Scotocind după AUR prin urma nisipului

Publicat în categoria Omul Nou

2.464 vizualizari

Motto:

,,Cum să cred în Dumnezeu, când nu mai departe de săptămâna trecută mi-am prins limba în carul unei mașini de scris electrice?”

(Woody Allen)

În filmul existenței, pulsiunea noastră de viață se va lovi de obstacole, este adevărat. Tensiuni producătoare de retrageri și blocaje vor diminua forța pulsiunii. Vitalitatea va avea de suferit. Ființa se va simți mai puțin VIE.
Din acest punct, cel care trăiește ignorându-și Puterea Interioară proprie va încerca să se conecteze la ceilalți și să găsească în ei, sau în exterior, o confirmare a valorii sale. Iar dacă nu găsește sprijinul necesar, va sfârși prin a crede că nu valorează nimic, că nu este la înălțime și că nu i se poate întâmpla nimic bun. Atunci va fi atins un punct de contradicție alarmantă.
PUTERNIC la origine și capabil să se autodetermine prin forța inspirațiilor și aspirațiilor sale, el se va trezi dependent de diverse stimulente superficiale, destinate să păcălească resemnarea și dificultatea pe care le încearcă trăind în afara luminii sale. Dacă vrei, poți constata că se produce o distanțare între el și el însuși.
Totuși mecanismul vieții este atât de bine pus la punct, încât această distanțare îi va fi semnalată prin dureri fizice sau psihice, accidente pe traseu și conflicte cu ceilalți. Nu este nimic rău în astfel de circumstanțe. Nu este cazul să ne simțim vinovați. Asemenea situații nu sunt o urmare a reacțiilor unui Dumnezeu mânios, nici o pedeapsă pentru eventualele noastre păcate. Ele se supun unei mecanici uluitoare, care face să nu ne putem îndepărta de noi înșine și de ceea ce ne garantează fericirea, fără să resimțim consecințele.

Povestea ne spune că un om a avut odată un vis ciudat.
Se făcea că mergea pe o plajă împreună cu Dumnezeu. Pe cer îi apăreau proiectate scene din viața sa. El a observat că fiecărei scene îi corespund pe nisip două seturi de urme de pași: unul era al lui și celălalt al lui Dumnezeu.
După ce ultima scenă din viață i-a trecut prin fața ochilor, el s-a uitat din nou în spate, la urmele de pași. A observat cu această ocazie că tuturor momentelor cu adevărat grele din viața sa le corespundea un singur set de urme de pași de nisip. Supărat, el s-a întors către Dumnezeu și l-a întrebat:
,,Doamne, mi-ai spus odată că dacă mă decid să te urmez, nu mă vei mai părăsi niciodată. Am observat însă că ori de câte ori am avut necazuri mari în viață, în urma mea nu există decât un singur set de urme de pași. Cum se face, Doamne, că ori de câte ori mi-a fost cu adevărat greu în viață m-ai părăsit?
Domnnul i-a răspuns:
,,Copilul Meu drag. Eu Te iubesc prea mult ca să Te părăsesc vreodată. În momentele Tale grele, urmele de pași pe care le-ai văzut întipărite pe nisip erau ale Mele, nu ale Tale, căci în acele momente Te-am purtat în brațe”.

Altfel spus, ca orice sistem VIU, și al nostru se supune unei legi de autoreglare interioară. Acest lucru este valabil atât pentru domeniul fiziologic, cât și pentru cel psihic. Sistemul nostru este asemenea unui tren pe șine. Roțile lui sunt atât de bine aliniate, încât, cum apare o deviere, se produce un scrâșnet. Nu înseamnă că trenul deraiază, ci că nu este bine reglat. Putem deduce fără a transpira neuronal prea mult că obstacolele sunt ca niște semnale luminoase, deoarece pot face posibilă o reglare. Pe cale de consecință, înțelegând fenomenele prin această prismă, nu există nimic scris dinainte.
Existența se joacă de la o clipă la alta.
Putem să ne risipim într-un mod deplorabil viața, refuzând să ne ascultăm scrâșnetele interioare, sau, dimpotrivă, să o transformăm CONȘTIENT, într-o operă de artă. Alegerea ne aparține.
Bineînțeles, ca să existe posibilitate de alegere, trebuie să existe cineva care să aleagă. Nimic realmente transformator și creator, nimic din ceea ce face ca o ființă să fie reală, nu se poate produce fără o autorizație dată din interiorul Celui care face alegerea. Astfel, constatăm precum găina uimită de sfericitatea oului că, atâta timp cât nu este trezită conștiința, totul se întâmplă în mod accidental. Fericirile și nefericirile vin și pleacă la întâmplare, se supun simplei mișcări a vieții, semnalându-i stăpânului casei că el nu s-a instalat încă în acea casă. De unde și expresia populară că ,,treci prin viață ca o găină beată”…
Mă vei întreba cu siguranță: Ce e de făcut atunci? Cu riscul de a Te dezamăgi, răspunsul este dezarmant de simplu:

Primul lucru ce trebuie făcut este să nu faci nimic.

Întrucât este vorba despre a conștientiza ce anume acoperă ca un văl elanul vieții, trebuie mai întâi să avem ÎNȚELEPCIUNEA de a nu întreprinde nimic și de a observa vălul. În fine, dacă mă întrebi de unde să începi, este iarăși simplu: e bine să începi cu o observare fină și binevoitoare a propriilor mecanisme de obstrucționare. Cu alte cuvinte, să devii un OBSERVATOR blând și bun cu Tine.
Este unul din principiile secrete ale marilor inițiați, ce a stat ascuns de ochii profanilor vreme de mii de ani. Sinele (Dumnezeul din Tine) se joacă de-a v-ați ascunselea, creează forme iluzorii( în sensul de efemere) de care apoi uită (își contractă conștiința), pentru a le redescoperi încântat și terifiat, după caz. Acest JOC nu se termină niciodată și seamănă cu piesele de teatru sau filmele din lumea noastră pământeană, în care actorii trec prin întâmplări mai mult sau mai puțin obișnuite, pentru ca, la final, să iasă teferi pe scenă, culegând aplauzele publicului. Notează că actorii sunt absolut serioși (se antrenează săptămâni întregi pentru asta), astfel încât senzația pe care o ai tu, spectatorul, să fie cât mai reală. Însă totul este o mascaradă! Pe scenă nu se întâmplă nimic real. Actorii mor sau se îndrăgostesc sau se luptă sau se urăsc doar de dragul jocului, pentru plăcerea de a juca.
La fel face și Sinele Tău, actorul-regizor cu o infinitate de fețe. Când știi că nimic nu este real, îți poți permite să fii relaxat și voios. Teatrul este peste tot, în jurul Tău. Actorii sunt desăvârșiți, scenariul e genial. Când nu ești amețit(ă) de vârtejul acestei lumi, îl poți recunoaște cu ușurință pe Dumnezeu atât în cei pe care-i iubești, cât și în cei care Te enervează prin prostia lor ( ai grijă să nu le spui direct, în față!…).
În iconografia hindusă, Shiva-Distrugătorul este înfățișat cu foarte multe mâini. Una dintre aceste mâini face un anumit gest ( o mudra), gest ce înseamnă ,,Nu Te teme!”. Înțelegi? Nu ai de ce să Te temi în această viață (și nici în următoarele), pentru că totul este o înscenare. O uriașă piesă de teatru, reunind actori ce au atins măiestria. Ei joacă atât de bine încât chiar și ei au ajuns să creadă în ea. Au ajuns, ce ironie, să se identifice chiar cu rolurile create de ei!… Ce tragi-comedie pe capul lor!
Cum dai din nou la o parte vălul-cortina care Te ține captiv inconștient în acest joc? Doamne, iarăși e extrem de simplu ( pe bune!):
OBSERVĂ cum te simți. Observă ca apare sau ce dispare din Viața Ta. Trăiește evenimentele care vin peste Tine ca și cum le-ai produce într-o parte nevăzută a minții Tale gigantice. Trăiește evenimentele ca și cum nu ai avea minte și corp, adică ai fi doar un OBSERVATOR invizibil al întâplărilor. Vei deveni astfel, încet dar sigur, un Explorator Conștient al Experienței magice pe care ți-o oferi cu BUCURIE, scotocind cu curiozitatea Copilului Divin din Tine prin urmele de nisip lăsate de viețile Tale și descoperind astfel AURUL alchimic de care pomeneau mereu strămoșii noștri înțelepți: BUCURIA DE A TRĂI CONȘTIENT, dincolo de vălul iluziei Maya.
Vestea cea bună, în toată această poveste, este că ne-am născut pentru a fi fericiți și că vom fi chemați să dăm socoteală, dacă uităm acest lucru. Ca toți copacii, ca toate plantele, avem menirea de a crește, de a ne dezvolta și de a înflori spre satisfacția noastră și a celor din jur. Anumite rădăcini sunt atât de viguroase, încât vor trece printr-o fundație de beton pentru a-și urma drumul. Într-atât de mare este forța fermentului de BUCURIE care constituie fundamentul ființei noastre.

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Femei Frumoase
  • Hotii de sexualitate
  • Iertarea, lupul cu probleme psihologice si perceptia realitatii