Spermatozoidul vindecător

Publicat în categoria Omul Nou

221.565 vizualizari

Motto: ,,Îmbătrânirea înseamnă tensiune ridicată, colesterol ridicat, anxietate ridicată si pofta scazută de sex. La vârsta mea „sexul protejat” presupune să nu cazi jos din pat…(Woody Allen)

Umorul este spiritualitate iar spiritualitatea este umor. Un arab bătrân și înțelept a spus cândva că Dumnezeu este un umorist care se joacă – pe scena unui teatru cosmic – în fața unei audiențe căreia îi este teamă să râdă….

Un discipol dintr-un templu Shaolin își întreabă mentorul spiritual:
– Întelepte și onorabile Maestre, ați putea să-mi spuneți care este diferența dintre o perlă și o femeie? Maestrul îi răspunde:
– Diferența, mic, umil și neștiutor scarabeu, este că perla poate fi „înșirată” din două părți, iar femeia dintr-o singură parte…
Discipolul și mai confuz, insistă:
– Dar, Maestre, cu toată rușinea pentru a fi îndrăznit să contrazic înțelepciunea dumneavoastră, trebuie să vă comunic faptul că am auzit vorbindu-se despre femei care se lasă „înșirate” de pe ambele părți!…
Cu un mic surâs, Maestrul îi răspunde:
– Atunci, nu este o femeie, ci este o perlă!…

Umorul și optimismul, ca mod de viață, sunt călătorii spirituale. Nu ai nevoie decât de trei lucruri pentru a urca la bord:

Unu: să fi câștigat Marea Cursă a Spermatozoizilor.

Doi: să fi fost născut la o vârstă fragedă.

Trei: să fi citit acest articol. (glumesc !…).

Pe primele două le-ai realizat cu succes. Felicitări ! Vrei dovezi ? Nu-i așa că miliarde de spermatozoizi au fost împreună cu Tine în acea cursă feroce ? Miliarde de frățiori și surioare și-au dat duhul de-a lungul ei, fiindcă Natura știe cum să se asigure că numai cel mai puternic și mai frumos să poată ajunge să participe la acest fapt numit Viață. Numai un singur spermatozoid din miliarde a reușit la acel o-dată-pe-lună-ovul – și acela ești TU! Așa că, data viitoare când te vei simți la pământ, du-te la oglindă și șoptește ușor acelei creaturi care te privește: ,,Dragă, fără tine sunt nimic. Ai câștigat marele concurs al spermatozoizilor ! Sunt EU, spermatozoidul vindecător, în loc de altcineva !”

N-ar fi viața un pic mai distractivă, dacă, în loc sa luăm de bună observația lui Shakespeare cum că „toată lumea este o scenă”, ne-am îndepărta din când în când de ea, am comanda un suc răcoritor de portocale și pop-corn(neapărat!), și am privi de la distanță micuța noastră dramă numită „Viață”?…dar nu mai mult de trei rânduri în spate și în centru dacă se poate, vă rog !… Te invit să depănăm câteva amintiri, învelite foarte atent între foițele timpului. Spectacolul a mers mai departe. Nu mai știi nimic despre prințesa Inimii Tale sau despre eroul Visurilor tale. Ce s-a întâmplat cu ei? Unde s-a dus măreția acelor momente, gravitatea și caracterul lor decisiv? Acum părăsește trecutul! Du-te în viitor. Fă un salt de 50 de ani. Nu trebuie neapărat să fii o cotoroanță sau un moșneag senil. E suficient să nu mai poți alerga sau să nu mai știi unde ți-ai pus proteza dentară. Erai sigur(ă) că ai pus-o în pahar, fir – ar să fie de treabă! Și acum, din viitorul devenit prezent privește la Tine, cel din prezentul devenit trecut. Cât de mult mai contează frământările tale, problemele tale, grijile sau dezamăgirile Tale? Ambiția de a realiza ceva, fuga nebună după bani sau recunoaștere socială, cât de profunde sau serioase îți mai par? Și acum să amplificăm. Fă un salt nu de 50 de ani, ci de 5000 de ani. Privește din nou la Tine, cel din 2016. Observă-ți din nou fricile, surescitarea, goana după succes, evitările. Încă nu poți râde?… Înţelegi acum la ce mă refer?…

