Pas în doi: Misterioasa glandă pineală și Lumina lăuntrică (1)

Publicat în categoria Omul Nou

3.531 vizualizari

Motto:

,,Universul e doar o idee pasageră în mintea lui Dumnezeu – un gând destul de incomod, mai ales dacă tocmai ai apucat să plătești avansul pentru o casă”. (Woody Allen)

O poveste care este binecunoscută locuitorilor junglelor latino-americane spune că Dumnezeu a vrut să-și ascundă tainele într-un loc sigur. ,,Să le ascundă pe lună?” a reflectat El. ,,Dar atunci, într-o zi, ființele umane ar putea ajunge pe lună și s-ar putea ca cei care sosesc acolo să nu fie vrednici să cunoască secretele. Sau poate c-ar fi mai bine să le ascund în adâncurile oceanului”, s-a gândit Dumnezeu la altă posibilitate. Dar, din nou, din același motiv, a alungat gândul. Apoi, a găsit soluție: ,,o să-mi pun secretele în sanctuarul lăuntric al minții omului. Așa, doar cei care merită cu adevărat vor fi capabili să ajungă la el”.

În filmul extrem de influent ”Matrix”, personajului principal , Thomas Anderson, i se spune că lumea pe care el o crede reală este de fapt, o simulare. Cel care îl informează, numit deloc întâmplător Morpheus, îl întreabă:
,,Ceea ce știi nu poți să-ți explici, dar îl simți. Toată viața ta ai simțit că e ceva în neregulă cu lumea. Nu știi ce este, dar e acolo, ca o așchie în mintea ta, care te înnebunește”:
Nu e acesta un lucru pe care-l simțim cu toții uneori?…

Îți propun un dans. Un dans al ideilor îndrăznețe, mistice, uitate în negura vremurilor de demult…

Persia: Zarathustra și turbanul din bumbac alb
Potrivit celor mai mari istorici, zoroastrismul, sistemul de credințe al arienilor originari, este probabil una dintre cele mai vechi religii ale lumii. A început în țara cunoscută acum drept Iran, un nume derivat din rădăcina arian. Zoroastrienii credeau că religia lor este o versiune pură a credințelor din perioada Epocii de Aur, când omul era mult mai avansat decât este acum. Dacă acest lucru este corect, atunci ceea ce ne spune filozofia zoroastriană despre glanda pineală și rolul luminii în cadrul universului s-ar putea să fie de o mare importanță. O trăsătură centrală a acestei credințe este aceea că amintirile codificate în panj e zarvikesh e btein au nevoie de mult sânge ca să rămână eficiente. S-a calculat că fluxul de sânge ce trece prin glanda pineală (4 ml/min/g) este depășit doar de cel care trece prin rinichi. Aceasta impune întrebarea: de unde știau acest lucru cei care au codificat prima oară credințele zoroastriene cu mii de ani în urmă?…

Egipt: conul de pin și toiagul lui Osiris
,,Cuvântul Pyramidos a fost tradus prin focul din mijloc – și mulți cred că acesta confirmă faptul că piramidele erau dispozitive energetice – lucru cu care suntem de acord. Dacă e așa – putem considera că această energie era un fel de energie kundalini (construcția camerei regelui cu cele patru camere de deasupra arată în mod ciudat precum stâlpul Djed, care de asemenea este un simbol al coloanei vertebrale – și al unui generator de energie ascensională precum kundalini), iar descrierile piramidei cu ochiul atotvăzător – ar arăta această glandă pineală/portal aproape de vârful piramidei”…ne spune reputatul arheolog și egiptolog Hakim Aywan.
Personal, am stat mai mult de o oră în camera regelui, în Marea Piramidă. Un timp suficient pentru a experimenta senzații și trăiri care m-au condus într-o stare modificată de conștiință. La vremea aceea, acum mai bine de 20 de ani, nu am înțeles tâlcul acelei experiențe bizare și inexplicabile prin care am avut sentimentul că levitez cu ochii închiși într-un spațiu infinit…Acum, când accesez numeroase informații despre glanda pineală și importanța ei crucială în evoluția noastră actuală ca homo luminous, privesc cu…un alt ochi totul. Este și motivul pentru care am ales să-ți împărtășesc cu BUCURIE o parte din aceste cunoștințe și trăiri AUTENTICE experimentate de Mine CONȘTIENT…Dar hai acum să trecem ÎMPREUNĂ pasarela în…

