Take a fresh look at your lifestyle.

Umorul

32

Umorul are o tainica putere vindecatoare In primul rand, in starea de umor mintea omului se deschide fata de ceea ce este amuzant, frumos, incantator, luminos si plin de bucurie. Si aceasta ajuta mult celui ce vrea sa depaseasca suferinta. In al doilea rand, atunci cand cineva rade, el poate descoperi cu uimire ca, in ciuda starii lui initiale de suferinta, este viu – din moment ce poate sa rada – ceea ce in mod categoric este o veste buna! In al treilea rand, cand radem, pespectiva interioara asupra suferintei se modifica instantaneu. Daca suntem bucurosi, nu mai putem fi tristi sau deprimati. In mod categoric e mai bine! In al patrulea rand, atunci cand radem cu pofta, realizam chiar fara sa facem vreun efort, unul dintre cele mai eficiente procedee de masaj terapeutic abdominal, de care se vor bucura din plin organele noastre interne. Bineinteles, cu ocazia aceasta pot si ele sa se bucure! Si nu in ultimul rand, atunci cand zambim, cand ne bucuram si cand radem, suntem mult mai frumosi. Ii suntem mai placuti celorlalti. Astfel ca suferinta trece pe planul doi. Si atunci ne este in mod categoric mult mai bine, si noua si celorlalti. 1. Bateţi cu putere din palme în ritmul 1-2, 1-2-3, emiţând simultan, cu voce tare, de la nivelul abdomenului, sunetele: ho-ho! ha-ha-ha! Acesta este totodată un excelent exerciţiu pentru diafragmă. 2. Cu braţele ridicate deasupra capului, fără să se atingă, respiraţi profund, inspirând pe nas, apoi expiraţi pe gură. 3. Încălziţi-vă gradat umerii, întinzându-i, şi gâtul, efectuând rotaţii ample ale capului (şapte spre stânga şi şapte spre dreapta). 4. Râsul spontan al inimii: braţele sunt ridicate, palmele sunt orientate către cer, capul este lăsat uşor pe spate; râdeţi atunci profund şi spontan, ca şi cum râsul care apare ATUNCI ar veni chiar din inimă. Râdeţi, simţindu-vă cât mai DETAŞAŢI de voi înşivă, de greşelile voastre, râdeţi cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi. 5. Râsul de bună-ziua: uniţi palmele în dreptul pieptului pentru a saluta astfel în maniera indiană (Namaste) sau veniţi şi strângeţi într-un mod vesel şi călduros mâinile a 4 sau 5 persoane din grup, aşa cum se obişnuieşte la noi atunci când „DAI MÂNA CU CINEVA”. 6. Râsul aprecierii sincere a celuilalt: fiind adunaţi mai mulţi în cerc (un bărbat va alterna atunci cu o femeie), ridicaţi apoi degetul mare de la ambele mâini, ţinând celelalte degete strânse în palmă, şi apoi faceţi gesturi jucăuşe şi sincere de apreciere faţă de persoanele din grup, râzând uşor în acelaşi timp. 7. Râsul milk-shake: ţineţi acum în mână un pahar de pahar de lapte imaginar (un pahar plin de râs) şi, la comanda instructorului YOGA, vărsaţi apoi tot laptele într-un alt pahar imaginar, intonând cu voce tare sunetul Aeee!, apoi turnaţi laptele înapoi în primul pahar, intonând din nou cu voce tare sunetul Aeee! Şi apoi râdeţi în hohote, prefăcându-vă că beţi laptele din paharul imaginar. 8. Râsul tăcut: deschideţi gura mare, râdeţi apoi în hohote fără nici un zgomot şi priviţi-vă cu mult curaj un coleg (sau o colegă) în ochi, în timp ce dumneavoastră cât şi el (sau ea) faceţi gesturi amuzante sau grimase comice. 9. Râsul cu buzele strânse: în timp ce râdeţi cu gura închisă fredonând o melodie veselă, strângeţi mâna colegilor manifestând multă simpatie şi bunăvoinţă. 10. Râsul stenic care echilibrează: fiind în picioare, în cerc (un bărbat va alterna atunci cu o femeie), fiecare dintre participanţi se deplasează (vine) apoi către centru, pentru a strânge astfel cercul, intonând atunci cu voce tare sunetul Aee! Reveniţi apoi din nou la locul de plecare şi reîncepeţi să veniţi din nou către centru, intonând atunci cu voce tare sunetul Ooo! Din nou reveniţi şi continuaţi în acelaşi mod cu sunetul Eee!, apoi cu Uuu! Terminaţi, evident, râzând în hohote. 11. Râsul leului: scoateţi limba la maximum, intonând cu voce tare sunetul Aaaa!, având ochii larg deschişi şi degetele de la mâini foarte îndepărtate, asemenea unor gheare, şi apoi râdeţi în hohote, abdominal (acesta este un excelent exerciţiu pentru fumători). 12. Râsul telefonului mobil: ţineţi acum la ureche un telefon celular imaginar, râdeţi atunci în hohote făcând felurite gesturi comice, ca şi cum aţi fi în plină conversaţie, şi deplasaţi-vă printre colegi pentru a-i privi sincer şi cu mult curaj drept în ochi. 13. Râsul argumentului: râdeţi în hohote, arătând atunci cu degetul spre diferiţi membri ai grupului ca şi cum aţi argumenta. Angrenaţi atunci, totodată, un duel jucăuş al râsului, căutând să aveţi un râs mai convingător decât colegul sau colega din faţa dumneavoastră. 