Este destul de greu să încerci să fii vesel(ă) atunci când porți cu Tine povara trecutului. O cale de a te descurca cu o parte din suferință, furie, frică și neșansă este să descoperi umorul în lucruri și apoi să râzi de ele…Cândva, Mahatma Gandhi spunea: „Fără simțul umorului, m-aș fi sinucis demult”. Așa că l-au omorât alții…

Esenţa umorului este să vezi ce este amuzant în legătură cu Tine. Nu există nimic mai amuzant decât lucrurile mici care pretind că sunt mari. Și reciproca este valabilă… Să ai umor presupune să ai simţul proporţiilor. Să vezi realitatea așa cum este. Și dacă ești cinstit cu tine însuți, vei admite că realitatea este mult, mult mai vastă decât magnifica ta ființă. Cei care mai pot râde de ei înșişi, în ciuda dificultăților cu care se confruntă, se vor vindeca rapid. La ceilalți, procesul va fi mai îndelungat, iar rezultatele nesigure. În același fel intuiesc nivelul de evoluție psihologică. Oamenii înţelepţi nu se iau prea tare în serios și sunt primii care se amuză de propria lor prostie. Mă tem că aici ei au puțini contracandidați. Deduci, prin urmare, la ce nivel de înţelepciune am ajuns, săracul de Mine!… Nu poți râde de tine însuți dacă nu poți ieși în afara acestei sfere pline de valoare şi importanţă care este Eul tău. A râde de tine însuți (evident, atunci când e cazul) înseamnă a reuşi diferențierea Eu – Sine, adică a privi, de la nivelul Sinelui, manifestările carghioase ale Eului. Este ca și cum ai privi la tine ca la altcineva, doar că nu o faci din afara ta, ci dinăuntrul tău. Altfel spus, înseamnă a ieși din încătușarea teribilă a iluziei Eului (închisoarea Eului) și a adopta perspectiva mai largă și mai detașată a Sinelui. Cum tranziția de la Eu la Sine este esența cercetării spirituale, rezultă că cei care pretind a fi atins un grad înalt de evoluție spirituală, fiind excesiv de serioși, nu sunt cu mult diferiți de maimuțica îmbrăcată în costum care pretinde că e directorul Grădinii Zoologice. Faptul că Iisus nu a râs niciodată îmi ridică mari semne de întrebare nu asupra lui Iisus, ci asupra celor care au redactat sau cenzurat Evangheliile. Un om cu o asemenea forţă spirituală, care nu evita prostituatele și mergea la petreceri, care îi invita pe oameni să se bucure și să sărbătorească („Bucurați-vă și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer”, Luca 6, 23) este obligatoriu sa fi avut umor.

Crezând că ești altcineva decât ești (Sinele), identificându-te cu Eul, ai devenit victima unei ridicole limitări. Simțul umorului distruge aceste bariere penibile. Când știi că există milioane de galaxii, că într-o galaxie sunt milioane de sisteme solare, cum te-ai mai putea agăța de micuțul tău Eu? Cum să nu râzi când te descoperi făcând asta? Cum să nu râzi când realizezi diferența dintre a privi lumea prin gaura cheii și a ieși afară, sub cerul liber?

…ȘI DACĂ VIAȚA ESTE O PIESĂ DE TEATRU? Meditează puțin la această idee…

…așa că încearcă. Privește totul ca pe o piesă de teatru, timp de 24 de ore. Observă-i pe acești oameni în calitate de personaje. Ei împreună cu Tine și reacțiile tale (pe unii îi iubești, pe alții i-ai strânge de gât) faceți parte din distribuția acestei piese de teatru pe care te-ai obișnuit să o numești, simplu, VIAȚA TA. Compară ceea ce simți în aceste 24 de ore cu ceea ce simți atunci când ești superconvins(ă) că lumea este reală, că nu are nimic din structura unui joc și că, pe ansamblu, e destul de ,,naşpa”. Este o invitație la a-ți juca rolul fără a fi tensionat(ă). Îți joci rolul și în același timp ești LIBER(Ă) de el, deoarece EȘTI CONȘTIENT(Ă). Îți joci rolul cât poți Tu de bine, dar rolul nu te acaparează. Poate ți s-a oferit un rol mai năstrușnic sau greu de înțeles de către cei din jur. Nu te deranjează asta. Tu știi că este doar un rol, în ceea ce pare a fi, după caz, o comedie sau o tragedie. Tu știi cine ești sau, mai exact, știi că rolul e ca un fel de haină, la care, la un moment dat, vei renunța. Până atunci o porți, deoarece ai priceput sensul mai profund al acestei piese…
…și după 5000 de ani, ne reîntâlnim spontan și tragem o porție zdravănă de râs, privind amuzați la rolurile jucate în 2016 (dar numai după ce punem la loc sigur protezele!)…

atar

Sursa foto: Alex Grey (pictură)

