Scrisoare de la Tine, pentru tine

Publicat în categoria Spiritualitate

1.090 vizualizari

Pari să îți fi pierdut tăria și curajul. Îți vine să te ascunzi pentru că știi că diferențele, nu vor fi înțelese și nu îți vei găsi mediul. Dar să știi că fiecare persoană în parte se simte prea diferită și este. Uiți cât ești de special, și nu, nu mă refer la scara ta socială. Uiți cât ești de deștept și cu cât interes s-a ocupat Universul de studiile și lecțiile tale.

De ce te ascunzi de lume încercând să te integrezi, când rolul tău este să o alcătuiești și să o colorezi? Nu trebuie să te integrezi, ai merge unde merge și turma. Pentru asta nici nu ai avea nevoie de un Îndrumător. Trebuie să fii diferit. Nu este nevoie să te conformezi regulilor. Pentru că tu ești cel ce trebuie să creeze altele, pentru restul, să le arăți că se poate. Și asta să îi ajute și pe restul să-și facă propriile reguli. Lumea este într-o continuă schimbare și tocmai am intrat într-o nouă lume. Lumea asta are nevoie de tine… de autenticitatea ta. Așa cum am mai spus, Universul s-a ocupat de lecțiile tale, ar fi păcat să nu te bucuri de frumusețea pe care ți-o aduc acestea.

Nu ești mulțumit de tine? De ceea ce faci aici, pe Pământ? Sau ești mulțumit? Și ce dacă? De când iluziile înlocuiesc calitățiile spiritului? De ce ai avea nevoie de aprobare socială pentru a crede în tine? Până când le vei preda lor cheile propriilor lacăte? Cine sunt ei? Unde vor fi atunci când îți vei trăi provocăriile propriei vieți? Vor fi acolo, departe, trăindu-și propriile vieți, în propriul mod, ceea ce este bine pentru ei, și ar fi și pentru tine, dacă ai proceda la fel. Nu ești mai altruist dacă te supui regulilor lor. ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Biblie), nu scrie că ar trebui să îl iubești mai mult decât pe tine. Și să ajungi să îi iubești mai mult pe ei, va trebui să ridici nivelul iubirii din inima ta… iubirea pentru tine însuți.

Să iubești… să iubești, nu înseamnă să te supui orbește. Lumea uneori are impresia că Universul îți cere să iubești, într-un mod gol și dureros, de dăruire oarbă. Am primit o inimă, dar și un creier. Niciodată atribuțiile unuia dintre aceste organe nu va trebui să afecteze buna funcționare a celuilalt. Dumnezeu nu ne cere sa fim proști. Și nici să facem sacrificii. Nu mai fă sacrificii dureroase, pentru că nu va veni Dumnezeu la tine să îți plangă de milă, și să te premieze cu nimic, ca și cum El ar promova durerea. Încetează să-L privești pe Dumnezeu ca fiind acea icoană miraculoasă din biserică, ce obișnuiște să mai plangă. Orice lucru existent este deja creația Lui. Noi nu am creat nimic, doar am descoperit câteva posibilități de a ne juca cu regulile Lui de funcționare. Deci nu noi am inventat umanitatea și nici o latură a acesteia. Ar fi drăguț să înțelegem că El a inventat umorul. Este o latură de-a Lui pe care o ignorăm adesea.

Te judeci? Pentru ce anume? Pentru că ești om și ai savurat în unele aspecte, probabilitățile puse la dispoziție? Vrei să ajuți lumea dar ți-ai dori să guști doar Paradisul. Mă întreb ce ajutor ar avea cei ce trăiesc deja acolo. Ești special prin modul în care trăiești, nu prin ceea ce ți se întâmplă. Deci nu este vorba de a trăi altceva, ci de a o face diferit.

Știi că nu ești o plăcută greșeală a Universului, care din prea multă perfecțiune, va trebui aruncată. Știi că fiecare piesă este făcută unică, fără greșeală și nu este fără scop. Te simți singur? Este aroma cremei întinsă cu aripi pe inima ta. Asta este aroma ei. Nu te mai ascunde. Nu este nimic de ascuns la tine. Și niciodată nu ești singur. Meriți toată atenția Universului și o ai.

 

 

 

 

Susa Foto: WordPress.com

Din aceeasi categorie:

  • Scrisoare catre fiinta interioara
  • Dragostea de sine miroase foarte bine!
  • Exprima-ti potentialul sustinut de energia solstitiului de vara