Umbra, Mon Amour!…(1)

Publicat în categoria Omul Nou

12.207 vizualizari

Motto: ,,Cu toții suntem în șanț, dar unii dintre noi privesc către stele”. (Oscar Wilde)

 

Povestea spune că odată, într-un mic oraș portuar japonez, o tânără femeie a rămas însărcinată cu un marinar ce se afla în trecere. Nevrând să-și asume responsabilitatea creșterii copilului, a spus că tatăl acestuia era un călugăr de la o mănăstire de pe muntele din vecinătate. Când s-a născut copilul, tatăl femeii, furios, l-a dus pe băiat la mănăstire și i-a spus călugărului: ,,Fata mea mi-a spus că Tu ești tatăl acestui copil. Acum trebuie să-l crești.”

Călugărul a privit copilul, s-a gândit o clipă, a răspuns calm ,,Așa să fie oare?”, apoi l-a luat pe băiat cu el și l-a crescut ca și când ar fi fost propriul său fiu.

Mulți ani mai târziu, mama s-a îmbolnăvit și, pe patul de moarte, a mărturisit că nu călugărul era tatăl băiatuluii. Tatăl ei, îngrozit, s-a reîntors la mănăstire. Îngenunchind în fața călugărului, i-a spus: ,,Îmi pare rău. Fiica mea și-a mărturisit necinstea. Am să iau copilul înapoi acum.”

Călugărul s-a uitat la el, l-a privit o clipă pe băiat și a răspuns ,,Așa să fie oare?”, după care l-a înapoiat pe copil.

 

Fiecare întâmplare are un DAR ascuns. Permițând ca ceea ce este să fie, e SEMNUL că începi să înțelegi și să integrezi Umbra, cea care Te urmărește clipă de clipă în Marea eXperiență numită Viață. Instrumentul perfect care oglindește procesul Umbrei este CORPUL TĂU. Acesta semnifică, adesea cu un mare rafinament, dizarmoniile psihologice pe care le conţii, dar refuzi să le admiți. Corpul îşi „asumă” durerea pe care Eul o refuză. Este un gest de mare COMPASIUNE al Corpului despre care avem tendinţa să credem că este inert… într-un fel, Corpul acceptă să fie „crucificat” pentru păcatele pe care Sufletul Tău le știe dar egoul Tău nu vrea să le recunoască.

Ideea că suferinţele Corpului sunt modalităţi de a traduce suferinţa psihologică reprimată îţi poate părea nouă sau chiar incredibilă. Te asigur că nu este nouă. Ştiinţele esoterice, în special cele orientale, sunt din vremuri străvechi conştiente de reflectarea în Corpul fizic a perturbărilor vibratorii din structurile sau „învelişurile” mai subtile ale omului. Nimic nou sub soare. Ea nu este nici incredibilă. Oamenii care îşi asumă responsabilitatea pentru trăirile şi gândurile negative, reuşind să le gestioneze mai adecvat, se eliberează de simptome fizice extrem de supărătoare sau neplăcute, adică de boală.

De aceea, a fi mai ATENT la ceea ce se întâmplă în Interiorul Tău, eventual asistat de un expert al domeniului, este un mod de a-ţi păsa şi de sănătatea Ta fizică. De exemplu, dacă ţi-aş spune că resentimentele intense şi ura neexprimată se pot manifesta într-un cancer, ai ciuli urechile? Ai deveni oare mai preocupat pentru a-ţi pune sentimentele negative în cuvinte? Ştiu pe cineva care s-a gândit să-şi cumpere un sac de box pentru a se elibera de furia acumulată în raport cu o figură parentală. Poate ţi se pare ciudat. Te asigur că este o decizie înţeleaptă. Mai bine loveşti un obiect care este făcut pentru aşa ceva decât să Te loveşti pe Tine însuţi, pe dinăuntru.  Știi ce se va întâmpla dacă îţi tratezi boala fără să ai acces la semnificaţia ei psihologică? Vei face altă boală peste un timp. Te-ai gândit vreodată că ţi-a slăbit vederea deoarece nu vrei să mai vezi ceva sau pe cineva? Din punct de vedere psihologic, degeaba ţi-ai pus ochelari. Problema nu s-a rezolvat. Te-a trăznit gândul că faci pietre la rinichi, adică concretizezi în interior, tocmai pentru că nu-ţi dai voie să concretizezi în afara Ta? Că Te constipi deoarece nu „dai drumul” anumitor gânduri sau trăiri afective?

