Despre moralitate

Publicat în categoria Spiritualitate

855 vizualizari

Un rege bătrân i-a spus fiului său care avea să îi urmeze la tron:

”Înainte să mor, trebuie să înveți arta moralității, petru că un rege trebuie să fie un model pentru toți ceilalți din regat; nu trebuie să faci nimic rău cu fapta. Așa că te trimit la bătrânul meu maestru. Eu sunt bătrân, și el e și mai bătrân decât mine, așa că nu pierde timpul. Învață totul cu intensitate, cu dăruire, fără să irosești nici un moment.”

Prințul s-a dus la maestru și a rămas surprins – surprins de faptul că maestrul spiritual era un maestru în arta mânuirii sabiei. ”Ce are a face arta mânuirii sabiei cu moralitatea? Oare a înnebunit tatăl meu?” Dar venise până în munți așa că s-a gândit: ”Ar fi bine să îl văd măcar o dată pe bătrân.”

A intrat. Bătrânul era extraordinar de frumos și grațios, înconjurat de o aură de liniște și pace. Prințul crezuse că va cunoaște un războinic, un spadasin, dar acolo se afla un înțelept. Devenea din ce în ce mai nedumerit. L-a întrebat pe bătrân: ”Tu ești maestrul spadasin?”

Acesta a spus:”Așa este”.

Prințul a spus: ”Am fost trimis de tatăl meu, regele, care e discipolul tău, ca să învăț moralitatea de la tine. Nu văd nici o legătură între moralitate si arta mânuirii sabiei”.

Bătrânul a râs și a spus: ”Vei vedea în curând”.

Prințul a spus: ”Mă grăbesc. Tata e bătrân și vrea să îi îndeplinesc dorința înainte să moară”.

Maestrul a spus: ”Atunci pleacă, pentru că lucrurile astea nu pot fi învățate în grabă. Răbdarea, răbdarea infinită e temelia învățării oricărei arte, indiferent că e cea a mânuirii sabiei sau a moralității”.

Uitânu-se în ochii bătrânului, prințul s-a hotărât să rămână. Întrebând când vor începe lecțiile.

Bătrânul i-a răspuns: ”Tocmai au început. Răbdarea e prima ta lecție. Și trebuie să îți aduc la cunoștință a doua ta lecție. A doua ta lecție e că vei spăla podelele, vei face curat în grădină, vei strânge frunzele uscate și le vei arunca. Fii foarte atent pentru că te voi lovi cu o sabie de lemn în orice moment. Deși e de lemn, e foarte grea și a provocat fracturi multor oameni.”.

Prințul a spus: ” Dar am venit aici să învăț moralitatea, nu să mă aleg cu fracturi”.

Bătrânul i-a răspuns: ”Asta va veni la momentul potrivit, acesta e doar începutul”.

Prințul era nedumerit și confuz dar își cunoștea tatăl. Știa că dacă s-ar fi întors cu mâna goală, bătrânul rege ar fi fost furios. Trebuia să învețe. Se afla între ciocan și nicovală, între doi bătrâni nebuni…”Și bărbatul acesta încearcă să mă învețe moralitatea lovindu-mă! Dar să vedem ce se întâmplă”.

Și maestrul a început să îl lovească! Prințul spăla podeaua și brusc se trezea cu o lovitură. Mătura cărarea din grădina și deodată era lovit. Dar era surprins să vadă, că după o săptamână, a apărut un fel de intuiție. Chiar înainte ca bătrânul să se apropie de el, prințul i se ferea din cale. Indiferent ce făcea, o parte din conștiința lui era în permenență atentă la bătrân și la locul în care se afla acesta. Bătrânul mergea așa încet, că era aroape imposibil să-l audă, dar tânărul prinț a început să devină conștient tocmai pentru că îl durea corpul de la atâtea lovituri.

A continuat așa timp de o lună. Dar într-o lună a devenit atât de abil, că bătrânul nu mai reușea să îl lovească. Bătrânul i-a spus: ”Chiar ești fiul tatălui tău. Și el era foarte atent, foarte concentrat și dedicat studiului; nu va dura mult timp. Prima ta lecție se încheie azi, pentru că timp de 24 de ore am încercat să te lovesc, dar tu ai fost mereu vigilent și te-ai salvat.

De maine încolo va trebui sa fii și mai vigilent, pentru că voi înlocui sabia de lemn cu una reală. Sabia de lemn putea cel mult să îți provoace o fractură, dar sabia îți poate chiar reteza capul, așa că e nevoie de și mai multă conștiență”.

Dar în luna care trecuse prințul învățase multe. Nu fusese niciodată conștient că există atât de multă posiblitate de conștiență intuitivă în interiorul său. Era educat, bine instruit din punct de vedere intelectual, dar habar nu avea de intuiție.  Și nu îi era teamă nici de sabia adevărată, pentru că s-a gândit: ”E același lucru. Dacă nu mă poți lovi cu o sabie de lemn, nu mă poți lovi nici cu una adevărată. Pentru mine nu este nici o diferență”.