14. Râsul progresiv: începeţi prin a surâde uşor, apoi, gradat, începeţi să râdeţi ceva mai mult şi creşteţi gradat intensitatea râsului. În cele din urmă, întregul grup izbucneşte în hohote, apoi, puţin câte puţin, râsul încetineşte din nou şi se opreşte. 15. Râsul acoladei: apropiaţi-vă unii de ceilalţi, bărbaţii de femei şi femeile de bărbaţi, prindeţi-vă apoi cu afecţiune de mâini şi îmbrăţişaţi-vă reciproc, râzând plini de bucurie unul în braţele celuilalt. ATENŢIE! Pentru aceste exerciţii realizate în grup este necesar ca numărul bărbaţilor să fie egal cu numărul femeilor! ÎN ÎNCHEIERE: Strigaţi toţi la unison, tare şi în mod ferm: „Existăm plini de fericire! Da!! Suntem perfect sănătoşi! Da!! Ne place foarte mult să râdem! Da!! Facem parte din grupul esoteric al râsului! Da!!!” În funcţie de sugestiile inspirate ale participanţilor la o şedinţă de râs, putem alege şi alte afirmaţii minunate. Întâlnirea se termină cu meditaţia râsului: aşezaţi la sol în două grupe, faţă în faţă (un bărbat şi o femeie), priviţi-vă intens, veseli şi fericiţi în ochi, dar fără să vă provocaţi râsul, fără să vorbiţi şi fără să gândiţi, fiind focalizaţi lăuntric la nivelul lui MANIPURA CHAKRA. Mulţumiţi-vă doar să surâdeţi şi apoi, fulgerător, abandonaţi-vă… râsului în hohote. De îndată râsul „nebun” şi tainic „contaminant” al unuia sau uneia se propagă inevitabil de la unul la ceilalţi printr-un tainic proces de rezonanţă. ÎN CAZUL PARTICIPANŢILOR YOGHINI: Înainte de a se despărţi, toţi participanţii încheie şedinţa rămânând nemişcaţi în picioare timp de 5 minute, cu ochii închişi şi braţele ridicate către cer, invocând la unison energia fericirii divine, care atunci se manifestă în fiinţa lor în valuri venind de la DUMNEZEU şi radiind intens prin centrul secret de forţă ANAHATA CHAKRA. Vindecarea miracol Un caz care a atras atenţia medicilor din lumea întreagă este cel al lui Norman Cousins, fost editor al Saturday Review. El a fost internat în spital în anul 1964 cu o boală extrem de rară, mutilantă: colageneza. Fiind diagnosticat incurabil şi externat fără a i se mai da vreo speranţă, Cousins şi a asumat propriul proces de vindecare. Fiind la curent cu cercetările în domeniul medical, aflase despre efectul profund dăunător al emoţiilor negative asupra corpului, astfel încât a considerat că şi reciproca poate fi adevărată. A împrumutat un aparat de proiecţie şi şi-a prescris singur un „tratament”, constând din filme ale fraţilor Marx şi secvenţe gen “Camera ascunsă”. A studiat toate aspectele bolii sale împreună cu medical său şi a aflat ce ar trebui să se petreacă în corpul lui pentru a se însănătoşi. Într-o carte devenită best-seller în America, “Anatomy of al illness: as perceived by the patient” el relatează: „Am făcut descoperirea fericită că zece minute de râs adevărat, răsunător, îmi ofereau cel puţin două ore de somn fără dureri.” Deşi boala sa era o maladie a celulelor progresiv debilitantă, sensul de evoluţie al bolii a fost schimbat prin acest sui generis „regim” şi, în timp, Cousins s-a restabilit aproape complet. După ce mărturia victoriei sale a apărut în New England Journal of Medicine, a primit mai mult de trei mii de scrisori de apreciere de la medici din toată lumea. Treizeci şi patru de şcoli de medicină au inclus articolul său în materialele de studiu. Cazul său vorbeşte de la sine despre puterea imensă de vindecare pe care râsul o are, în special atunci când este folosit conştient în scopul vindecării unor boli. Condiţiile necesare pentru reuşita “tratamentului” par a fi simple: să râdem cât mai des, din toată inima şi să fim cât mai conştienţi de fenomenele care apar în întreg organismul. Puţine exerciţii fizice au efecte benefice pe atât de multe planuri ale fiinţei cum are râsul sănătos, timp de minim jumătate de oră pe zi. Medicina veselă Deşi efectele râsului, atât în plan psihic, cât şi fizic, sunt unanim recunoscute, resursele de vindecare ale umorului sunt încă insuficient explorate şi implementate în medicină. Folosit conştient râsul se dovedeşte a fi o forma de terapie extrem de eficientă, care se poate cristaliza ulterior sub forma unei atitudini optimiste faţă de viaţă. Aceasta, la rândul ei, devine un puternic adjuvant în lupta împotriva bolilor, precum şi un important factor profilactic. Voltaire spunea că medicina „este modalitatea de a-l distra pe pacient, în timp ce Natura vindecă boala”. Cultivarea simţului umorului constituie o cerinţă importantă pentru actul terapeutic, atât din perspectiva medicului, cât şi a pacientului. Medicul trebuie să înveţe să râdă cu pacienţii săi, pentru că de cele mai multe ori prezenţa sa este asociatăcu stări de teamă şi îngrijorare. Un medic rece, rigid, pesimist sau care abuzează de termeni de specialitate inaccesibili înţelegerii pacientului trezeşte neîncredere, teamă, uneori chiar