Povestea Ta MAGICĂ

Publicat în categoria Omul Nou

7.289 vizualizari

Motto: ,, O altă calitate a sărăciei este că, după ce împlinești șaptezeci de ani, copiii nu te mai declară nebun cu acte ca să-ți preia proprietatea”. (Woody Allen)

– ,,Spune-mi o poveste”, l-a rugat nepotul.
– ,,E o poveste cu doi lupi”, a spus bunicul. ,,Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă și poate chiar un zâmbet plăcut pe față. E un lup care arareori își folosește dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății pentru că lupul crede că, dacă toți trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup, DRAGOSTEA e ceea ce contează mai mult decât orice altceva. Vezi Tu, el știe că fără Dragoste, lumea noastră alcătuită din lupi și animale ar înceta să mai existe. O mamă își îngrijește, hrănește, îmbracă, adăpostește și își apără copilul de pericole pentru că îl iubește.
Venim pe această lume dintr-un act de Iubire și creștem prin IUBIREA pe care ne-o arată părinții noștrii.
Tânjim să fim iubiți și viețile noastre sunt hrănite și îmbogățite când iubim și suntem la rândul nostru iubiți. Lupul acesta, de asemenea, pare să știe că BUNĂTATEA e parte din acea Iubire. Când suntem buni cu alții e posibil – deși nu întotdeauna – ca și ei să ne arate Bunătate. Zâmbește cuiva, și există șanse ca acea persoană să îți întoarcă surâsul. Oprește-te din drum pentru a ajuta și cel pe care-l ajuți probabil Te va ajuta, și el, când ai nevoie. Lupii seamănă întru câtva cu oamenii și trăiesc în grupuri. Se alătură altora unii cu alții și, în general, se simt mai bine când se apropie unii de alții într-un mod cald, armonios.”
– ,,Dar” – a continuat bunicul – ,,să ne imaginăm că există un alt lup în haită care nu gândește la fel. Lupul acesta are o față rea, neplăcută. Din când în când, își ridică buzele pentru a-și arăta dinții amenințător către alte animale. Când face asta, ei de obicei simt teama în locul iubirii și respectului, pentru că acesta e lupul fricii, al lăcomiei și al urii. Poate că e înspăimântat sau speriat, și de asta stă tot timpul în gardă. Din nefericire, nu a învățat că fiind așa de furios și agresiv cu ceilalți, gândindu-se pe cine sau ce urăște în loc de pe cine sau ce iubește, naște o grămadă de sentimente negative în sine și printre ceilalți lupi. Lupul acesta caută să fie șef, în timp ce lupul păcii, al iubirii și al bunătății caută fericirea și bunăstarea celorlalți, ca și pe a sa.
Așa cum îți poți imagina, doi asemenea lupi într-o haită vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul Păcii, al Iubirii și al Bunătății vrea să împărtășească aceste valori tuturor, dar lupul fricii, al lăcomiei și al urii îi pasă numai de el însuși. Se simte rău în el însuși și îi face pe cei din jur să se simtă rău.”
– ,,Să ne imaginăm în continuare” – a spus bunicul – ,,că doi lupi ca aceștia se luptă în interiorul Tău”.
Copilul a privit în sus către bunic, cu ochii măriți:
– ,,Care din ei va câștiga?” a întrebat blând.
Bunicul a privit în jos, cu BUNĂTATE în ochi, cu vocea BLÂNDĂ și a răspuns:
,,Cel pe care îl vei hrăni”.

Îți propun acum să schimbăm puțin scenariul poveștii. Îmbracă pentru câteva momente Te rog haina bunicului și dă-i un nume acestui rol: să-i zicem Sinele. Apoi, aducem pe scenă nepoții și îi ”travestim” sub forma gândurilor Tale. E cam greu să dai un nume celor peste 60.000 de gânduri pe care le ai zilnic , nu-i așa?…Prin urmare, ca un BUN și BLÂND bunic eroin cu cei peste 60.000 de nepoți la purtător, ai putea oare să încerci să li Te adresezi lor doar așa, simplu, cu drag, fără să încerci să Te forțezi, pentru că totul poate fi natural? Vei fi surprins(ă) să constați că dacă îți pui sub semnul întrebării gândurile stresante, mintea Ta se poate liniști. Dacă începi să-ți pui întrebări legate de gândurile Tale, descoperi că se întâmplă ceva nou. Înțelegi că gândurile nu sunt ceva personal. Și când CONȘTIENTIZEZI acest lucru, se întâmplă miracole. Este Iubire necondiționată.
Practicând cu blândețe și răbdare această conștientizare, după un anumit timp nici măcar nu mai e ceva conștient. Dar, Te rog, să nu exagerăm. Nu toți oamenii(lupii) sunt sfinți, precum grăia și bunicul înțelept adineaori. Însă, vei vedea, este o schimbare radicală – această privire în Tine însuți. Ok, hai, fie, recunosc, vei începe să vezi din ce în ce mai mulți sfinți prin preajma Ta, dar stai liniștit(ă), cel puțin în karma asta sigur nu vei epuiza stocul de ascenționați la Cer…
Întâlnești pe cineva. Ar putea fi un sfânt, de care îți atașezi Povestea Ta, iar el devine Povestea Ta. Adevărul este că niciodată nu s-a întâlnit un om, cu un alt om. Tu ești cine cred eu că ești. Cred gândurile pe care le am despre Tine – și, prin urmare, acesta ești Tu. În realitate, nu facem decât să ne luptăm cu niște percepții. Dacă mai ai nevoie de vreo dovadă privind modul în care percepțiile convenționale ( a se citi credințe) ne împiedică să privim și în afara ochelarilor de cal, trage puțin aer în piept și savurează Te rog următoarea istorioară:

