Traficanti de sentimente

Publicat în categoria Omul Nou

1.872 vizualizari

Motto: „Tot ceea ce este valoros, este ezoteric” (Osho – Dincolo de     psihhologic)

            „Ezoteric inseamna rahat” (Osho – De la robie la libertate)

O parabola:

Un calugar zen a fost intrebat: „Ce obisnuiai sa faci inainte sa devii iluminat?”

El a raspuns: „Obisnuiam sa tai lemne si sa car apa de la fantana”

Apoi a fost intrebat:”Ce faci acum ca ai devenit iluminat?”

El a spus: „Tai lemne si aduc apa de la fantana”

Cel care adresa intrebarile a fost nedumerit. A spus: „Pai nu pare sa fie vreo diferenta”

Maestrul a raspuns: „Diferenata se afla in MINE. Diferenta nu se afla in actele mele, ci in fiinta mea – dar pentru ca m-am schimbat, toate actele mele s-au schimbat. Semnificatia lor s-a schimbat, proza a devenit poezie, pietrele au devenit predici, iar materia a disparut in intregime. Acum nu mai exista decat Dumnezeu si nimic altceva. Viata este acum eliberare pentru mine, este Nirvana”.

Asa o fi frate dar, pana la Nirvana sau Dumnezeu te manaca sfintii, spune o vorba din batrani. Si cine crezi ca ar fi stimabilii sfinti adunati gramada si harnici nevoie mare? Strans uniti in cuget si-n simtiri, tinuti laolalta de vanitate si teama, ei sunt o suma de pozitionalitati sau roluri cu masti aferente care nu constituie altceva decat „Egoul” nostru cel de toate zilele. O sursa importanta a egoului (eului) tau (si al meu, stai linistit!) consta in credinta ca el ar constitui sursa intelegerii si supravietuirii noastre. Il privim ca pe o interfata a noastra cu lumea, ca pe elementul de legatura care, asemenea unui ecran de televizor, ne aduce lumea si semnificatia sa. Ne temem ca fara el suntem pierduti.

De-a lungul vietii noastre, eul/sinele/egoul a constituit punctul central al atentiei si stradaniei noastre. Prin urmare, investitia emotionala in el a fost enorma.

Eul constituie deopotriva sursa si obiectul stradaniei noastre, lui ii atribuim intreaga gama a sentimentelor, pierderilor, acumularilor, victoriilor sau tragediilor umane.

Devenim obsedati de EU si ne indragostim de aceasta entitate, de rolurile sale, de vicisitudinile sale. Volumul mare de investitii pe care il facem in acest sine il fac sa para prea valoros pentru a renunta. Sutem ancorati in el prin toti anii de familiaritate intima, prin sperantele, asteptarile si visele noastre. Ne atasam de acest EU pentru ca il consideram a fi centrul experientei vietii insesi.

Incet dar sigur, devenim niste traficanti de sentimente adaptandu-ne rolurile in functie de nevoia noastra disperata de a fi iubiti. Si dupa aceasta investitie de o viata in ceea ce credem ca ar fi sinele nostru real, apare la orizont spectrul mortii. Informatia ingrozitoare ca acest „eu” este destinat sa se sfarseasca pare incredibila. Perspectiva mortii care implica un sfarsit definitiv al acestui „eu” pare nedreatpta, bizara, ireala sau tragica. Ne face sa fim seriosi, gravi sau infricosati. Ne luam in serios rolurile, coplestiti fiind de importanta lor in microuniversul pe care il patronam cu o surprinzatoare si adorabila inconstienta. Ei, dar nu chiar toti dintre noi ne luam egoul chiar asa in serios. Starea noastra subtila de traficanti de sentimentene permite sa manifestam rolul vanatorului atras mai tot timpul de ceea ce nu are…

„Auzi Ramon”, a spus Nomar cand cei doi s-au intalnit intr-o zi pe strada ” am tot vrut sa te intreb ceva”.

„Spune Nomar” a spus prietenul sau.

„Sotia mea e cam grasa, de fapt, cand isi da seara burtiera jos, arata ca o balena. Sotia ta e tot asa?” a intrebat Nomar.

„Ah, nu! Sotia mea are o silueta minunata. De fapt, e atat de zvelta ca nu mai poarta nimic pe dedesupt si este foarte atractiva” a raspuns Ramon.

„Ei bine, a continuat Nomar, „sotia mea e atat de urata incat la culcare isi acopera fata cu creme. Sotia ta nu face asa?”

„Ah, nu! Sotia mea nu are nevoie de creme sau de machiaj, iar parul ei e splendid”, a raspuns prietenul.

„Bine Ramon, mai am doar o curiozitate: atunci cum se face ca umbli dupa nevasta-mea?”

Aceasta este calea egoului – traficant de sentimente – sa umbli mereu dupa nevasta altuia, sa vanezi mereu un lucru pe care nu-l ai.

In realitate cam asta e: lumea asa cum o privesti, te reflecta. Orice vezi in jurul tau este mai mult o reflexie a ta decat a oricarui alt lucru real de acolo. Neavand aceasta constienta, egoul – sinele traficant de sentimente – devine foarte valorizat ca si cum el ar fi eroul sau eroina vietii cuiva. El ia pe rand rolul de actor, victima, cauza, este facut responsabil de toate neimplinirile dar, in acelasi timp, primeste toate laudele. Intr-un cuvant, este considerat actorul principal in melodrama vietii. Acest lucru pretinde, de asemenea, ca sinele sa fie aparat iar supravietuirea sa devine cea mai importanata.

Astfel, cand ne fura inconstient rolul traficantului de sentimente, ceea ce ne amintim adesea nu constituie decat o inregistrare a iluziilor trecute. Toate actiunile trecute au fost fundamentate, de fapt, pe o iluzie: aceea ca gandurile noastre dintr-un anumit moment s-ar fi suprapus perfect cu propria noastra fiinta ( a se citi Sinele Superior).

„Parea o idee buna pe atunci…” iata o fraza ce contine multa intelepciune.

Sursa foto: Daniel Gaucan, „Traitor si spirit liber”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Dincolo de frontiera gandului
  • Scrisoare catre fiinta interioara
  • Misoginismul porneste de la dependenta de femei