Visibilia ex Invisibilibus

Publicat în categoria Omul Nou

1.467 vizualizari

Motto: ,,Un hoț, dacă întâlnește un sfânt, va vedea doar buzunarele lui…Asta-i Viziunea lui”. (Visătorul)

Misticismul persan povestește despre un călător care se târa pe un drum aparent fără sfârșit. Era încărcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip îi atârna pe spate; un burduf gros cu apă îi era atârnat în jurul corpului. În mâna dreaptă ducea o piatră de formă ciudată, iar în stânga, un bolovan. În jurul gâtului, o piatră de moară se legăna la capătul unei frânghii roase. Lanțuri ruginite, cu care trăgea mari greutăți prin nisipul prăfos, îi răneau gleznele. Pe cap, omul ținea în echilibru un dovleac pe jumătate putrezit. Cu fiecare pas, lanțurile zăngăneau. Suspinând și gemând, se mișca înainte pas cu pas, plângându-se de soarta sa grea și de oboseala care îl chinuia. Pe drum, îl întâlni un fermier în căldura strălucitoare a miezului zilei. Fermierul îl întrebă:

-”O, călătorule obosit, de ce te încarci cu bolovanul acesta?”.

-”Groaznic de nătâng”, răspunse călătorul, ”nu-l observasem înainte”. Cu aceasta, aruncă piatra la o parte și se simți mai ușor. Iarăși, după ce merse cale lungă pe drum, îl întâlni un fermier care îl întrebă:

-”Spune-mi călătorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumătate putrezit de pe cap și de ce tragi acele mari greutăți de fier, legate de lanțuri în urma ta?”

Călătorul răspunse:

-”Sunt foarte bucuros că mi le-ai arătat! Nu mi-am dat seama ce-mi făceam mie însumi”. Își dădu jos lanțurile și zdrobi dovleacul în șanțul de pe marginea drumului. Încă o dată se simți mai ușor. Dar, cu cât mergea mai departe, cu atât începea să sufere din nou. Un fermier venind de pe câmp îl privi cu uimire și spuse:

-”O, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi până departe e mai mult nisip decât ai putea tu căra vreodată. Iar burduful tău mare cu apă – ca și cum ai plănui să treci deșertul Kawir. Tot drumul, un râu curat curge pe lângă tine și te va însoți în călătoria ta pentru mult timp.”

Auzind aceasta, călătorul deschise burduful și goli apa sălcie pe potecă. Apoi, umplu o groapă cu nisipul din ranița sa. Stătu acolo gânditor și se uită la soarele care apunea. Ultimele raze își trimiteau lumina spre el. Se uită la sine, văzu piatra de moară atârnând grea de gâtul său și își dădu seama că piatra era cea care îl făcea încă să meargă atât de încovoiat. O dezlegă și o aruncă în râu, cât putu de departe. Eliberat de poverile sale, călători mai departe prin răcoarea serii, să-și găsească adăpost. Nu peste mult timp, în Calea sa apăru maiestuos muntele deșertului. Cuprins parcă de o nouă Viață, călătorul iuți pasul și se apropie de Semnul ivit pe neașteptate. Nu trebui să caute mult și găsi o peșteră unde să se adăpostească de întunericul nopții. La lumina unei lumânări, încercând să-și facă culcușul, atinse ușor cu piciorul drept o bucată de lemn…Apropiind lumânarea, descoperi că în fața lui se afla un cufăr mic din lemn și fildeș. Ridicându-l și privindu-l atent, descoperi pe capacul lui două caractere ciudate inscripționate cu măiestrie:
,,Visibilia ex Invisibilibus.”

…Acum, pentru câteva momente, cu Voia Ta, te invit la un mic exercițiu de imaginație: Călătorul ai putea fi chiar TU. Și Te invit de asemenea să ,,filozofăm mistic” împreună – în rezonanță cu povestea persană… Sacul de pe spatele Tău ar putea conține nisipul energetic al inconștientului colectiv, reflectat în tribul urban cu care interacționezi zi de zi – (Chakra bazală 1) – …Burduful cu apă ar putea reprezenta toate frustrările Tale sexuale karmice, actuale și transgeneraționale, pe care le cari cu Tine majoritatea timpului inconștient(ă), -(Chakra sexuală 2)…Pietrele, bolovanul din dotare, ar putea fi fricile, angoasele, traumele pe care le posezi cu o abnegație demnă de o cauză mai bună – (Chakra solară 3)…Lanțurile ruginite ar putea fi credințele, obiceiurile, patternurile care ți-au fost predate cu mândrie de stră-stră-strămoșii tăi pe cale vocală, bucală, neurală, etc. – (Chakra comunicării 5)…Dovleacul pe jumătate putrezit ar putea fi Mintea Ta, încărcată cu toate la un loc…

…Hmmm…Simt că nu prea pari convins(ă) de această filozofie prea mistică. Ok. Îți propun atunci să faci un mic salt în timp, mai în zilele noastre. Și Te întâmpin AICI, ACUM, cu două întrebări banale, de blondă titrată la Harvard: Cât cântărește Viața Ta? Ce ai în rucsacul Vieții Tale?…
Imaginează-ți pentru o clipă că ai un rucsac în spate. Vreau să simți chingile ce-ți apasă umerii…Le SIMȚI?…Și acum vreau să împachetezi TOT ce-ai adunat în Viața Ta…Începe cu lucrurile mărunte. Lucrurile din sertaruri și de pe rafturi. Decorațiunile și colecțiile. SIMȚI greutatea pe măsură ce le adaugi. Acum începe să pui lucrurile mai mari. Hainele, lustrele, veiozele, lenjeriile, aparatul TV. Rucsacul ăla ar trebui să fie destul de greu în acel moment. Treci și la cele mai mari. Canapeaua, patul, masa de bucătărie. Bagă totul în el…mașina bag-o acolo…Casa, chiar dacă ai o garsonieră sau o casă cu două dormitoare, vreau să bagi TOTUL în rucsacul ăla…
Acum încearcă să mergi…E cam greu nu-i așa?…Asta e ceea ce noi înșine ne facem zilnic. Ne încărcăm până nu mai putem mișca. Și nu cumva să greșești!…Mișcarea este Viața.
ACUM o să dăm foc la rucsacul ăla. Ce-ai vrea să scoți afară din el? Fotografiile? Fotografiile sunt pentru oameni care nu-și pot aminti. Bea niște GinSeng și arde fotografiile. Sau mai bine lasă să ardă totul și imaginează-Te trezindu-Te mâine fără nimic…Este revigorand, nu-i așa?…Sau poate deprimant…

TOTUL depinde de perspectiva Ta din care ALEGI să privești lucrurile. Sau, altfel spus, din deschiderea Ta față de SCHIMBARE. Singura constantă din Viața Ta.
Știi și Tu că Schimbarea este dificilă. Majoritatea încercărilor de schimbare eșuează după ,,faza lunii de miere” – după stadiul inițial de implementare, asta o spun cei de la Harvard Business School Press și nu blonda mai sus amintită. Acesta este și motivul pentru care planurile de Anul Nou nu funcționează. Realitatea arată că autodisciplina nu e suficientă pentru ca Schimbarea să fie profundă. Iată de ce, până și cercetătorii – reprezentanții științei – au ajuns la concluzia că Ritualurile par a fi soluția cea mai înțeleaptă.
Ce Ritual te-ar face mai fericit? Pentru majoritatea dintre noi, spălatul pe dinți de cel puțin două ori pe zi este un Ritual și nu necesită efort prea mare. Trebuie să ai aceeași abordare în privința oricărei schimbări pe care vrei să o introduci în viața Ta. Și te rog, nu mai mult de două Ritualuri odată, și nu în același timp. Asigură-te că acestea devin obiceiuri înainte să atragi altele. Este bine știut faptul că pentru a forma un nou obicei este nevoie de 21 de zile. Majoritatea activităților devin obiceiuri în mai puțin de o lună. Și ca să ne dăm spirituali până la capăt, iată ce spune Dalai Lama în încarnarea cu numărul 1111: ,,Nu există nici un lucru care să nu fie realizat prin antrenament (amuzament că rimează, aș adăuga eu), și familiarizare constantă. Prin antrenament ne putem schimba; ne putem transforma propria persoană”.

Acum că îl avem și pe Dalai Lama alături, hai să vedem ce ingrediente am putea adăuga pentru ca supa Ritualului să fie și mai gustoasă. Dacă începem să adăugăm curry, te asigur, merge direct la Inimă. Oamenii cred că nu poți să mănânci și să faci Ritual în același timp. Haida – de! Îți fac acum o confesiune gastronomică: N-am ținut regim, n-am cumpărat cărți despre regimuri, n-am calculat calorii. Viața e prea scurtă. Aș putea să mă culc și să-mi fac (somnul de veci) pe un pat de piure. Te uiți la abdomenul meu a la Schwarzenegger? (culturist și guvernator al Californiei în timpul liber, pentru spiritualii pretențioși și evoluați…). Păi află că , demult, în karma Mea din Atlantida, mi-a spus medicul-preot (pe vreme aceea așa erau pe ștatul de plată), să fac mișcare. Mi-a zis că mersul pe jos o să mă facă să intru în formă. ,,Am deja o formă”, i-am spus. ,,E sferică”. Și știi, îmi datorez abdomenul perfect stării constante de tensiune nervoasă, care mă face să ard la propriu toate caloriile, chiar și atunci cînd stau cu mâinile-n sân. Sânul Meu, nu al Pamelei Anderson, că tot am pomenit despre blonde pe-aici, printre rânduri…Ei, uite că m-am luat cu vorba și m-a furat sporovăiala neuronală!…

…Călătorul ostenit privi nedumerit inscripția…Nu mai văzuse așa ceva în Viața lui. Era un om simplu, cu frică de Dumnezeu. Îi veni un gând brusc, privind așa năuc misterioasele forme de pe capacul cufărului: ,,Dar dacă mă încearcă Dumnezeu, și-mi trimite acest semn prin care SĂ ÎNȚELEG ROSTUL MEU ÎN ACEASTĂ CĂLĂTORIE?”…
…Pe dată își așternu hainele simple și sărăcăcioase, își așeză lumânarea cu evlavie lângă el, și începu să se roage…Nu trebui mult timp, căci de ostenit ce era, căzu într-un somn adânc…într-un vis ciudat…
…Vocea caldă și blândă a Eremitului – Înțeleptul satului unde se născuse el – îi șopti încet și tandru: ,,Privește…e lună plină. De-a lungul Vieții, omul poate vedea cel mult o mie de luni pline, însă este foarte posibil ca, ajuns la amurgul Vieții lui, să realizeze că n-a avut timp să observe niciuna. Iar luna este în exteriorul Tău. Gândește-Te cu cât mai dificil îi este unui om să se observe pe sine, să SCHIMBE direcția Atenției lui spre Interior. Autoobservarea este doar începutul Artei de a Visa….
… Căci TOT ce vedem și atingem, TOT ce este vizibil, izvorăște din invizibil…Visibilia ex Invisibilibus…

 

atar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeasi categorie:

  • Pe barbat il cunosti cu adevarat doar in pat!
  • Cum să aplauzi cu o singură mână
  • Despre HARA porcului