Bine, rău… cine știe? Suntem aceiași hârtie

Publicat în categoria Spiritualitate

704 vizualizari

Nu plânge pentru lucruri, că poate mâine se vor rezolva și azi ai plâns degeaba.

Nu cataloga un lucru ca fiind bun sau rău pentru tine, pentru că nu știi cum Universul va conspira chiar prin el, în favoarea ta. Degeaba azi îi dai un nume. Iată o povestioară pentru tine:

„A fost o dată ca niciodată un rege care a fost la vânătoare, unde s-a rănit la un deget. Doctorul lui care mereu îl însoțea la vânătoare, a pus un bandaj pe rană.

-Va fi totul bine? a întrebat regele.

-Bine, rău… cine știe? a răspuns doctorul.

În timpul când s-au întors de la vânătoare, rana s-a infectat. Doctorul a curățat cu atenție rana, a pus ceva pe ea și l-a bandajat la loc.

-Ești sigur că va fi bine? a întrebat regele îngrijorat.

-Bine, rău… cine știe? a răspuns doctorul.

Câteva zile mai târziu, degetul a devenit atât de infectat că a trebuit să îl amputeze. Și regele a fost atât de furios pe doctor că l-a trimis în pușcărie.

-Să vedem dacă îți place la pușcărie, doctore! a spus regele furios.

-Închisoare sire? Bine, rău… cine știe?

-Ești pe atât de nebun pe cât ești și de incompetent! a strigat regele.

Câteva săptămâni mai târziu, regele a fost la vânătoare din nou, dar de data aceasta s-a pierdut și a fost capturat de indigeni sălbatici. Era ziua lor sfântă și aveau nevoie de un sacrificiu pentru zeii lor. Au legat regele de un pom și au început să danseze, cânte și glorifice în jurul lui, și când erau cât pe ce să îi taie gâtul, preotul lor a strigat:

-Stop! Omul acesta nu poate fi sacrificiul nostru! El nu este perfect! Are doar 9 degete!

Și așa i-au dat drumul. Regele în momentul când a ajuns la palat s-a dus direct în închisoare și și-a cerut iertare profund doctorului, spunând:

-Ai avut dreptate! A fost bine să îmi pierd degetul. Mi-ai salvat viața. Îmi pare atât de rău, a fost rău din partea mea, să te pun în această închisoare!

Și doctorul a răspuns:

-Rău? A fost foarte bine că m-ai încuiat aici, altfel aș fi fost cu tine la vânătoare și eu am toate degetele. ”

Când simți că lucrurile s-au rezolvat din interior, crede în ce simți mai mult decât în ce vezi. Deși uneori, la exterior lucrurile pot părea că iau o întorsătură mai urâtă. Vezi poate că persoanele implicate, fac tot posibilul ca lucrurile să nu se rezolve și ți-e teamă că se vor opune prea vehement cursului natural de vindecare? Știi momentele când încerci să rezolvi o problemă și vii cu o soluție bună care nu funcționează și la fel nici următoarea, și nici următoarea… , până renunți și o lași să fie? Își va face damblalele și apoi se va rezolva într-un mod natural și simplu. Pentru că atâta vreme cât o problemă trebuie să existe; și factorii din interior o țin încă materializată; nimic din ce poți face nu poate schimba asta, decât provizoriu. Și la fel este și cu problema pe care o simți rezolvată. Nimic nu o să o poată face să continue problema cu adevărat decât provizoriu.

Nu este nimic ce poate face o persoană, să mențină sau să vindece o problemă cu adevărat, din exterior, adică din ce face în planul material/fizic, decât dacă ceea ce face îi schimbă, gândirea, emoțiile, sentimenetele, care sunt în interior.

Exteriorul este doar o oglindă, din care nu poți schimba imaginile oricât ai încerca. Ea există doar pentru a-ți arăta ce se află de fapt în fața ei: tu. Doar ceea ce este după cortină, este ceea ce contează, adică ce este în tine.

Schimbă-ți emoțiile, gândurile, etichetele și îți vor schimba sentimentele. Exteriorul, adică oglinda, arată doar ce se află în interiorul tău, așa că atunci când schimbi emoțiile și gândurile care materializează piesa, se va schimba și ceea ce trăiești.

