Traieste clipa!

Publicat în categoria Calatorii initiatice

696 vizualizari

Si daca singurul lucru pentru care am venit pe Pamant este sa ne asezam confortabil in propria fiinta si ne bucuram cat putem de acest privilegiu de a fi AICI si ACUM pe o planeta pe care s-ar putea sa nu mai fie o viata urmatoare?

Lucruri precum a te bucura de mangaierea vantului in caldura tropicala a unei insule pierdute in oceanul Indian, sunetele indepartate ale strazii, tignalul sacadat al unei pasari pe care nu o recunosc aciuata intr-unul dintre palmierii din gradina… toate acestea devin acte existentiale de prima importanta. 

Am descoperit in Sri Lanka o intrepatrundere a omului cu natura de o puritate fara margini. Nu este cosmica precum la Eminescu ci, umana, taraneasca. Drumurile sunt prafuite, in camera soparlele isi dau intalnire pe pereti la ceas de taina, a trebuit sa arunc afara cel mai mare gandac negru pe care l-am vazut vreodata…natura aici nu a fost niciodata pe de-a intregul cucerita…isi cere continuu drepturile, incearca incontinuu sa recapete teritoriul pierdut.

Cimitirul cu cateva morminte este inundat de la ploaia torentiala de azi noapte…un paun se aseaza semet pe unul dintre monumentele funerare…Ma simt transpunsa in lumea lui G.G Marques…veacul de singuratate pare sa inceapa in Sri Lanka cu acest mic cimitir recucerit de natura…

Aici iti este constant reamintit ca nu esti decat un musafir cel mult tolerat, in fiecare moment natura pandeste…micul dejun imprastiat pe masa a devenit chiar inainte ca eu sa fi terminat de mancat centrul de atractie al unei colonii de furnici mici si rosii, care trudesc sa adune frimiturile de la festinul meu matinal…invat sa tolerez mustele, pretul unui comportament diferit fiind sa iti petreci ziua pleznindu-te incontinuu pe tine insuti sau lucrurile din jur.

La restaurant intri lasandu-ti pantofii la usa, gest reverentios de recunoastere ca daca afara natura isi cere drepturile si castiga centimentru cu centimetru de noroi cu fiecare ploaie torentiala a musonului, inauntru domneste un univers ordonat si sigur. La fel si la hotel si in orice loc cu cea mai mica pretentie de civilizatie in care intri.

Pescarii din Mirissa

Oamenii sunt prietenosi si rar incearca sa iti vanda cate ceva sau sa te agaseze in vreun fel. Spre deosebire de India unde oamenii te privesc drept in ochii, intr-un mod brutal si in intelegerea culturii noastre europene nepoliticos, in Sri Lanka esti tratat cu o indiferenta bine venita. Esti strain, in partea asta de lume pielea alba te tradeaza de la prima vedere, iar politetea cu care srilankezii par a face abstractie de asta te face sa te simti in largul tau.

Spre sfarsitul vizitei mele, m-am intalnit cu un coleg de breasla intr-o cafenea din cartierul cochet al orasului Colombo, pe o strada brodata cu arbori seculari, pe care zidurile inalte ale gradinilor abia daca reuseau sa ii ascunda. Mi-a inspirat ceva din melancolia strazilor Bucurestiului de alta data.

In mod paradoxal, trebuie sa ma explic de fiecare data ca nu beau cafea si de fiecare data ma simt in nelargul meu de parca as comite o mare gafa de eticheta. Jena mea nu face decat sa ma impinga sa ma explic din ce in ce mai mult si mai stangaci sarind din lac in put si din gafa imaginara in gafa reala…intr-un final, mi se ofera amabil un ceai cu lapte…oh…nici lapte nu servesc daca nu este de soia…dar dupa explicatiile despre cafea nu mai am curajul sa intru in alte povesti, oricat de uimitoare, legate de digestia mea misterioasa…prea multe detalii de la prima intalnire.

Povestim despre protectia mediului, despre Sri Lanka, despre anii razboiului care a pustiit in mod absurd (ca toate razboaiele) un colt de lume care ar fi putut fi smuls din Paradis. Mi-a oferit amabil o vizita ghidata a orasului care m-a facut in trei ore sa imi doresc sa ma mut pentru totdeauna la Colombo. 

Spre deosebire de strazile prafuite de la malul marii, orasul este curat si modern…si mai curat in contrast cu India vecina…M-a impresionat blocul pasiv energetic cu gradini la balcoane, sala de sport unde nu platesti daca reusesti sa generezi o anumita cantitate de electricitate (diferita pentru barbati si femei) utilizand aparatele din dotare, piata de flori care ar fi incantat-o pe mama atat de mult…apusul melancolic de soare peste o zi tihnita de duminica atunci cand cu greu gasesti loc de parcare in apropierea parcului.

Am plecat din Sri Lanka cu speranta unui viitor luminos in suflet pentru a ma trezi numai cateva saptamani mai tarziu, intr-o dimineata, cu ziarele vuind de tragedia atentatelor din Colombo, ca si cum un zeu sangeros si copil, stapan peste acest colt de paradis, alesese din nou sa-si pedepseasca supusii.

Traim constant cu costiinta viitorului, cu acest alt eu al viitorului care ne priveste peste umar si ne sopteste sfaturi de precautie pentru a se asigura ca va ajunge sa existe in fiinta…Dar uneori existenta ne-o ia inainte uimitor si tragic pentru a ne aminti poate ca nu exista viitor, ca nu e nimic de facut, ca nu exista decat prezentul sa ne bucuram de el bucata cu bucata, ca de singurul lucru pe care l-am avut vreodata in mod autentic.

 

Din aceeasi categorie:

  • New York-ul - La dealul de zahar
  • Legatura dintre America, sensul vietii si Dante Aligheri
  • La New York Dumnezeu traieste intr-un zgarie-nor