deznădejde, deoarece pacientul se percepe ca fiind singur pe “câmpul de luptă”, în faţa unui inamic pe care nu îl cunoaşte (boala de care suferă), dar cu care are de luptat pentru a-şi recâştiga armonia şi echilibrul fiziologic. Dimpotrivă, o persoană tonică, optimistă, este foarte uşor de asociat cu sănătatea, cu credinţa în reuşita tratamentului, iar pacientul vede în doctoral său un aliat puternic în bătălia pentru vindecare. Doctori optimişti Cel mai adesea, bolnavul vine la doctor într-o atitudine de maximă receptivitate, având tendinţa de a interioriza atitudinea medicului faţă de boală (fie ea optimist sau pesimistă), modificându-şi astfel – în bine sau în rău – propria percepţie asupra bolii. Prima sarcină a medicului, după ce a stabilit diagnosticul, este aceea de a-I insufla pacientului său credinţa că vindecarea este posibilă, că boala sa este doar o stare trecătoare care trebuie şi poate să fie eliminată cât mai curând. Din nefericire, medicii nu sunt totdeauna conştienţi de impactul pe care atitudinea lor faţă de o afecţiune fizică sau faţă de pacientul însuşi îl poate avea asupra evoluţiei sănătăţii acestuia. Râsul ca deprindere Simţul umorului ar trebui de aceea cultivat la fel ca orice altă deprindere necesară profesiei medicale. În acest sens există deja proiecte care au înregistrat un mare succes. Încă din anul 1977 J.Goodman fonda în SUA proiectul HUMOR, propunându-şi două mari obiective: (1) să ajute oamenii să înveţe şi săpractice umorul ca orice altă deprindere şi (2) să “echipeze” diferite categorii profesionale cu această abilitate, în funcţie de specificul muncii lor şi de stilul lor de viaţă. Premisa de la care a pornit era o afirmaţie a lui John F. Kennedy: “Există trei lucruri reale: Dumnezeu, prostia umană şi râsul. Primele două sunt dincolo de înţelegerea noastră. Aşa încât trebuie să facem tot ce putem cu al treilea.” Până în prezent, peste 30.000 de persoane, de diferite categorii profesionale, au participat la aceste programe – desfăşurate sub forma unor grupuri de lucru, cursuri, seminarii de training, servicii de consultanţă etc. Marele merit al unor astfel de proiecte este că modelează atitudini pozitive faţă de viaţă care cresc eficienţa activităţii în orice domeniu de activitate, şi cu atât mai mult în domeniul medical, acolo unde râsul, în calitatea sa de capacitate specifică doar fiinţei umane, se poate manifesta ca un adevărat catalizator al procesului de vindecare. Zâmbetul interior Mantak Chia, care a consacrat în lucrările sale tehnica Zâmbetului Interior, se întreba: “De ce, de exemplu, dacă zâmbetul este asociat cu sănătatea, nu există încă medici specialişti în zâmbet şi râs? Dacă Norman Cousins s-a folosit de vechile filme ale fraţilor Marx pentru a râde de cumplita sa boală, colageneza, de ce nu pot medicii şi surorile medicale să folosească energia zâmbetului pentru a ajuta la vindecarea pacienţilor lor? Probabil că spitalele noastre ar trebui să angajeze măscărici şi clovni pentru a face pacienţii să zâmbească. Mai mult, de ce nu a fost folosit râsul în medicina profilactică?” Filmul Patch Adams – un doctor trăznit, care a rulat şi pe ecranele noastre, este o ilustrare minunată a folosirii în sens terapeutic a veseliei. Chiar în cazul unor boli grave şi al unor situaţii dramatice de viaţă, umorul se dovedeşte a fi o sursă de putere pentru cei (aparent) fără speranţă şi o sursă de înţelepciune în cazuri de eşec. NU ironiei Umorul sănătos exclude însă râsul superficial, răutăcios sau grosolan. El are întotdeauna un anumit miez, o semnificaţie, presupunând cu necesitate capacitatea de transformare benefică a celor care îl emit sau îl receptează. Aşa cum arăta O’Connel, “Până când umorul nu produce în oameni o cât de neînsemnată creştere, el nu este deloc umor.” El nu este doar o stare de moment: acolo unde se manifestă, el detensionează, sublimează, rafinează, vindecă, deci transformă (într-un mod plăcut şi accesibil). In 1928, James Walsh, un medic american, afirma: „Sanatatea unui individ este direct legata de cat umor are si de cat de mult rade el.” Astazi, tot mai multi medici recomanda „cure de ras” pentru a ameliora anumite stari patologice. In aceasta privinta, medicul Henri Rubinstein afirma: „Fara ca medicii sa neglijeze ansamblul stiintei lor si nici Farmacopeea (caci medicina este un lucru serios), ei pot sa recomande un produs care nu se rontaie si nu se injecteaza, are o piata foarte buna si este foarte eficace si perfect inofensiv, rasul. Chiar daca rasul nu se prescrie, medicul trebuie sa stie sa-si faca pacientii sa surada si sa rada in hohote, sa-i ajute sa-si regaseasca atitudinea optimista si sa-i incurajeze sa se destinda razand, fie ca aceasta se face printr-un exercitiu directionat in acest