12 răspunsuri la “Spermatozoidul vindecător

  1. Insusi articolul tau e o combinatie delicioasa de adevaruri profunde ale esentei umane, invelite in straturi de umor delicat… Ceea ce m-a facut sa il savurez maxim. Mai vreau 🙂

  2. Doua mici precizari tehnice.

    Nu sunt ‘miliarde’ de spermatozoizi, ci doar cateva (putine) sute de milioane. Vreo patru. In plus, marea majoritate a spermatozoizilor nu sunt construiti pentru a castiga cursa ci doar de a-i sprijini pe cei cativa ‘sprinteri’ sa o castige. Cei mai multi sunt facuti pentru a le ingreuna activitatea eventualilor sprinteri ai unor echipe adverse. E un mit asta cu milioane, sute de milioane, miliarde de competitori. Nu o cursa chiar *atat* de stransa. Dovada e ca o castiga multi. 😀

    1. Mulțumesc pentru precizări. Articolul este o metaforă și invită la deschiderea fiecăruia spre o perspectivă mai detașată, umoristică asupra vieții. Textul nu are pretenții de informații documentate. Nici nu s-a dorit în intenție așa ceva. De regulă, atunci când folosesc informații ”tehnice”, precizez în mod obligatoriu sursa autorizată (vezi de exemplu articolul ”Glanada pineală…”). Recunosc, nu e ușor să Te detașezi de importanța eului atotștiitor, și plin de sine ( a se citi cu s mic…). Ironic sau nu, până la urmă simțul umorului este un privilegiu de care (deocamdată) nu mulți se pot bucura…oare de ce?…

  3. Simtul umorului nu e neaparat o scuza pentru ignoranta (desi ignoranta poate fi des subiectul simtului umorului). Si oamenii (mai) informati pot avea simtul umorului, eu cunosc cativa.

    Mai degraba as zice ca cele doua caracteristici (informatia si umorul) coexista pasnic in fiecare dintre noi in diferite concentratii, fara sa se incurce una pe cealalata. 😉

    Altfel, despre articol numai de bine, ca daca nu era de bine nu comentam. 😀

    1. Atunci când se întâlnesc ”Lucrătorul bazat pe cunoaștere” și ”Creatorul empatic” are loc o alchimie care duce la o evoluție interioară a amândorura…Într-adevăr, informața și umorul pot coexista pașnic, ba chiar se pot completa într-un mod minunat. Mă bucur că ne-am întâlnit virtual (deocamdată)…

  4. Simt ceva inspiraţie din Umberto Eco, „Numele trandafirului”…
    Am întâlnit înţelepţi, oameni plini de har, a căror prezenţă şi comunicare nu necesita absolut deloc destinderea atmosferei prin glume sau aluzii umoristice.
    Sunt convins că Isus avea darul de a interacţiona cu plebeii fără să-i facă să râdă. Chiar nu mi-L pot imagina făcând stand-up comedy pentru a capta atenţia evreilor de acum două milenii, înainte de a le transmite sfintele învăţături.
    Adevăraţii înţelepţi au acel dar de a comunica de la suflet la suflet.
    Pentru cei lipsiţi de scânteia divina, muritori de rând, într-adevăr, umorul este un mijloc facil care le îngăduie introducerea vulgului în starea „ready”.
    Dar ce ar fi de preferat, o rugăciune sau a face haz de necaz? Circumstanţele ar trebui, probabil, luate în considerare.
    Sunt curios dacă a râs cineva ascultând Requiem-ul veselului Mozart…
    Cu siguranţă că umorul îşi are rolul lui – de multe ori vindecător – dar hai să nu generalizăm… era să zic, „să fim serioşi” 🙂
    Aş fi apreciat altfel articolul dacă nu ar fi fost strecurate acele remarci sordide la adresa Fiului lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului
  • Iisus se barbierește