Musca spirituală

Publicat în categoria Omul Nou

1.888 vizualizari

Motto:

,,Nu poți să controlezi viața; poți să controlezi doar arta. Arta și masturbarea. Două domenii în care sunt expert.”

(Woody Allen)

Nu de mult timp, într-un templu budist, s-a petrecut un lucru bizar. Se pare că un instructor de dezvoltare personală a fost rugat să vorbească. Ca parte din prezentarea sa, el a traversat în partea cealaltă și a urinat (!?) în fața unei statui a lui Buddha. Gestul lui (creștin), a enervat sangha (comunitatea – familia spirituală budistă).

Înfuriați, unii membrii din comunitate au sărit și l-au bătut măr pe indivd. Încă nu știm nici acum dacă săracul creștin avea o imperioasă nevoie să-și elibereze sfincterele sau l-a apucat subit iluminarea la vederea onorabilei statui a lui Buddha…Cum la fel, nu știm nici dacă Gautama (Domnul Buddha) a fost conștient sau nu de ceea ce s-a întâmplat în fața statui sale. Și nu știm dacă ar fi râs, ar fi plâns sau ar fi rămas impresionat. Dar , cu voia Ta, putem recunoaște că a fost într-adevăr ciudat că un astfel de lucru a putut surveni într-o comunitate budistă (cică spirituală !?)…Din contră, precum se știe, budiștii se străduie să fie inofensivi față de alte ființe. Atunci ce anume a scurtcircuitat mintea acelor muște-bărbați din sangha, până în punctul în care să se ridice și să-și snopească în bătaie oaspetele ? E drept că Messia spunea tot timpul, …,,iubiți-vă aproapele”…,dar cred că aici l-au cam „iubit” maxim !…

Întâmplarea cu muștele-budist-spirituale are de-a face cu UMBRA NOASTRĂ – materialul nostru psihic ne-recunoscut. Cred, poți fi de acord cu mine, că Lumina spirituală este o parte vitală din evoluția noastră spirituală. DAR, la fel de important este și întunericul – însemnând – sper să fii iarăși de acord – cotloanele ascunse ale conștiinței noastre, unde suntem mai puțin conștienți, cu alte cuvinte, mintea noastră subconștientă și inconștientă.

Problema nu este faptul de a trăi în Lumină. Problema este atunci când nu luăm în seamă întunericul. Și aici, Musca Spirituală este un „Maestru” desăvârșit. În realitate, este o mare bâzâială cu mulți „oameni spirituali” – a se citi muște spirituale. În câmpul lor bâzâitor-vibratoriu, există ceva care ne face cel puțin circumspecți.

În loc să-și asume responsabilitatea pentru problemele personale nerezolvate, Musca Spirituală, le proiectează asupra altora. De fapt cred că dacă ar trebui să-ți petreci ultimele zile cu o Muscă Spirituală – adept-new-age-inconștient-numai-iubire-și-lumină, sau cu un cowboy, ai accepta fără ezitare cowboy-ul în orice zi (desigur, cu excepția lui G.W. Bush și a găștii lui de sociopați cu sindrom bordeline).

Ca și Tine, ALEG și eu cowboy-ul deoarece, cu acești tipi, știi destul de bine pe unde te afli. Dar Musca Spirituală, care este numai-iubire-și-lumină și fără nici o cunoaștere de sine cu privire la aspectele sale negative, bâzâie-vorbește necontenit, așa cum spun amerindienii, cu o limbă bifurcată (= a fi ipocrit, a minți sau a te purta duplicitar).

Așadar, mulți dintre căutătorii spirituali se străduiesc să trăiască un ideal spiritual, excluzând orice altceva, în special atunci când întrezăresc o imagine a lor defavorabilă. Atunci când există o nepotrivire între idealul spiritual și realitatea vieții, multe dintre muștele spirituale au tendința de a ascunde – în afara vederii – ceea ce nu se potrivește cu modul în care li s-a spus că ar trebui să fie. Cu o dexteritate mentală extraordinară, Musca Spirituală reduce lumina conștiinței de sine și neagă față de ea însăși – și poate față de ceilalți – că de fapt gândește și simte ceva ce e tabu – și nu mă refer aici la parfumul Taboo !… Apropo de parfum, cănd mă gândesc la Musca Spirituală, îmi aduc aminte mereu de un prieten. El este înscris la Alcoolicii Anonimi, dar fără să fie fanatic. Nu se duce la întâlniri – doar le trimite sticlele goale, parfumate…

Musca spirituală și crocodilii

Pe malul Nilului se află ruinele unui templu pe care egiptenii antici îl numeau Kom Ombo. În acest loc se află cel mai vechi zeu din Egipt – Sobek.