scop, prin lectura de texte umoristice sau prin vizionarea de spectacole.” Dealtfel, Rubinstein a propus un program de tratament prin ras, programul „Gélos”, care dupa parerea lui „aduce cu sine o imbunatatire a starii generale, o senzatie de bunastare, o atitudine mai destinsa, o marire a capacitatii de a face fata stresului, o diminuare a anxietatii, a nervozitatii si a ideilor depresive. Acest program este in mod egal util in tratamentul hipertensiunii arteriale, al insomniilor, al cefaleelor, al epuizarii si lipsei de vitalitate si al ansamblului manifestarilor maladive ale functiilor digestive.” Nevoia de a rade este „inscrisa” in nivelurile cele mai profunde ale structurii noastre genetice. Aceasta este atat de adevarat incat, in ciuda unei anumite abordari rigide din partea dogmaticilor moralei iudeo-crestine, ea n-a putut fi niciodata reprimata. Bastinasii populatiilor numite „primitive” de catre noi, intr-un mod abuziv si in necunostinta de cauza, cunosc si folosesc – intr-un mod simplu si intuitiv – pana in ziua de azi, binefacerile rasului, caci ei nu pierd nici o ocazie de a-si manifesta, zgomotos si cat se poate de firesc, veselia. Chiar mai mult, la indienii din America de Nord, clovnii-samani aveau functia de a provoca rasul pacientilor, cu scopul de a indeparta spiritele rele responsabile de imbolnavire. In Japonia, unele intreprinderi pun la dispozitia salariatilor lor o sala speciala, in care troneaza portretul patronului. Astfel, orice angajat care simte nevoia poate sa mearga acolo sa se defuleze, razand si batandu-si joc de patron prin intermediul prezentei sale simbolice din rama, intorcandu-se apoi „racorit” la postul sau. Pentru a iesi din cercul vicios al bolii, au fost propuse cele mai diverse solutii: psihoterapie, psihanaliza, tratament medicamentos, tehnici de relaxare, terapii manuale… Insa, dupa Rubinstein: „Spre deosebire de aceste tehnici, rasul nu este un simplu medicament din trusa medicului. Este, dimpotriva, un fenomen uman care joaca un rol crucial in manifestarile musculare, respiratorii, nervoase si psihice ale individului.” Sa vedem acum de ce si cum intervine atat de  mult rasul  in mentinerea functiilor noastre celor mai vitale. De fapt, actiunea terapeutica a rasului se explica prin influenta sa mecanica, fiziologica, psihica si subtila asupra organelor si structurilor fiintei: Rasul provoaca eliberarea de endorfine Endorfinele sunt hormoni secretati de hipotalamus care poseda o structura chimica analoaga cu cea a morfinei si au efectul de a creste buna dispozitie si de a induce starea de placere, alinand durerea si imbunatatind considerabil starea sufleteasca. Rasul mareste intr-o maniera fenomenala productia lor. Rasul stimuleaza durabil sistemul nervos parasimpatic Sistemul nervos parasimpatic are o actiune de incetinire a ritmului cardiac, de diminuare a tensiunii arteriale, de reglare a digestiei, de ameliorare a functiei respiratorii si de control al functiilor genitale.  Stimuland functionarea parasimpaticului, rasul provoaca o reducere notabila a efectelor stresului. Rasul este un stimulator psihic Rasul ridica o bariera a optimismului impotriva micilor depresii ale vietii cotidiene. El actioneaza impotriva toxinelor psihice si stimuleaza functiile intelectuale. Rasul actioneaza asupra sistemului muscular Numerosi muschi sunt pusi in miscare in timpul rasului, iar unele persoane sunt literalmente zguduite de o izbucnire in hohote de ras. Ori, chiar daca avem uneori tendinta de a uita acest fapt, exercitiul muscular activeaza toate functiile noastre vitale, o clasa de boli fiind tocmai rezultatul direct al lenei si inactivitatii fizice. Un minim de exercitiu fizic este indispensabil: plimbarea de exemplu este o modalitate simpla de a dinamiza corpul si de a-l intretine. Rasul este el insusi un exercitiu muscular, totodata usor si cu efecte profunde, un veritabil „masaj intern” ale carui rezultate sunt comparabile cu ale oricarui exercitiu traditional bine efectuat. in plus, este mai usor de practicat si mai placut pentru toti aceia carora sportul le repugna. Rasul este un excelent exercitiu respirator Exercitiile care actioneaza asupra musculaturii si respiratiei sunt strans corelate, buna parte din beneficiile miscarii in aer liber si cu atat mai mult ale practicii posturilor corporale (asanas) si ale tehnicilor respiratorii (pranayama) yoghine fiind legate de mai buna oxigenare a celulelor organismului. Respiratia este unul din pilonii sanatatii si putem ameliora sau chiar vindeca numeroase afectiuni pur si simplu reinvatand sa respiram, caci multi dintre noi respira defectuos, lasand deschisa poarta bolilor de tot felul. Prin dinamizarea muschilor abdominali si toracici, rasul provoaca un salutar masaj