul interior.

Cred că nu putem trai singuri, ne naștem în relație și avem nevoie de oameni să ne fie oglinzi pentru a ne cunoaște cu adevarat. Fiecare are nivelul lui de evoluție iar maeștrii și sistemele nu fac decât să continue lanțul condiționărilor. Dar e nevoie să  înțelegem că pentru a ieși de aici  trebuie să ne luăm puterea personală înapoi și să ne așezăm în centrul vieții noastre. Toate sistemele, indiferent că sunt sociale, educaționale sau spirituale au rolul lor pentru cei care sunt la acel nivel. Avem în continuare nevoie de repere, pe de o parte, pe de alta parte, e nevoie să treci prin ele, să le simți, să le trăiești   pentru a te putea apoi elibera. Societatea, nu face altceva decât să reproducă celula familiei, iar cei care rămân în chakra bazală nu au cum să iasă din sistem. Au în continuare nevoie să se simtă în siguranță, să aparțină întregului fiind în interiorul lui. Părerea mea este că e nevoie sa simți că ești condiționat și să alegi conștient că nu este ceea ce iți dorești pentru tine, să alegi să schimbi, să alegi sa faci altfel. Având în vedere că toate trec prin sistemul nostru de   condiționări sinaptice, e nevoie de o mare cantitate de energie pentru a schimba traseul.

Suntem ceea ce suntem, dar nu știm asta. Cel mai lung și anevoios drum este cel din minte în inimă. Este drumul regasirii noastre. Pe măsură ce îl parcurgi, te întorci încet la Ființa din tine,  începi să înțelegi că ești mai mult decât credeai, ca tu ești centrul vieții tale și că totdeauna  este vorba despre tine și nu despre ceilalți. Realizezi că nu ai nevoie de condiționările sistemelor, nu ai nevoie de nimeni care să vina să-ți spună cum și unde să faci următorul pas. Dar, eu cred, că pentru a ajunge aici e nevoie să iți dorești să faci acest drum, să fii un căutător  autentic și să fii prieten cu Ego-ul tău. Să ai curaj să te uiți la toată durerea înmagazinată în  corpul tău, să o eliberezi, să transcenzi suferința după ce ai integrat-o. Mi-e greu să cred ca   poți să trăiești în „aici și acum” dacă nu înțelegi ca fiecare om cu care te întâlnești și fiecare  experiență pe care o trăiești sunt creațiile tale pentru a te vindeca și a evolua.

 

Indra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!