Isus își făcea obișnuitul tur prin rai, când observă într-un colț un bătrânel sfrijit, cu părul alb, părând foarte necăjit.
– ,,Hei, tataie”, îi spuse Isus blând, ,,aici e raiul. Soarele strălucește, poți să mănânci tot ce-ți poftește Inima, ai tot felul de instrumente la care să cânți…ar trebui să fii în culmea fericirii! Ce s-a întâmplat?”
– ,,Păi, să vezi, răspunse bătrânelul, eu eram tâmplar și l-am pierdut pe iubitul meu fiu la o vârstă fragedă. Și speram din tot sufletul să-l regăsesc aici, în ceruri.”
Ochii lui Isus se umplu de lacrimi.
– ,,TATĂ” strigă el.
La care bătrânul sare în picioare, izbucnește în plâns și strigă la rândul lui:
– ,,PINOCCHIO!”.

…Uneori gluma poate prinde fiindcă noi, cititorii, cădem în capcana pe care ne-o întinde umoristul, aceea de a face supoziții convenționale…
Suntem adormiți. Pur și simplu, credem ceea ce gândim. De ce Te afli aici/acolo unde te afli ACUM? Crezi ceea ce gândești. Dacă Viața nu merge așa cum vrei Tu, este deoarece crezi în ceea ce gândești. Crezi în gândurile Tale care Te tulbură. Atunci când îți pui întrebări legate de ele, rămâi într-un spațiu în care ești LIBER să acționezi. Ești LIBER să fii un om Bun, Iubitor, Matur. Te-ai întrebat oare…,,de ce mintea Mea poate accepta atât de ușor un gând negativ, înainte să înceapă să creadă într-un lucru pozitiv?”. Pentru că așa am fost învățați, așa ni s-a spus că este lumea – și nu facem decât să credem, în mod automat, acest lucru.
E ca atunci când Te întreb (poate fi un dialog scurt, între doi sfinți, dacă Te liniștește):
– ,,Cum Te cheamă?”
– ,,Pinocchio”
– ,,Este adevărat? Crezi Tot ceea ce gândești? Mama Ta ți-a spus: ,,Tu ești Pinocchio”, iar Tu ai crezut-o?”
– ,,Da”
– ,,Așa se întâmplă”
– ,,Ok”
– ,,Chiar crezi că ești Tu! S-ar putea să nu fii. Iar identitatea Ta se schimbă în mod radical acum. Erai omul care l-a considerat pe celălalt nepăsător, iar acum ești omul care nu mai crede în acest lucru. Iar el nu s-a schimbat deloc. Tu ești cel care Te-ai schimbat. Ți-ai schimbat identitatea – iar asta Te face să fii un Om mai Bun și mai Blând”.
Cam așa se întâmplă lucrurile. Dacă trăiesc într-o lume urâtă, trebuie să lucrez cu mintea care o vede astfel. Pentru că, dacă încep să lucrez cu lumea cea urâtă, izolez totul aici, iar acolo nu am decât o dezordine oribilă. Doamne! Nu ți-ar ajunge o zi întreagă!…Iar dacă ALEGI să experimentezi Curățenia Interioară, crede-mă, va dura nu mai puțin de un minut, dar cu siguranță mai mult de o zi. Așa că, cu răbdare și blândețe, așterne pe hârtie gândurile aducătoare de stres și pune întrebări legate de ele. Evident, vorbesc aici de gândurile repetitive și nu de toate, Doamne ferește!…Motivul pentru care Te invit să faci asta este pentru că, de pe hârtie, cuvintele nu se mai mișcă. Nu mai poți spune: ,,N-am vrut să spun asta”, pentru că o ai deja în față, negru pe alb.

– ,,Există înțelepciune la minut?”
– ,,Cu siguranță există”, a răspuns Maestrul.
– ,,Dar un minut nu este prea puțin?”
– ,,Nu, durează cu 59 de secunde prea mult”.
Maestru le-a explicat mai târziu discipolilor uluiți:
– ,,Cât timp durează pentru a vedea luna?”
– ,,Atunci, de ce sunt necesari toți acești ani de eforturi spirituale?”
– ,,Deschiderea ochilor unei persoane poate dura o viață. Vederea propriu-zisă nu durează mai mult de o fracțiune de secundă”, încheie blând Maestrul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Scrisoare catre fiinta interioara
  • Misoginismul porneste de la dependenta de femei
  • Traficanti de sentimente