al viscerelor si o purificare a organismului si a intregii fiinte gratie unui aport crescut de oxigen. Norman Cousins, un caz de miraculoasa vindecare prin terapia rasului In august 1964, Norman Cousins, un jurnalist american, este lovit de o teribila maladie a colagenului, spondilartrita anchilozanta. Medicii ii dau doar unu la suta sanse de vindecare! Cu acordul si sprijinul unui medic cu spiritul mai deschis, William Hitzig, Norman Cousins refuza sa se resemneze si hotaraste sa abandoneze medicatia si terapia clasica – i se administrau 26 de tablete in fiecare zi! – si sa recurga din toate puterile la cultivarea sugestiei si emotiilor pozitive, in speranta ca ele vor stimula si reface complet sistemul sau imunitar. In paralel, citind in presa medicala ca o oxigenare insuficienta contribuie la distrugerea colagenului, in vreme ce vitamina C favorizeaza oxigenarea sangvina, el a inceput imediat sa ia doze masive de vitamina C. Convins de virtutile terapeutice ale rasului, Norman paraseste spitalul, instalandu-se intr-o camera de hotel unde isi proiecteaza si vizioneaza cele mai bune filme comice. Iata ce a marturisit el: „Ideea a functionat. Am descoperit cu bucurie ca zece minute de ras pe rupte aveau un efect anesteziant, imi calmau durerile si imi procurau cel putin doua ore de somn odihnitor. Cand efectul calmant al rasului inceta, porneam din nou proiectorul video si adesea puteam sa inlatur durerile pentru inca o perioada… Era sau nu stiintific sa gandesc ca rasul – si orice emotie pozitiva in general – are un efect benefic asupra chimismului corporal? Daca rasul ar fi avut realmente un efect salutar asupra proceselor fiziologice si asupra fiintei mele in general,  trebuia atunci fara indoiala, teoretic cel putin, sa-mi intareasca puterea de a combate inflamatia de care sufeream. Am efectuat prin urmare masuratori asupra vitezei de sedimentare imediat inainte si la cateva ore dupa accesele mele de ras nebun. De fiecare data, aparea o cadere de cinci puncte care, chiar daca nu reprezenta in sine o scadere apreciabila, persista si devenea cumulativa.  Descoperind un fundament fiziologic pentru ideea ca rasul este un excelent remediu pentru sanatate, am fost coplesit de bucurie.” In final, Norman Cousins a putut sa-si reia slujba cu norma intreaga la „Saturday Review”. El a murit in  1990, la 26 de ani dupa ce a fost „condamnat” de medici… Indicatiile terapeutiuce ale rasului Rasul procura intotdeauna o senzatie de bunastare generala – atat la nivel fizic cat si la nivel psihic – si numeroase tulburari de sanatate datorate modului nostru defectuos de viata pot fi astfel vindecate de o maniera cu totul agreabila. Desigur, o astfel de terapie nu substituie, ci completeaza tratamentele clasice. Oboseala Oboseala este flagelul secolului nostru. Din zece bolnavi care consulta un medic, opt se plang ca sunt epuizati nervos, fara a se putea evidentia vreo cauza organica. Pentru a lupta impotriva oboselii, repausul complet se reveleaza prea putin eficace, iar tratamentele de eliminare a oboselii au adesea doar o actiune temporara. Ajutand pacientul sa-si stapaneasca stresul, incitandu-l sa practice un exercitiu terapeutic potrivit se dovedeste intotdeauna mult mai benefic. Dupa cum am vazut, rasul produce cel putin aceleasi rezultate ca si exercitiul fizic si astfel permite atenuarea sau chiar eliminarea simptomelor asteniei psiho-fizice. Astmul Intr-un mod asemanator tusei, dar infinit mai placut, rasul curata si elibereaza caile aeriene superioare, actionand eficace in domeniul patologiei bronhice si pulmonare. Astmul este martorul unei ingustari a calibrului bronhiilor, cel mai adesea ca reactie la o alergie. In timpul crizei, sistemul simpatic predomina, dar rasul ajunge sa-i impiedice actiunea activand la randul sau sistemul parasimpatic, care provoaca de la intrarea sa in functiune o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor. Astfel, multe crize de astm cedeaza ca prin farmec in fata unui acces nebun (dar complet sanatos) de ras. Constipatia Aceasta afectiune cu aparenta benigna poate conduce pe termen lung la grave probleme: epuizare fizica, tulburari hepatice, dureri de cap, probleme cutanate, iritabilitate, scaderea randamentului intelectual, depresie… Utilizarea prelungita a laxativelor poate cauza dependenta, conducand chiar la constipatie cronica. Provocand un masaj profund al tubului digestiv, rasul intervine ca unul dintre cele mai bune mijloace puse de natura la dispozitia noastra pentru a lupta impotriva constipatiei. In plus, rasul creste secretia salivei si a sucurilor digestive, favorizand contractiile stomacale si intestinale. Bolul alimentar fiind mai uniform si mai complet digerat, vitaminele si mineralele sunt mai bine asimilate. Spasmofilia Atat de frecventa si de descurajanta, aceasta boala se caracterizeaza printr-o tendinta de manifestare a spasmelor musculare si viscerale datorata unei excitabilitati nervoase si musculare anormale. Cauzele sale profunde sunt legate de o predispozitie naturala si un factor declansant, acesta fiind cel mai adesea stresul. Rasul este el insusi un spasm, dar unul eliberator si tonifiant. Pentru a combate spasmofilia, rasul intervine la doua niveluri: 1. El provoaca o „furtuna biochimica” binefacatoare in zonele cerebrale care sunt conexe cu controlul emotiilor, conducand la sublimarea anxietatii. 2. Simultan, rasul antreneaza o relaxare – la nivel cardiac, muscular si vascular – care va contracara excitabilitatea neuromusculara. Insomnia Daca suferiti de insomnie, veti avea poate placuta surpriza sa traiti o noapte de somn odihnitor dupa o seara in care v-ati distrat foarte bine. Nu se ascunde nici un mister aici: dupa o seara petrecuta razand, tensiunile dumneavoastra launtrice au disparut si sistemul dumneavoastra muscular este perfect destins. Veti intra rapid intr-un somn profund si de durata. Astfel, se recomanda tuturor celor care sufera de insomnie si obisnuiesc sa-si petreaca seara in fata televizorului sa-si aleaga cu mare grija emisiunile. Problemele cardio-vasculare Aceste probleme sunt adesea grave si necesita interventia medicului. Anumite tulburari din sfera cardio-vasculara isi au originea in leziuni clar localizate, dar uneori nici o cauza organica nu poate fi decelata si se vorbeste atunci de tulburari „functionale”. Cel mai adesea, manifestarile sunt dureroase, iar stresul joaca o data in plus rolul personajului negativ. Pentru toate aceste tulburari functionale, actiunea preventiva si curativa a rasului este foarte folositoare. intr-adevar, rasul „scutura” in mod benefic sistemul neuro-vegetativ si intreaga sfera cardio-vasculara. La inceput, respiratia si ritmul cardiac se accelereaza, dar curand sistemul parasimpatic preia controlul: muschii se relaxeaza, tensiunea arteriala diminueaza, iar inima incetineste ritmul. Pe de alta parte, rasul intervine eficace in metabolismul colesterolului gratie stimularii activitatii hepatice si cresterii schimburilor pulmonare, doua mecanisme care contribuie la scaderea procentului de grasimi sangvine. Durerea Durerile legate de cauze psihosomatice – precum migrenele, colicile sau durerile musculare – pot din plin profita de efectele curative ale rasului. Aceasta va conduce eventual la suprimarea – cu acordul medicului – a medicatiei antialgice, care in cele mai multe cazuri prezinta neplacute efecte secundare. Pentru a anestezia durerea, rasul actioneaza in principal pe trei cai: – prin deturnarea atentiei. Razand, uitam de durere, care drept urmare nu-si mai regaseste decat rareori intensitatea de la inceput. – rasul creste secretia de endorfine, aceste substante care alina durerea. – rasul actioneaza asupra tensiunilor musculare. Numeroase dureri sunt legate de o prea intensa contractie musculara. Aici din nou, gratie rasului, sistemul parasimpatic intervine si relaxeaza muschii in cauza. Ridurile In enorma panoplie a mijloacelor de lupta impotriva ridurilor, rasul detine un loc privilegiat. Pentru medicul Rubinstein, rasul „opereaza un veritabil masaj al trasaturilor fetei, contribuind la mentinerea frumusetii si supletii si tonusului acesteia si luptand astfel impotriva „buhairii” fetei. Stralucirea privirii poate fi in acest mod repusa in valoare, odata cu bucuria de a trai”. Longevitatea Astazi pare bine stabilit ca exista stranse relatii intre simtul umorului si longevitate. Intr-adevar, daca socotim faptul ca stresul este principalul responsabil de imbatranirea prematura, ce antidot mai bun am putea gasi? La 21 februarie 1995, Jeanne Calment isi sarbatorea a 120-a aniversare. si chiar daca gerontologii n-au reusit inca sa patrunda secretele extraordinarei sale longevitati, ei au fost in schimb cu totii izbiti de inalterabilul sau simt al umorului. I se atribuie aceasta vorba de duh, pe care ar fi rostit-o dupa cea de-a 110-a aniversare: „Am un singur rid… dar chiar si pe acesta il calaresc!”