…Grecia: sirtaki în peșteră cu Platon și Socrate
În ”Alegoria Peșterii”, Socrate îi cere lui Glaucon, fratele lui Platon, să-și imagineze o peșteră în care un grup de prizonieri au fost ținuți de la naștere. Aceștia sunt înlănțuiți de așa manieră încât nu pot să stea decât cu fața la peretele din spate al peșterii. În spatele lor este un foc imens care este menținut viu tot timpul și, între foc și prizonieri, este o pasarelă. Această pasarelă este folosită în mod regulat de oameni care cară pe capetele lor hălci din carnea unor animale, precum și alte obiecte. În timp ce acești oameni merg pe pasarelă, sunetele pe care le scot sunt reflectate și de peretele din spatele peșterii. Prizonierii nu pot să vadă decât umbrele oamenilor și obiectelor purtate pe cap de aceștia aruncate de lumina focului pe peretele peșterii. Întrucât ei nu știu altceva, vor lua aceste imagini drept realitate, și nu ca reflexii ale realității adevărate care iese din aria lor de înțelegere. Socrate îi spune apoi lui Glaucon că unul din prizonieri este eliberat și i se permite să se ridice și să se întoarcă pentru a vedea pasarela și pe cei care merg pe ea. Socrate(Platon) adaugă:
,,Să presupunem mai departe că omul a fost constrâns să se uite la foc. Nu va fi el orbit și nu va încerca să-și îndrepte privirea înapoi către umbre, ca spre ceva ce poate să vadă cu claritate și să îl considere a fi real? Ce s-ar întâmpla dacă cineva l-ar scoate cu forța pe acest om din peșteră: n-ar fi el supărat pe cel care îi face acest lucru? Iar dacă ar fi dus până afară, la lumina soarelui, n-ar fi el tulburat și incapabil să vadă ”măcar unul din lucrurile despre care acum se spune că sunt adevărate”, și anume, umbrele de pe perete?”.
Ni se cere apoi să considerăm că, în timp, omul eliberat va ajunge să înțeleagă că ceea ce considerase ca fiind real era doar o iluzie (vezi filmul Matrix amintit mai sus). Dacă apoi i se îngăduie să se întoarcă de unde a plecat și să le explice prizonierilor ceea ce văzuse, aceștia îl vor considera nebun. Pentru cei rămași înlănțuiți și cu fața la perete cunoașterea empirică va fi mai presus de orice, iar acea cunoaștere le va spune că umbrele sunt singura realitate. Prizonierul eliberat va fi avut percepții care nu pot fi împărtășite de grupul din care a făcut și el parte, iar experiențele sale nu vor fi luate în seamă.
Obiectele cărate pe acea pasarelă simbolizează ceea ce Platon numește Formele. Acestea sunt idealuri atemporale, universale, ale căror imagini sunt reflectate în lumea noastră din tărâmul platonic. În fapt, noi existăm acum într-un biet facsimil al tărâmului pur al Formelor…

S-ar putea ca asta să ți se pară profund mistic și straniu, dar aș dori să te asigur că bizara noastră Călătorie despre glanda pineală nu s-a terminat încă; îți voi împărtășii stranii ”coincidențe”, miraculoase sincronicități, simboluri regăsite după mii de ani, adevăruri exprimate de strămoșii noștrii ancestrali și validate în zilele noastre chiar de scepticii oameni de știință…
Bill Hicks n-a fost antropolog, nici fizician și nici mistic. A fost pur și simplu un om obișnuit, un foarte mare comic, care a pus niște întrebări foarte profunde și, prin asta, reușește să prezinte mult mai elocvent decât ar putea s-o facă vreodată acest articol:

,,Astăzi, un tânăr care a luat LSD și-a dat seama că întreaga materie este de fapt energie condensată într-o vibrație lentă – că noi toți suntem o conștiință care se percepe subiectiv. Nu există moarte, viața e doar un vis, iar noi suntem imaginații despre noi înșine. Urmează Tom cu buletinul meteo.”

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Pe barbat il cunosti cu adevarat doar in pat!
  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului