Treziti-va!

Publicat în categoria Omul Nou

4.350 vizualizari

Se zice ca Iisus, Sfantul Petru, Sfantul Andrei si Diavolul stateau la taifas laudandu-se fiecare cu faptele sale. Iisus vorbeste primul si din multele minuni pe care le-a savarsit povesteste despre cum a mers pe apa. Sfantul Petru, mai umil, cum ii sta bine unui discipol povesteste depre cum a inventat el statul la coada contribuind astfel la civilizarea omenirii. Sfantul Andrei, care nu vroia in niciun caz sa para mai prejos decta Sfantul Petru se lauda si el ca ar fi inventat ceasul cu alarma contribuind astfel la dezvoltarea tehnologiei. Diavolulu isi radea in barba auzind toate acestea pentru ca, evident, el inventase snooz-ul.

Dar nu despre felul in care ma trezesc in fiecare dimineata imbinand vinovat lucrarea diavolului cu cea a lui Dumnezeu as vrea sa vorbesc in articolul acesta. Si nu vreau sa vorbesc nici depre cealalta trezire (la care bineinteles ca aspiram cu totii!) – cea spirituala. Ci mai degraba sa povestesc cum m-am trezit eu intr-o buna zi ca trece timpul pe langa mine.

Sigur, citim in fiecare zi in ziare si pe net tot felul de vesti, care mai de care mai imbucuratoare ( si pe alocuri nedocumentate) despre cum ca „noua tinerete” incepe la 30 de ani, ca la 50 de ani mai avem o viata inainte si ca batranetea nu incepe decat undeva departe pe la 75 de ani.

Ca speranta de viata a crescut raportat la generatiile trecute e poate un fapt acceptat statistic desi si aici as putea sa ma intreb filosofic despre care generatii vorbim de fapt, si bineinteles care era acea speranta de viata raportat la care suntem in crestere.

Si departe de mine intentia de a denigra acest trend pozitiv care ne asigura indirect ca moartea poate fi un lucru cert, dar este atat de indepartat si in vesnica miscare extracentrica incat nu o sa ne ajunga de fapt niciodata.

Aceste statistici ne fac poate frica de moarte mai acceptabila si poate chiar ne prelungesc viata (prin efectul placebo mai ales), dar ma indoiesc ca ne fac sa traim mai bine. Asta pentru ca intretinandu-ne sentimentul ca avem timp, ne intretin indirect si procrastinarea care in timpuri nu cu mult indepartate se numea si lene. Am observat ca in ultima vreme sfanta lene (care avea si ea avantajele ei, macar ca era sfanta si vag blamata) a cam cazut in desuetudine, acum procrastinam cu totii…Nu e de mirare ca amanam in mod epidemic tot ceea ce poate fi amanat ca doar avem timp!

In niciun caz nu as vrea sa seman panica printre cititori, si nici nu sunt adepta unei atitudini fataliste, cu toate acestea as vrea sa trag un semnal de alarma tuturor celor care ca si mine isi umplu viata la intamplare cu fapte diverse, complacandu-ne linistiti…TREZITI-VA, timpul nu asteapta pe nimeni!

E drept ca omul e dator sa spere si ca atat cat suntem (relativ) tineri si sanatosi nu avem de ce sa ne facem probleme…si totusi m-am trezit intr-o zi ca viata ma traieste ea pe mine si nu eu pe ea, ca dusa de valul calatoriilor exotice, relatiilor fara obligatii si evenimentelor mondene ma inregimentasem in armata celor care isi umplu inconstient viata cu nimicuri, in asteptarea evenimentului, foarte indepartat, dar sigur al mortii.

Si totusi, intre cele doua evenimente majore (nasterea si moartea), punctata sacadat de succesiunea aniversarilor noatre, se intinde viata. O viata pe care poate ar trebui sa o traim cu mai multa responsabilitate, daca nu cu frica, macar cu intelegerea ca timpul nu sta pe loc ca ACUM este vremea sa…si acum vine lista cea lunga:
sa fiu frumoasa
sa fiu fericita
sa scriu articole
sa salvez lumea
sa rad necontrolat
sa imi vad visele cu ochii (ca sa constat fireste ca nu aduc fericirea – dar asta e o alta poveste)
sa cladesc si sa daram ceea ce am cladit
sa gresesc
sa cad
sa ma ridic
sa fac lucruri ridicole
sa meditez
sa invat ceva nou
sa tip

 sa imi spun punctul de vedere (chiar daca nu il impartaseste nimeni altcineva)
sa nu beau champagne daca nu-mi place chiar daca toti cei de la masa o fac
sa imi dau voie sa fiu obosita uneori
sa comand direct desertul (spre surprinderea indignata a chelnerului al carui univers a fost zdruncinat pe veci de o astfel de fapta)
sa imi dau demisia
sa castig bani,
sa alerg,
sa nu fiu serioasa…

…SA TIN LUMEA ASTA IN PUMNUL MAINII SI SA O SIMT CUM VIBREAZA DE VIATA! Toate astea pentru ca dragii mei, NU AVEM TIMP, avem numai o oportunitate fantastica DE A EXPRIMA CREATIA IN FIINTA cu conditia sa acceptam provocarea si sa nu mai asteptam pentru ca nu e nimic de asteptat!

2 răspunsuri la “Treziti-va!

  1. Din pacate, nu „busola”,este problema, cu totii am pierdut „locul si rostul” in viata asta…cei batrani, de bine, de rau, au prins perioade in viata lor in care s-au bucurat de …omenie ! Astia „mici”, de vreo 30 de ani nu mai au nimic…si nici cu ce sa inlocuiasca acest…nimic !!!

    1. Cred ca aveti dreptate, ne confruntam cu o „lipsa a rostului” asa cum foarte frumos spuneti. Banii, sexul, faima sunt pseudo valorile care au fost vandute generatiilor tinere pe post de idealuri…de catre cine? Simplu: televizorul in fata caruia i-am crescut cuminti (ca macar nu spargeau nimic prin casa!), scoala care nu a fost in cele mai bune din cazuri in stare sa invete mai departe de faimoasele comentarii pe derost, globalizarea, lipsa iubirii… si va invit si pe dumneavoastra sa completati (daca vreti!) lista lunga a motivelor care credeti ca ne-au adus in aceasta situatie… Sigur, noi cei de la Vesti Bune speram ca aducem aportul nostru (infim!) la recrearea rostului, la regasirea unor valori mai autentice, mai aproape de viata macar prin stimularea unor discutii ca cea de acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Femei Frumoase
  • Hotii de sexualitate
  • Iertarea, lupul cu probleme psihologice si perceptia realitatii