. „Terapia prin râs” (exersarea cât mai des a râsului) ne face mai optimişti, ne predispune către joc şi ne ajută să ne relaxăm şi să depăşim cu succes tensiunile şi stresurile zilnice, obligaţiile sociale sau familiale. Astfel, râsul devine un adevărat element de „igienă emoţională”, care ne ajută să ne „curăţăm” de emoţiile negative şi să ne recăpătăm starea de candoare şi buna-dispoziţie. Un copil râde de cca 40 ori pe zi, fără niciun motiv, în timp ce un adult râde în medie de 20 ori pe zi. Şcoala, serviciul, convenţiile sociale ne determină treptat să devenim serioşi şi să pierdem capacitatea de a râde în mod spontan. Râsul favorizează oxigenarea organismului şi stimulează diafragmul, contribuind astfel la eliminarea reziduurilor prezente în plămâni. În plus, el măreşte capacitatea respiratorie şi reduce tensiunile musculare. Din punct de vedere cardiovascular, 20 de secunde de râs intens echivalează cu 3 minute de mers rapid pe jos. Iar acest lucru este valabil chiar dacă râdem fără motiv sau din plăcere, ca şi cum ar fi vorba de o terapie. Mai multe studii au concluzionat ca râsul contribuie în mod considerabil la reducerea stresului, la cresterea tolerantei la durere (postchirurgicală, migrene, artrită), la reducerea presiunii arteriale şi la mărirea nivelului de endorfine (“hormonii fericirii”), precum şi a celulelor NK, a limfocitelor T şi a IgA secretorii – trei componente fundamentale ale sistemului imunitar. În general, studiile experimentale constau în vizionarea de comedii în paralel cu documentare şi apoi în compararea analizelor reactiilor biochimice. În timpul unei porţii copioase de râs, organismul inhalează mai mult oxigen, face muşchii să se contracte, activează organele interne, hipotalamusul, glanda pituitară şi glandele suprarenale (acestea sunt responsabile de creşterea nivelului de endorfine). Lenny Ravich este unul dintre susţinătorii terapiei prin râs, cartea sa fiind o oglindă vie a optimismului. Terapia prin râs s-a vândut în peste 50.000 de exemplare, fiind un best-seller. Iată ce ne îndeamnă autorul: “Sfatul meu pentru toată lumea este să găsească umor şi bună dispoziţie în fiecare zi. Nu încetăm să mai râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să mai râdem. Aşa că haideţi să avem vise. Când ne pierdem visele, murim. Aşa că mulţi oameni se plimbă în jur ca morţii, şi nici măcar nu ştiu asta. Trăieşte ţi viaţa, dragul meu cititor, dar nu te ataşa de ea. E un dar temporar. Alege dragostea în locul fricii. Opusul dragostei nu este ura. Este frica. Priveşte lumea cu iubire, râsete, umor şi optimism – şi toate ţi se vor întoarce din abundenţă… „ Terapia prin râs Capacitatea de a râde conştient, în scop terapeutic, a apărut în 1964, când Norman Cousin a tratat un pacient de o boală articulară, boală care la momentul respectiv nu avea leac. Pacientul a abandonat tratamentul medicamentos şi terapia clasică, şi a trecut la terapia prin emoţii şi sugestie pozitivă. Astfel, Cousin i-a recomandat vizionarea zilnic, timp de 30 de minute, a filmelor de comedie. Terapeutul a observat că după această jumătate de oră de râs continuu, durerile pacientului dispăreau cel puţin pentru două ore. Tratamentul a funcţionat, iar în timp sistemul său imunitar s-a refăcut în totalitate. Ideea a fost adoptată şi de către medicul Patch Adams, la începutul anilor ‘80, când a început să îşi trateze pacienţii îmbrăcat în haine de clovn. Mai târziu a apărut în India primul “Club de râs” condus de doctorul Madan Kataria, care a avut un succes extraordinar. Terapia s-a extins în întreaga lume, iar acum există peste 1000 de asemenea cluburi. Râzi din inimă, pentru inimă! Specialiştii în bolile cardiovasculare au demonstrat, în urma unui studiu realizat pe un eşantion de 300 de persoane, faptul că persoanele care suferă de afecţiuni cardiace sunt foarte stresate şi foarte serioase. Astfel, subiecţii au declarat că râd foarte puţin şi rar, în condiţiile în care cei din jurul lor râd mult şi cu poftă. Concluzia la care au ajuns cardiologii este aceea că râsul funcţionează ca o barieră împotriva afecţiunilor cardiace, iar râsul cu hohote ar trebui să facă parte din tratamentul bolilor de inimă. Alte beneficii ale râsului: • Stimulează memoria, destinde psihicul şi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea • Diminuează stresul şi durerea • Râsul stimulează muşchii abdomenului şi îi menţine în formă • Măreşte libidoul şi stimulează sistemul imunitar • Măreşte capacitatea respiratorie • Salvează relaţiile tensionate şi asigură succesul relaţiilor interumane. Contraindicaţii Deşi pare greu de crezut, există contraindicaţii pentru terapia prin râs (a nu se înţelege că râsul este interzis cu desăvârşire), însă acest lucru îl poţi stabili numai împreună cu medicul tău. În mod sigur persoanele care suferă de glaucom (afecţiune oculară), hernie abdominală, hemoroizi, femeile a căror sarcină prezintă un risc de avort etc.,nu au voie să râdă excesiv de mult şi intens. Însă nicio afectiune, nu vă poate împiedica să zâmbiţi de câte ori aveţi ocazia! Antidot al cancerului Râsul este o puternică armă antistres, care face să scadă tensiunea arterială. Dacă acum este limpede că la baza manifestărilor patologice, cum ar fi ulcerul sau infarctul miocardic, se află stresul, acelaşi stres joacă un rol determinant şi în cazurile de apariţie a