Nici măcar un hoț nu va putea fura ceva dacă nu îi este predestinat să aibe acel lucru. Spiritualitatea este viața noastră normală, deghizată în orice lucru material, forță fizică sau concept de viață. Spiritul pentru a se experimenta pe El, a ales materia. Și materia pentru a se experimenta, are nevoie de Spirit. Nu suntem corpuri cu un Spirit, ci Spirite care au niște corpuri.

Există un Spirit imens, infinit, care este Iubirea absolută, Uniunea, Compasiunea, Pacea, Puterea și Bucuria. Acest Spirit este asemănător cu un Soare care este alcătuit din multe sclintei, dintre care unele mai sar în depărtare de Soare, rămânand o bucățică din El, dar foarte departe, pentru ca mai apoi să își savureze drumul cunoașterii înapoi până la contopirea cu Soarele.

Aceste Sclintei suntem noi care ne-am rupt și am sărit în cel mai întunecat și îndepărtat loc de Mama noastră Soarele. Am fost și trăit în iluzia de separare, întuneric , necunoștință, frică, și mergând pe drumul nostru unic, am înțeles tot mai bine că noi suntem uniune, lumină, cunoștință și iubire. Și astfel înțelegând aceste lucruri, au însemnat apropierea de Sursă, puțin câte puțin, pas cu pas, existență cu existență.

Am început să observăm în aventura noastră tot felul de Luminițe ca și noi, cu forma, drumul și nivelul lor. Cu cât înaintăm mai mult cu atât cunoștința crește, ni se dezvoltă și alte simțuri mai puțin materiale, pentru a vedea Întregul din spatele iluziei fizice, pentru a putea trăi, într-o altă lume. Cel mai îndepărtat punct de Soare a fost cel mai material, pe când cel mai aproape de El, este mult mai subtil, dar este mult mai palpabil de fapt. Este unica realitate în afara iluziei.

Când începi să înțelegi acestea, vezi că fiecare lucru din jur, este parte din același mare Întreg din care ești și tu. Treptat începi să observi cu iubire orice bucățică din jurul tău și să o binecuvintezi. Începi să vezi că nu este diferență dintre a te împiedica tu sau altcineva. Începi să percepi totul ca pe un mare Corp. Când cineva s-a rănit la un deget, durerea se va resimți în tot corpul. Cealaltă mână va depune efortul să îl panseze, locurile din împrejurimi vor fi afectate și ele, picioarele vor fugi cât mai repede la locul de unde te poți ajuta, inima bate mai repede și se produc schimbari chimice în lanț în întregul organism. Mai mult decât atât, rănitul unui animal, sau pom, te înfluențează pentru că suntem un Întreg cu totul. Nu degeaba, în planul fizic, îți îngreunează ție mediul în care se presupune că ar trebui să poți trăi liniștit.

Totul este energie, tu ești, animalele, plantele, aerul, fapta, vorba, gândul, emoția. Fiecare lucru gândit, atins sau privit de tine a primit energia gândului și emoției tale manifestată prin el. Fiecare apus, frunză sau orice cu care ai intrat în contact, fizic, sau prin gând, s-a încărcat cu energia pe care i-ai asociat-o tu. Poate că ar trebui mai des să încărcăm natura cu recunoștință, pentru că ea ne încarcă pe noi cu dragoste și vitalitate, indiferent de ce îi facem noi. Fiecare Emoție poate fi un Blestem sau o Binecuvântare, și ceea ce oferim, ne va afecta pe noi în mod direct.

Totul este o iluzie. Orice ți se întâmplă este pe atât de grav pe cât îl faci tu să fie. Nu există rău sau bine, tu îi dai numele acestea de la prima privire, fără să observi dacă ai avut dreptate. Tot ce contează este de fapt, că niciodată nu te-ai separat de Soare, niciodată nu ți-ai schimbat Esența, și că ai tot ce ai nevoie la îndemână. Dacă Dumnezeu oferă crinilor tot ce au nevoie să crească și trăiască frumos viața lor, la fel va face și cu tine.

 

 

 

 

 

Sursa Foto: voceainimii.blogspot.com 

Din aceeasi categorie:

  • Exprima-ti potentialul sustinut de energia solstitiului de vara
  • 5 moduri simple prin care sa-ti cresti vibratia
  • 10 hoti de energie usor de combatut