Timp de o lună, bătrânul a încercat în toate modurile posibile să-l lovească cu o sabie adevărată și prințul a devenit în mod evident, din ce în ce mai atent – trebuia să devină, nu avea de ales. Și a trecut o lună întreagă și bătrânul nu a reușit deloc să îl atingă. Acesta era foarte fericit și a spus: ”Sunt extraodinar de mulțumit. Acum cea de-a treia lecție. Până acum te-am lovit în timp ce erai treaz. Din seara asta, ține minte că te pot lovi oricând în timp ce dormi noaptea. Și voi începe din nou cu sabia de lemn”.

Prințul s-a îngrijorat puțin – era una când era treaz, dar când dormea? Însă în aceste două luni căpătase un respect nemaipomenit, o încredere în acel bătrân și în arta lui, precum și încredere în propria lui intuiție. S-a gândit: ”Dacă e așa cum spune bătrânul, atunci poate că intuiția nu doarme niciodată”.

Și s-a dovedit a fi adevărat. Corpul doarme, rațiunea doarme, dar intuiția e mereu trează, natura ei e chiar conștiența, dar noi nu ne uităm niciodată la ea. Acum prințul trebuia să se uite, trebuia să rămână în alertă, chiar dacă dormea.

Bătrânul a început să îl lovească, și de câteva ori prințul a primit niște lovituri foarte dureroase. Dar era recunoscător, nu furios, pentru că după fiecare lovitură devenea din ce în ce mai vigilent, chiar și în somn – la fel ca o flacără plăpândă, ceva rămânea treaz în el, în alertă și de veghe. Și într-o lună a reușit să se apere chiar și în somn. Și bătrânul se apropia, fără nici un zgomot, în perfectă liniște, fără sunete de pași, dar tânărul sărea jos din pat. Poate că dormea profund, dar ceva din el rămânea treaz.

A doua zi dimineața, bătrânul a spus: ”E timpul pentru ultima lecție – te voi lovi cu o sabie adevărată. Și știi cum e sabia mea, doar o singură lovitură și ești terminat. Trebuie să îți aduni toată conștiența.

Tânărul era un pic îngrijorat și un pic speriat, pentru că jocul devenea din ce în ce mai periculos.

Era dimineța devreme și bătrânul citea o carte, sub un copac, la lumina soarelui care se ridica pe cer, , în timp ce tânărul aduna niște frunze uscate din grădină.  Deodată, i-a venit un gând: ”Bătrânul asta m-a lovit timp de luni de zile; ar fi o idee bună să încerc să îl lovesc și eu, să văd dacă e atent sau nu.”

Și era la șase sau șapte metrii dinstanță când se gândea la asta în sinea lui – nu făcuse nimic încă – și bătrânul i-a spus: ”Băiete, eu sunt foarte bătrân, și n-am terminat cu educația ta. Să nu-ți mai treacă prin minte asemenea idei.”

Prințului nu îi venea să creadă. S-a apropiat și a făcut o plecăciune și a spus: ”Iartă-mă dar nu am făcut nimic. Doar mă gândeam… era o idee”.

Bătrânul i-a spus: ”Când ești cu totul în alertă, atunci poți auzi chiar și sunetul gândurilor. E o chestiune de conștiență. Nu trebuie să apuci să faci ceva, dacă doar gândești, eu te aud. Și curând vei deveni și tu capabil de același lucru – trebuie să mai ai puțină răbdare. ”

Veni și ziua în care prințul deveni brusc conștiet că bătrânul vrea să-l lovească fără motiv. Maestrul stătea și citea o carte, dar prințul a fost atât de convins, că s-a dus la el și i-a spus: ”Deci ai de gând să mă lovești din nou? Am auzit ideea chiar acum cateva secunde”.

Maestrul i-a spus: ”Ai dreptate, tocmai mă gândeam să termin pagina și să vin. Acum nu mai e nevoie să fii aici. Știu că tatăl tău e bătrân și te așteaptă”.

Dar tânărul a spus: ”Ce s-a întâmplat cu lecțiile despre moralitate?”

Bătrânul a spus: ”Uită de ele. Un bărbat care e așa de atent, nu poate fi decât moral. Nu poate face rău nimănui, nu poate fura, nu poate fi răutăcios sau nemilos; va fi în mod instinctiv iubitor și va avea compasiune. Uită de moralitate!”

Prințul s-a întors. Tatăl său, îl aștepta, și l-a întrebat: ”Ai învățat arta mânuirii sabiei?”

Tânărul a spus: ”M-ai trimis să învăț moralitatea. De unde ți-a venit ideea artei mânuirii sabiei?”

Regele a răspuns: ”Te-am trimis să înveți moralitate, arta mânuirii sabiei, a fost doar un instrument”.

 

Sursa: OSHO, Moral, imoral, amoral

Din aceeasi categorie:

  • Scrisoare catre fiinta interioara
  • Dragostea de sine miroase foarte bine!
  • Exprima-ti potentialul sustinut de energia solstitiului de vara