cancerului. Statisticile arată că deseori un cancer este detectat la 6-12 luni după un traumatism existenţial major (deces, separare, ruptură, şomaj, pierdere de bani etc.) şi, cel puţin pentru anumiţi indivizi, reprimarea capacităţii de a-şi exprima utilitatea favorizează, de asemenea, apariţia unei condiţii canceroase. De aceea râsul, ca factor de eliberare, de expulzie, de terapie antistres şi ca manieră armonioasă de exprimare a dinamismului interior, are cu adevarat un rol protector faţă de tumorile canceroase şi este un motiv în plus de a ţine cont de longevitatea celor care râd. În orice caz, chiar dacă unii poate nu sunt atât de convinşi că râsul creşte în mod necesar durata vieţii, este indiscutabil însă că el îi îmbunătăţeşte calitatea. Medicul german Rubinstein a propus un program de tratament prin râs menit să aducă o ameliorare a stării generale a omului, o senzaţie durabilă de confort interior, o atitudine mai destinsă, mărirea capacităţii de a face faţă stresului, diminuarea anxietăţii, a nervozităţii şi a ideilor depresive. Terapia prin râs este de asemenea utilă şi în tratarea hipertensiunii arteriale, a insomniei, cefaleei, impotenţei, frigidităţii şi a ansamblului manifestărilor funcţionale digestive. Această terapie constituie o abordare globală a individului prin intermediul corpului său, context în care râsul acţionează ca element motor al reechilibrării neurovegetative. Terapia prin râs permite să se acţioneze asupra bolnavilor pe mai multe niveluri simultan: psihic şi fizic, iar dacă va fi corelată şi cu alte tipuri de modalităţi terapeutice naturiste, şansele de succes ale tratamentului vor creşte atunci considerabil. Mărturie uluitoare – salvat de cancer prin râs! Eroul (la propriu!) acestei povestiri adevărate este belgian, se numeşte Jean – Pierre S. şi, la vremea derulării acestor evenimente locuia împreună cu soţia şi cei trei copiii ai lor în orăşelul Templeuve, din Belgia. Nimic nu lăsa să se întrevadă faptul că Jean-Pierre avea să se confrunte cu o încercare majoră a vieţii sale: era directorul unei sucursale de bancă, viaţa familiei se derula liniştit, în plenitudine şi tihnă; cele mai importante evenimente la care participau cu toţii constau în meciurile de football ale băieţilor, şi în vacanţele pe care familia şi le oferea, o dată sau de două ori pe an. Într-o bună zi, Jean-Pierre a început să remarce că starea sa de sănătate lăsa de dorit. Medicul i-a pus rapid diagnosticul de cancer la prostată, în fază metastazată. Tumora se întinsese în tot organismul, şi deşi recomandarea terapeutică era clară – chimioterapie, urmată de radioterapie, ca în toate aceste cazuri – medicii erau foarte rezervaţi în ceea ce privea prognosticul. Jean-Pierre s-a dus acasă şi şi-a luat un an de concediu de la muncă. S-a supus anumitor proceduri terapeutice, dar mai presus de toate, a început, instinctiv (!!!!) să aplice ce ştia el că-i face bine: s-a hrănit sănătos, numai cu alimente naturale, cât mai puţin procesate chimic sau termic; a dormit suficient, a evitat orice formă de stres; a făcut plimbări în natură, fără a depune totuşi prea mult efort; şi A RÂS CÂT A PUTUT! Omul viziona zilnic filme de comedie, emisiuni haioase sau cu conţinut umoristic, şi citea cât putea de mult cărţi sau reviste umoristice. Nu s-a gândit nici o clipă la moarte, şi nici nu şi-a permis să se teamă. Tonusul şi optimismul său contagios s-au infuzat şi în sufletele membrilor familiei, care l-au susţinut admirabil pe tot parcursul acestui test de viaţă. Când veneau prieteni în vizită la ei acasă, Jean-Pierre răspundea invariabil la întrebările despre starea lui: „Fac bine, sunt pe cale să expulzez un cancer din corpul meu!” La capătul a 9 luni (cât perioada venirii pe lume a unui nou suflet!) de „auto-terapie prin râs”, ajuns la controlul medical periodic, Jean-Pierre l-a văzut pe medicul oncolog aşezându-se consternat pe patul său. Acesta i-a spus: „Omule, nu ştiu ce s-a petrecut, nu ştiu ce ai făcut, dar organismul tău s-a apărat ţesând efectiv nişte formaţiuni aidoma unor capsule conjunctive în jurul fiecărei tumori, care se necrozează şi moare în interior!” După încă 5 luni, Jean-Pierre păşea victorios în afara spitalului unde venea pentru control: cancerul fusese învins complet, şi definitiv! Astăzi, eroul nostru, la fel de optimist şi „zâmbăreţ”, militează activ în Liga de luptă contra cancerului şi îi sfătuieşte pe toţi să-şi menţină sănătatea aplicând „reţeta” lui: hrană sănătoasă, somn suficient, scăderea drastică a stresului şi CÂT MAI MULT RÂS! Irina]]>

Cmentariile sunt închise

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare şi servicii adaptate nevoilor şi interesului fiecăruia. Navigarea pe acest site reprezinta acceptul dvs. Acceptă Mai mult