Umbra este compusă din conţinuturi psihice de care suntem jenaţi sau stingheriţi, de care ne este ruşine sau care ne par complet nepotrivite cu imaginea pe care vrem s-o lăsăm celor din jur. Poate că nimic nu sună mai adevărat ca în cazul tendinţelor noastre instinctive sau, ca să fiu mai frust, pornirilor animalice. Animalul din om nu este decât o Energie primitivă, neprelucrată, care se mişcă în acord cu legile naturale. Aceasta Energie brută este cât se poate de reală şi e inutil să Te prefaci că nu există, să o ascunzi sau să o poleieşti. Aceste încercări sunt nevrotice şi sortite eşecului. Animalul există şi problema nu este cum să scapi de el, ci cum să-l foloseşti. Dacă eşti Înţelept, îi vei pune la treabă energiile, adică îl vei „îmblânzi” şi determina să lucreze pentru Tine. Asta o să-ţi ia ceva timp, nervi şi transpiraţie. Dacă nu eşti atât de înţelept sau eşti chiar la fel de inteligent ca noaptea, Te vei lupta cu el, îl vei anestezia, vei încerca să-l ucizi. Nici o şansă, oricât ai fi de perseverent. Energiile primitive pe care, din teamă că nu le faci faţă, le-ai blocat la nivelul Umbrei nu s-au evaporat. Animalul stă ascuns imediat sub faţada de persoană civilizată, cultă sau manierată. Tendinţele biologice netransformate pot exploda în orice clipă. Este ca şi cum ai sta pe un vulcan care poate erupe în orice moment.

Școala, ideologiile, morala nu pot schimba fundamental animalul din Interior. Îl oprimă, îl izolează, îl cenzurează, îl sperie, îl adorm, dar nu-l schimbă. Transformarea trece obligatoriu prin actul conştientizării. Fără conştientizare, lăcomia, furia, invidia, ura, sexualitatea sălbatică, nu dispar, ci prind rădăcini mai adânci. Constrângerile, pedepsele, ameninţările fac aceste şabloane de reacţie, moştenirea trecutului nostru, să se retragă în abisurile inconştientului, în aşteptarea unor momente favorabile. Iar acestea se manifestă fără să le chemi la telefon!

Corpul, cu toate energiile lui, este un vehicul fabulos. Dintre toate învăţăturile spirituale, tradiţia tantrică a înţeles cel mai bine lucrul acesta. A fi împotriva corpului înseamnă a fi împotriva evoluţiei Tale. Este ca şi cum ai dori să escaladezi un munte, ai studia traseele, ţi-ai procura echipamentul necesar şi apoi ţi-ai tăia picioarele.

Un discipol a venit la Eremit și i-a spus:

-,,Dacă îmi spui unde este Dumnezeu, îți dau o monedă.”

Eremitul i-a răspuns.

-,,Dacă îmi spui Tu unde nu este, îți dau eu două monede!”

Parafrazând anecdota de mai sus, ar trebui să Te întrebi ,,Oare unde nu este Umbra” în viața Ta?!…Viaţa este în aşa fel creată încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Ele ne împing permanent spre evoluţie, ne împiedică să ne culcăm pe-o ureche şi să trecem prin viaţă ca gâsca prin apă. Ceva-ceva tot trebuie să se prindă. Cred că asta a fost speranţa secretă a lui Dumnezeu atunci când a conceput pulsiunile. Prevenitor din fire, s-a asigurat că frustrările, anxietăţile şi durerea nu pot fi reprimate la nesfârşit în inconştient. Nu există scăpare, sper că realizezi şi Tu asta. Mecanismul e perfect proiectat şi ne obligă să devenim conştienţi

Ei, poate nu chiar de azi. E şi mâine o zi!

 

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului
  • Iisus se barbierește