Sobek era parțial uman și parțial crocodil. El reprezintă sentimentele noastre cele mai primare, inclusiv frica și groaza. Mesajul lui este relevant. Ca să ajungem în Sanctuarul Interior al iluminării spirituale, trebuie să ne confruntăm cu negativitatea noastră primară cea mai întunecată și să o transformăm. Aici neofiții(muștele spirituale), care doreau să devină Inițiați, trebuiau să treacă printr-un rit de trecere periculos. Ei se aruncau într-o sală subterană plină cu apă și apoi înotau în adâncul unui bazin întunecat și tulbure, spre una din cele două deschizături. Imaginează-ți că bazinul era locuința unor adorabili…ai ghicit !,…crocodili reali și flămânzi.

Una din deschizături era neagră ca tăciunele, în timp ce cealaltă radia Lumină. Iar neofiții(muștele spirituale) trebuiau să ia decizia într-o fracțiune de secundă – să înoate spre Lumină sau spre întuneric. Dacă înotau spre deschizătura greșită, nu ar fi avut suficient de mult aer ca să ajungă la suprafața apei. Inițierea lor s-ar fi terminat chiar în acel moment și loc. Dacă nu mureau din cauza lipsei de aer, i-ar fi găsit crocodilii.

Se întâmplă că aceste două deschizături erau opusul a ceea ce ai putea gândi. Deschizătura care era plină de lumină ducea într-o fundătură. Dar portalul întunecat ducea la un canal care ieșea la aer și la o viață nouă. În acest ritual al vieții și al morții, neofitul(Musca Spirituală), trebuia să discearnă între lumina reală și ceea ce este fals.

Lucrurile nu s-au schimbat mult, cu excepția faptului că acum muștele spirituale nu mai trebuie să purceadă la un templu pentru a fi inițiate. Viața modernă oferă o multitudine de ocazii pentru care numeroasele zburătoare pot să-și exerseze discernământul spiritual. Siguranța înălțării nu ne este dată atunci cănd musai galopăm spre lumină. Uneori, ea ne este dată, în mod paradoxal, atunci când găsim curajul să pătrundem în întuneric. Prin întuneric mă refer în primul rând la pivnița minții Tale (și a Mea , of course !);  în al doilea rând, mă refer la întuneric ca la o intrare în inconștientul colectiv – acel depozitar transpersonal sau rezervor al minții colective.

Primul pas spre INTEGRITATE, spre unitatea ființei este abandonarea fricii. Nu poți clădi nimic pe frică și nici nu poți să-ți manifești „intelighența” de Muscă Spirituală vizavi de ea. Absența fricii este prima regulă a căutătorului spiritual AUTENTIC.

Povestea spune că, într-o zi, regele se afla în vizită la maestrul zen Muhak, de la templul Kanju-ji. Și a grăit astfel:
– ,,Prietene, ne cunoaștem de ani mulți; suntem singuri, le-am spus servitorilor să plece. Să schimbăm câteva glume. N-am mai râs de prea mult timp!”
– ,,Vă poftesc, stăpâne, să-mi spuneți ceva vesel…”
– ,,Dragul meu Muhak, oricât ai fi tu de maestru zen, nu faci mai multe parale decât un măgar, un măgar dobitoc! Ha, ha, ha!…Acum e rândul tău”, a spus regele. ,,Spune-mi ceva hazliu!”
– ,,Stăpâne, așa cum sunteți în acest moment, semănați cu Shakyamuni la poalele copacului Trezirii!”
– ,,Asta nu e deloc amuzant, a spus regele. Eu te compar cu un măgar dobitoc, iar tu mă asemeni cu marele Buddha însuși!”
– ,,Dar, stăpâne, a răspuns Muhak, e ceva specific măgarilor să vadă peste tot doar măgari, și specific lui Buddha să vadă în orice ființă doar natura sa de Buddha….”.

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Scrisoare catre fiinta interioara
  • Misoginismul porneste de la dependenta de femei
  • Traficanti de sentimente