Peștele romantic

Publicat în categoria Omul Nou

3.477 vizualizari

Motto:

,,Viața este o maladie mortală cu transmitere sexuală.” (Woody Allen)

“Atunci când vă apropiaţi, lăsaţi un spaţiu între voi.
Lăsaţi vânturile celeste să danseze printre voi.
Iubiţi-vǎ, dar nu transformaţi iubirea într-un lanţ:
Transformaţi-o mai degrabă într-o mare, ale cărei
Valuri se sparg de ţărmurile sufletelor voastre.”

Aşa grăieşte despre iubire Kahlil Gibran, un pictor cu înclinaţii literare, drag mie, născut în nordul Libanului. Nu Te poţi plictisi când există spaţiu, când celălalt se schimbă sau creşte fǎră ca Tu să ştii cum, când interactionezi profund şi cu alţi oameni, care Te îmbogăţesc, care trezesc în Tine sentimente şi gânduri noi. Revii în relaţie, chiar şi după o întâlnire de două ore, puţin diferit(ă), cu o perspectivă uşor schimbată, cu o percepţie un pic mai clară, cu un grad de conştientizare ceva mai mare. Ești asemenea unei picături ce dansează un JOC MAGIC pe valurile marelui ocean al Vieții…

Natura universală nu este imobilă – este asemenea unui ocean agitat de vânturi și de curenții de profunzime. Așezați pe plajă, pierduți în contemplarea peisajului marin, putem înțelege cunoașterea subtilă transmisă de fiecare val: unitate, putere, simplitate, schimbare. Mesajul lui este cu siguranță ecoul informațiilor emise de câteva mii de ori pe secundă de Câmpul energetic universal.
Un val vine să se spargă de stâncile de pe coastă și un miliard de picături se desprind din el. Viața individuală se trezește. Fiecare dintre noi întruchipăm una din aceste picături. Orice picătură trăiește o viață asemănătoare și totodată diferită de cea a tovarășelor ei, iar noi suntem conștienți de existența noastră. Apoi ne întoarcem în oceanul universal, pentru a ne amesteca din nou în el. Conștiința fiecărui individ nu se mai evidențiază un timp; cu toate acestea, ea este acolo, sub forma unui potențial inalienabil. Acestea sunt dinamisme energetice, vibraţii care intră prin osmozǎ în relaţia Ta şi o înalțǎ, făcând-o mai provocatoare, mai intensă, mai vie. La un moment dat dacă desincronizările se înmulţesc, iar nevoile fundamentale nu-şi mai găsesc răspuns, ca doi buni prieteni, care au mers o bucată de drum, vă puteţi despărţi fară resentimente şi agende ascunse. Poate altă dată o să vă reîntâlniţi sau poate nu, aceasta nu este deloc important când vă luaţi la revedere cu inima uşoară, recunoscători pentru ceea ce v-aţi oferit unul altuia, amuzaţi în conflictele copilăreşti în a căror plase ai căzut uneori, optimişti privind viitorul.

Și iată că un alt curent marin Te cuprinde. Din nou revii, iar și iar, la existența individuală. Într-o clipă, îți amintești ca ai trăit înainte, dar, de această dată, ai prefera să eviți amenințări. Îți faci CĂLĂTORIA, îți trăiești viața, și Te scufunzi în Marea Mișcare. Apoi ești atras(ă) de un curent mai intens, iar acesta izbește cu și mai multă furie valurile de stânci. Experiența spargerii și a venirii pe lume este mai puternică. După aceea Te lași sedus(ă) de un curent mai liniștit. El Te aruncă pe o plajă frumoasă, scăldată în lumină, care Te mângâie cu firele ei de nisip înainte ca să Te întorci în ocean. O desfătare…

Ceea ce cauți, prin intermediul tuturor acestor experiențe, este cunoașterea întregului ansamblu de posibilități oferit de existență. Vrei să-ți exprimi tot potențialul, folosindu-te de ușurința și libertatea JOCULUI, asemenea unui copil în groapa de nisip. Cauți să Te bucuri de conștiința de a fi Tu însuți, în uniune cu întregul. De astă dată, iată-te prins în mijlocul unui vârtej. E ca și cum conștiința Ta s-ar destrăma. Pe parcursul Călătoriei pe care o faci, apare un fel de oprire, de înțepenire. Ești prizonierul unei mișcări locale. Ești zguduit, zdruncinat, îți pierzi coerența. Imposibil să scapi de turbion. Peștele romantic prins în valurile turbulente ale iluziei Maya. Te ridici spre Lumină, dar, cum ajungi la suprafață, o Forță misterioasă Te trimite din nou la fund. Suferi că nu îți poți continua CĂLĂTORIA în Marele ocean universal. Dorești să revezi plajele frumoase și vegetația luxuriantă, însă ele par inaccesibile. Tânjești după dragele tale roluri care ți-au ”furat” inconștient o mare o parte din Energia Ta. Schimbările sunt mai uşoare când oamenii sunt prieteni, când ei refuză să fie prizonierii unor roluri rigide de genul “soţia mea”, “iubitul meu veşnic”, “sufletul meu pereche”. Când Te identifici puternic cu un rol este ca şi cum ai trăi cu o mască pe faţă, pe care îţi va fi greu s-o dezlipeşti când va sosi timpul. Dacă ai fi ceva mai DETAȘAT(Ă), dacă mai mult Te-ai juca cu un rol decât să Te identifici cu el, nici relația Ta nu ar fi așa de încordatǎ. Dacă eşti cinstit(ă) vei recunoaşte tensiunea pe care o produc rolurile polare (soţ/ soţie, partener/ parteneră), tensiune izvorâtă din necesitatea de a fi sau a Te comporta într-un anumit fel, chiar şi atunci când nu simţi asta.

Un bărbat se întreabă dacă e păcat să facă sex în ziua de sabat, nefiind sigur dacă sexul este muncă sau distracție, așa că se duce la un preot și-l întreabă. După ce consultă învățăturile Bisericii, prelatul îi răspunde:
– ,,Fiule, după cercetări asidue, am ajuns la concluzia că sexul este de fapt muncă și, prin urmare, e împotriva poruncilor sfinte să muncești în ziua de sabat.”
Omul se gândește însă că un preot celibatar nu este, probabil, cea mai potrivită autoritate în chestiunile sexuale, așa că se duce să consulte un pastor căsătorit. Acesta studiază Biblia și ajunge la aceeași concluzie: sexul e muncă și deci nu e permis în ziua de sabat. Nemulțumit de răspuns, omul apelează la o altă autoritate: un rabin. După ce cugetă rapid, rabinul îi spune:
-,, Fiule, sexul este distracție, fără îndoială”.
Încântat, bărbatul exclamă:
-,, Asta-i o veste foarte bună, dar aș vrea să știu cum poți fi atât de sigur, când mulți alții mi-au spus că sexul înseamnă muncă.”
Iar rabinul răspunde:
-,, Dacă sexul ar fi fost muncă, soția Mea ar fi pus-o pe menajeră s-o facă.”

Ești, în concluzie, prizonierul unei existențe pasionante și învolburate, dar din care se degajă o impresie de închidere și de repetiție. Pentru a scăpa de ea, trebuie să înțelegi ce curent Te blochează. Trebuie să studiezi modul de funcționare al Energiei Tale, pentru a o mobiliza în mod CONȘTIENT și, datorită ei, pentru a scăpa din vâltoare. În fond, nu este nimic grav, căci în cele din urmă vei ieși din ea. Într-o primă etapă ar trebui, cu siguranță, să Te bucuri de noile experiențe, nu să Te mîhnești din cauza lor, deoarece o parte a sinelui nu renunță niciodată la poziție de martor satisfăcut.
Astfel, ritmul zilelor ce se succed nopților îl descrie pe cel al succesiunii vieților sau al succesiunii valurilor care vin și pleacă. Pretutindeni aceeași mișcare, aceeași răsuflare…o picătură aflată în contracție și expansiune, flux și reflux, impresie și expresie, inspirație și expirație…pulsiunea vieții ce triumfă.

Povestea spune despre un student zen care s-a apropiat de maestrul său și i-a spus pe un ton serios:
-,, Strălucirea lui Buddha luminează întreg universul.”
-,, Tairo, această frază nu-i a Ta; nu gândești, nu vorbești, reciți!”
-,, Maestre, a protestat studentul, Mă hrănesc cu texte sacre, citesc fără răgaz mari autori din trecut, nimic nu Mă oprește. Caut adevărul lui Buddha…”
-,, Tairo, a spus maestrul zâmbind, semeni cu un pește romantic, care întreabă peste tot unde e marea…”
-,, Ce vrei să spui, maestre?”
-,, Tairo, te-ai născut în mare, te miști în mare, vei sfârși în mare. Nu mai căuta…Ești marea!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Misoginismul porneste de la dependenta de femei
  • Traficanti de sentimente
  • Pe barbat il cunosti cu adevarat doar in pat!