Universul pe receptie – lectia alpinistului

Publicat în categoria Omul Nou

724 vizualizari

Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”( Tudor Arghezi – Psalm)

M-am hotarat sa scriu astazi despre nevoia noastra de dovezi in ceea ce priveste chestiunile spirituale…pentru ca, sa fim seriosi, cu totii avem nevoie de dovezi, fiecare dintre noi a auzit macar o singura data un prieten entuziasmat de trairile interioare proprii (sau ale altora) si si-a spus cu scepticism ca prietenul trebuie sa fie un mare naiv.

In acelasi timp, fiecare am trait momentul acela de speranta amestecata cu indoiala in care am asteptat, am sperat sa fim noi cel ales…sa fim noi acela caruia universul isi deschide tainele…pe scurt, sa primim un semn (mama lui de semn!) din partea universului. Si totusi, cum spune englezul, ‘radio silance’…oare chiar nu e nimeni pe receptie?

Am citit de curand o anecdota care ilustreaza foarte bine dualitatea noastra in ceea ce priveste dialogul cu Marele Univers (Marele MUT!).

Un alpinist se hotarase intr-o zi sa escaladeze un munte inalt, de mare dificultate tehnica, mai ales ca era acoperit de gheturi in mare parte. Cand sa ajunga pe varf, aluneca si se pravaleste la vale. Totusi, cu chiu cu vai reuseste sa se agate de o stanca, ultima oprire inainte de a pica intr-o crevasa adanca unde cu siguranta i-ar fi putrezit (mai probabil inghetat) oscioarele. Neputand sa se salveze din aceasta situtie dificila, si singur fiind, alpinistul incepe sa strige cat il tin puterile (ca doar era viata lui in joc):

‘Ajutor, e cineva acolo?’

Evident, cum era singur pe munte, nimeni nu raspunde.

‘Ajutor, e cineva acolo?’

De data aceasta o voce se aude din departari:

‘Da, sunt aici, eu , Dumnezeul tau!’

Alpinistul auzind aceasta voce si fiind convins ca din cauza spaimei a inceput sa aiba ‘auzenii’ continua sa strige din rasputeri:

‘Ajutor, e cineva acolo?’

Aceeasi voce ii raspunde, de undeva de mai aproape:

‘Sunt aici, eu, Dumnezeul tau, ai incredere in mine! Da drumul la stanca de care te agati si nimic nu ti se va intampla, iti trimit doi ingeri sa te prinda, nu risti nimic.’

Auzind acestea, si din ce in ce mai inspaimantat, alpinistul striga din nou:

‘ALTCINEVA mai e acolo?’

Suntem cu totii alpinisti, opintindu-ne din greu pe muntele vietii noastre, cu micile, sau marile sale crevase, ramane o chestiune de alegere…caci, de!, liberul arbitru chiar exista ( Dumnezeu nu putea sa ii trimita ingerii fara ca alpinistul sa isi manifeste dorinta) …cum spuneam, ramane o chestiune de alegere daca ne urmam intuitia sau ramanem blocati in jocurile logice ale egoului. Oricare ar fi decizia noastra individuala, e bine sa ne amintim din cand in cand ca CINEVA E PE RECEPTIE!

d.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Ce l-a invatat Eminescu pe Einstein despre originile universului
  • Treziti-va!
  • Hoinareala emotionala