Vidul fertil

Publicat în categoria Dezvoltare Personală

395 vizualizari

Mă nasc greu… Iubesc timpul  dintre sfârşit şi început…sau dintre început şi sfârşit…iubesc senzaţia „vidului fertil”….ador starea de pântec ce plămădeşte o nouă viaţă…

 

Stau cu ochii închişi şi observ cum se cuibăreşte în mine mugurele unei noi aventuri. O aştept de mult, deşi nu am nici cea mai vagă idee despre ce şi cum va fi. Acum sunt liniştită, dar până nu demult, eram îngrozită de felul în care aş putea să fiu percepută de ceilalţi şi înţepenită de frica respingerii. E un scenariu de viaţă pe care am învăţat să-l recunosc din ce în ce mai repede şi de care sunt pregătită să mă despart…

Pentru că dualitatea este o iluzie, am decis să îmi ofer şansa de a rămâne un timp în  aşteptare, împreună cu frica, cu groaza, cu îndoiala, dar şi cu încrederea, iubirea,  bucuria. Un singur lucru am făcut diferit  – am rămas în starea de martor, observator atent al procesului de identificare, de ataşament necondiţionat, asezonat cu o ploaie de aşteptări ce uneori lua aspect de tornadă. Am stat aşa, iar experienţa personală mi-a arătat că nu m-a clintit nici vântul, că nu m-a udat nici ploaia şi nici că aş fi dispărut în neant. Dimpotrivă! Am primit daruri îndelung aşteptate. Aşa am descoperit că ele erau dintotdeauna aici, că nu am primit nimic, ci doar le-am văzut.

……………………………………….

Pauză. A sunat telefonul. Am răspuns, deşi era foarte important pentru mine să-mi continui ideea. M-am oprit pentru a primi o replică la ceea ce tocmai spuneam despre faptul că nu descoperim nimic, nu primim nimic, doar ne dăm voie să vedem ceea ce există deja. Replica vine de la cineva, sau mai bine zis de la o voce interioară care nu vrea să renunţe la suferinţă.

………………………………..

Pauză. Din nou….La telefon e aceeaşi voce. O ascult şi conştientizez câtă putere are, câtă energie stocată într-un trecut ce năvăleşte în prezent ori de câte ori se simte ameninţată de iertare, de nevoia de a merge mai departe eliberată, despovărata de gura lumii şi de credinţele ei.

Aleg să rămân în contact cu această energie, dar numai pentru a o aduna de prin toate miliardele de celule ce au găzduit-o atât timp, şi apoi de a o elibera ca într-o expulzie a ceva ce nu mai pot conţine…suferinţa, ruşine, vinovăţie, frică…Am avut nevoie de toate astea cât am mers cu spatele la prezent şi privirea mereu către trecut… Apoi m-am învârtit în cerc…

 

Sună telefonul, din nou…Acum e o voce diferită, cea a voinţei din mine care nu se lasa copleşită, care caută să înţeleagă, să cunoască şi să crească.Vorbesc cu cineva care îmi dă încredere să merg mai departe, pentru că tot ce am construit în ultimii ani începe să prindă contur.

……………………..

Pauză. Noapte. O nouă zi! M-am născut, din nou…!  Mă simt mai uşoară, eliberată de o mare responsabilitate. M-am certat mereu pentru lipsa responsabilităţii. Ironia “sorţii” mă aduce însă în situaţia de a vedea cum mi-am asumat responsabilitatea de a conţine şi de a trăi o altă poveste, diferită de a mea, pentru că aşa am crezut că se manifestă iubirea….

 

Mă întorc în vidul fertil, din care toate încep şi toate se termină, fără început şi fără sfârşit…doar noi înţelesuri, noi perspective, noi sau vechi de când lumea; nici noi, nici vechi…

În vidul fertil, în prezentul conştiinţei, în aici şi acum îmi propun să pun în cuvinte ceea ce se naşte din experienţa clipei. Scriu personal, foarte personal, pentru că doar ancorată în interiorul fiinţei mele, pot să relaţionez autentic cu Celălalt. Aleg să împărtăşesc pur şi simplu…Am prins curaj să Fiu ” pur şi simplu” pentru că nu sunt singură, sunt mulţi cei pe care îi iubesc şi de la care învăţ, cu care exersez…Recunoştinţa vouă!

Pe curând!

Cristina

 

P.S. “Vidul fertil” este un termen preluat din psihoterapia Gestalt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Cum sa fim fericiti
  • Stima de sine, cel mai recent Bullshit atacat de stiinta
  • Ne plac barbatii curajosi!